CSM election dispute: res judicata bars re-litigation of prior final decision on voting irregularities

Şedinţa publică din data de 9 martie 2023

Asupra contestaţiei deduse judecăţii, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin Hotărârea nr. 113 din 19 iulie 2022, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a admis contestaţiile formulate de judecătorul A., preşedintele Curţii de Apel Craiova şi de judecătorul B., preşedintele Tribunalului Dâmboviţa şi, pe cale de consecinţă, a aprobat buletinul de vot, potrivit Anexei nr. 1 şi calendarul de desfăşurare a turului 2 de scrutin (pentru cel de-al treilea membru judecător din partea curţilor de apel şi pentru cel de-al doilea membru judecător din partea tribunalelor), potrivit Anexei nr. 2 şi a sesizat secţia pentru judecători pentru a dispune măsurile ce se impun, în conformitate cu art. 17 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (la art. 1).

A respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de C., prin cererea înregistrată sub nr. x/24.06.2022, împotriva alegerii procurorului D., candidat la funcţia de membru al Consiliului Superior al Magistraturii (la art. 2).

A respins contestaţiile formulate de E., prim-procuror delegat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Corabia şi de F., prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj şi, pe cale de consecinţă, a constatat legalitatea procedurilor de alegere a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la care au fost respinse contestaţiile, respectiv procurorul G. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi procurorul H. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti şi a dispus declararea ca aleşi a acestora (la art. 3).

Referitor la contestaţiile formulate de procurorii E. şi F., s-a apreciat că sunt neîntemeiate, în raport de următoarele argumente:

În ceea ce priveşte critica privind organizarea adunării generale la sediul unităţii de parchet ierarhic superioare, formulată de procurorul E., s-a arătat că nici legea şi nici regulamentul nu conţin dispoziţii referitoare la locul în care trebuie să se organizeze adunarea generală a judecătorilor sau procurorilor, singura condiţie fiind ca acesta să fie anunţat odată cu convocarea pentru adunarea generală (aspect ce rezultă din cuprinsul art. 6 alin. (2) lit. s) din Regulament), iar alegerea unui anumit loc în care să se organizeze adunarea generală poate fi determinată de motive ce ţin de dimensiunea sălii, resurse materiale etc.

Referitor la organizarea adunării generale a unei unităţi de parchet în cadrul adunării generale a unei alte unităţi de parchet, s-a arătat că, din analiza procesului-verbal nr. x/2022 din 22.06.2022, rezultă că adunarea generală a procurorilor de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci s-a desfăşurat distinct de adunarea generală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, având un preşedinte desemnat din rândul procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci şi participanţi exclusiv procurori din cadrul acestei unităţi de parchet. Împrejurarea că această adunare generală a fost deschisă prin videoconferinţă de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, în calitate de preşedinte al comitetului electoral local, nu poate duce la concluzia că adunarea generală a procurorilor de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci s-ar fi desfăşurat în cadrul unei alte adunări generale.

În ceea ce priveşte adunarea generală a procurorilor de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Mangalia, s-a constatat că procesul-verbal nr. x/2022 din 22.06.2022 conţine o simplă eroare materială, în primul paragraf al acestuia, unde se face referire la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa. Or, din antetul şi din cuprinsul procesului-verbal, precum şi din verificarea listei electorale, rezultă cu evidenţă că adunarea generală a procurorilor de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Mangalia s-a organizat în mod distinct de adunarea generală a procurilor de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.

Cu privire la critica vizând adunarea generală a procurorilor de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava, s-a reţinut că procesul-verbal contestat, înregistrat sub nr. x/2022, vizează în realitate adunarea generală a procurorilor de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, iar faptul că în titlul acestui proces-verbal se face referire la adunarea generală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava este o simplă eroare materială, această concluzie rezultând fără echivoc atât din analiza celorlalte elemente ale procesului-verbal (antet, cuprins, semnături), cât şi din verificarea listei electorale a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi.

Referitor la criticile vizând locul încheierii proceselor-verbale ale adunărilor generale si menţionarea în cuprinsul acestora a persoanelor care au prezidat adunarea generală, art. 27 din Regulament (care reglementează aspectele privind încheierea proceselor-verbale ale alegerilor) nu face nicio referire la locul în care trebuie încheiat procesul-verbal şi nici la necesitatea ca acesta să conţină numele persoanei care a prezidat şedinţa. Însă, la art. 27 alin. (1) din Regulament se prevede că preşedintele întocmeşte procesul-verbal al adunării generale şi acesta se semnează de către preşedinte şi de către cei 2 judecători sau procurori desemnaţi să îl ajute.

Prin urmare, având în vedere că procesele-verbale ale adunărilor generale ale procurorilor de la parchetele invocate de contestatorul E. (Parchetele de pe lângă Judecătoriile Motru, Alba Iulia, Aiud, Cîmpeni, Deva, Filiaşi, Petroşani) sunt semnate cu menţionarea numelor procurorilor care le-au întocmit, s-a apreciat că se poate deduce care este persoana care a prezidat adunarea generală, iar referitor la toate criticile invocate de contestator nu este îndeplinită condiţia sine qua non prevăzută de art. 17 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, vizând necesitatea ca situaţiile contestate să fi avut drept consecinţă influenţarea rezultatului alegerilor.

În ceea ce priveşte criticile formulate de contestatorii E. şi F. referitoare la organizarea celui de-al doilea tur de scrutin pentru cel de-al doilea membru de la parchetele de pe lângă tribunale şi pentru membrul de la parchetele de pe lângă judecătorii, s-a apreciat că, deşi argumentele invocate sunt similare în fapt şi în drept celor analizate la pct. 1, urmează a fi respinse, ca neîntemeiate, în urma voturilor exprimate de membrii Consiliului Superior al Magistraturii cu ocazia soluţionării contestaţiilor.

II. Calea de atac exercitată în cauză, conform art. 17 din Legea nr. 317/2004

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 16 februarie 2023, sub nr. x/2022*, urmare a declinării competenţei de soluţionare a cauzei prin decizia civilă nr. 5766 din 29 noiembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, contestatorul E. a solicitat, în temeiul art. 17 şi urm. din Legea nr. 317/2004 şi a art. 28 şi urm. din Regulamentul privind procedura alegerii membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii nr. 113 din 19 iulie 2022 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în ceea ce priveşte contestaţia formulată şi înregistrată sub nr. x/27.06.2022.

Un prim motiv de nelegalitate invocat a vizat nerespectarea, prin hotărârea atacată, a dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind caracterul secret al votului, potrivit cu care hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii, în plen şi în secţii, se iau prin vot direct şi secret şi se motivează.

În acest sens, contestatorul a susţinut că, din apelul dat publicităţii de către opt membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, în data de 21 iulie 2022, reiese că această cerinţă nu a fost respectată, iar votul a fost exprimat în mod deschis, nesecret, de o parte a Consiliului Superior al Magistraturii, arătând că, în mod explicit, au fost indicate numele unor membri ai Plenului Consiliului Superior al Magistraturii care şi-au exprimat votul şi faptul că acesta a fost exprimat public.

Prin cel de-al doilea motiv de nelegalitate, invocat prin prisma art. 17 alin. (4) şi a art. 29 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, contestatorul a criticat hotărârea atacată pentru nerespectarea dispoziţiilor privind motivarea hotărârii, respectiv motivarea contrară soluţiei de respingere, ce echivalează cu o lipsă de motivare.

În dezvoltarea acestui motiv, contestatorul a susţinut că, în raport cu dispoziţiile art. 17 alin. (4) şi art. 29 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, motivarea actului administrativ, precum şi a oricărui act jurisdicţional, reprezintă o condiţie obligatorie, iar o hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii trebuie să cuprindă în mod obligatoriu motivele de fapt şi de drept care au determinat emiterea ei, întrucât numai în acest fel este posibilă exercitarea controlului judiciar asupra legalităţii soluţiei, motivarea actului reprezentând o condiţie de legalitate a acestuia, insuficienţa motivării sau nemotivarea atrăgând nulitatea actului administrativ.

Sub aspectul motivării actului administrativ, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a reţinut că motivarea trebuie să fie adecvată actului emis şi trebuie să prezinte de o manieră clară algoritmul urmat de instituţia care a adoptat măsura atacată, astfel încât să li se permită persoanelor vizate motivarea măsurilor şi de asemenea, să permită instanţelor efectuarea revizuirii actului, insuficienţa motivării sau nemotivarea atrăgând nulitatea.

S-a mai arătat că, în jurisprudenţa instanţelor de contencios administrativ, s-a făcut trimitere la cauza C-509/93, în care s-a reţinut că o detaliere a motivelor este necesară şi atunci când instituţia emitentă dispune de o largă putere de apreciere întrucât motivarea conferă actului transparenţă, putându-se verifica în acest fel dacă actul este corect fundamentat.

Or, în speţă, relativ la solicitarea contestatorului de organizare a unui tur doi al alegerilor, raţionamentul expus în hotărâre este fracturat, neexistând o reală motivare, întrucât, deşi a reţinut similaritatea argumentelor cu cele analizate la pct. 1, respectiv argumentele expuse pentru soluţia de admitere a contestaţiilor formulate de judecători, prin hotărârea atacată a fost adoptată o soluţie contrară, de respingere, nemotivată logico-juridic, ci prin prisma votului exprimat. Însă, acest argument nu reprezintă o motivare, ci o lipsă a motivării, iar votul exprimat aparţine colegilor chemaţi să îşi aleagă reprezentanţii pentru noul Consiliu, şi nu membrilor Plenului care erau datori să aplice legea fără discriminare în ceea ce priveşte contestaţiile formulate, comună pentru judecători şi procurori.

Al treilea motiv de nelegalitate a vizat adoptarea hotărârii cu exces de putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

În acest sens, a arătat că dreptul de apreciere al membrilor Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost exercitat prin nesocotirea şi aplicarea diferită a legii la situaţii identice. Cu toate că interpretarea a fost evidenţiată la pct. 1 (argumentarea admiterii contestaţiilor formulate de judecători), aplicarea legii s-a realizat contrar interpretării, prin încălcarea drepturilor pe care legea le conferă şi cu depăşirea competenţei Plenului, care nu poate vota arbitrar ori contrar legii, ci în litera şi spiritul ei.

Cel de-al patrulea motiv invocat a vizat interpretarea greşită a Legii nr. 317/2004 şi a Regulamentului privind procedura alegerii membrilor Consiliului Superior al Magistraturii.

În susţinerea acestui motiv, contestatorul a invocat, în primul rând, similaritatea situaţiilor şi a argumentelor juridice expuse în aceeaşi hotărâre în ceea ce îi priveşte pe candidaţii judecători de la tribunale şi curţi de apel, inclusiv referirea la aceleaşi dispoziţii legale şi la considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 374/2016 (par. 48), pentru care s-a adoptat o soluţie diferită, sens în care a solicitat aplicarea aceleiaşi soluţii şi în ceea ce priveşte contestaţia sa, iar în al doilea rând, a reluat argumentele expuse în contestaţia formulată cu privire la nelegalitatea modalităţii de desfăşurare a adunărilor generale ale procurorilor prin raportare la art. 123 alin. (1), (7) şi (8) din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor, care reglementează organizarea şi funcţionarea adunării generale a procurorilor.

Un prim motiv de nelegalitate priveşte procesele-verbale încheiate cu ocazia Adunărilor Generale pentru alegerea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii şi constă în aceea că fie Adunările Generale nu au avut loc la sediul respectivei unităţi de parchet, ci la sediul unei unităţi ierarhic superioare de parchet (tribunal sau curte de apel), fie procesul-verbal a fost încheiat la sediul unităţii de parchet ierarhic superioare, fie adunarea generală a avut loc în cadrul unei adunări generale a unei alte unităţi de parchet, după cum urmează:

- Adunarea Generală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti a avut loc la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, aşa cum reiese din procesul-verbal întocmit, în condiţiile în care este imperativ ca adunarea generală să aibă loc la sediul respectivei unităţi de parchet (în concret, la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti şi nu la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău).

- Adunarea Generală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaş a avut loc la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, aşa cum reiese din procesul-verbal întocmit cu ocazia votării, în condiţiile în care este imperativ ca adunarea generală să aibă loc la sediul respectivei unităţi de parchet (în concret, la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaş şi nu la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia).

Din modalitatea de redactare a procesului-verbal în discuţie, faţă de locul în care s-a menţionat că a avut loc adunarea generală, nu reiese cine a prezidat respectiva adunare generală, situaţie în care contestatorul a susţinut că au fost încălcate dispoziţiile art. 123 alin. (1), alin. (7) şi alin. (8) din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor.

- Adunarea Generală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia a avut loc la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, în cadrul adunării generale a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, aşa cum reiese din menţiunile din procesul-verbal contestat, respectiv a fost convocată Adunarea Generală a procurorilor de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa pentru alegera membrului Consiliului Superior al Magistraturii, reprezentant al parchetelor de pe lângă curţile de apel (...), în condiţiile în care este imperativ ca adunarea generală să aibă loc la sediul respectivei unităţi de parchet (în concret, la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia şi nu la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa).

- Adunarea Generală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad a fost prezidată de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, iar procurorii desemnaţi potrivit art. 24 alin. (6) din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 327/2005 pentru a ajuta la îndeplinirea atribuţiilor legate de procesul de votare, au fost aleşi tot dintre procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui.

Astfel, contestatorul a arătat că un alt motiv de nelegalitate priveşte în acest caz nerespectarea art. 24 alin. (6) din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 327/2005, care impun ca adunarea să fie prezidată de procurorul cu cea mai mare vechime în magistratură care nu şi-a depus candidatura pentru funcţia de membru al Consiliului Superior al Magistraturii din cadrul parchetului care a organizat adunarea generală.

Totodată a învederat că, din lecturarea procesului-verbal contestat, nu se poate stabili nici locul în care a avut loc adunarea generală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad şi nici locul întocmirii procesului-verbal, în condiţiile în care este imperativ ca adunarea generală să aibă loc la sediul respectivei unităţi de parchet (în concret, la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad şi nu la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui).

- Adunarea Generală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău a avut loc la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, aşa cum reiese din procesul-verbal contestat, în condiţiile în care este imperativ ca adunarea generală să aibă loc la sediul respectivei unităţi de parchet (în concret, la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău şi nu la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău).

- Procesul-verbal al Adunării Generale a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Podu Turcului a fost încheiat la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, aşa cum reiese din procesul-verbal contestat.

Din formulare, se concluzionează că adunarea generală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Podu Turcului a avut loc la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, în condiţiile în care este imperativ ca adunarea generală să aibă loc la sediul respectivei unităţi de parchet (în concret, la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Podu Turcului şi nu la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău).

- În ceea ce priveşte Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci, din procesul-verbal contestat a reieşit că Adunarea Generală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi a fost deschisă prin videoconferinţă, ceea ce duce la concluzia că adunarea generală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci a avut loc în adunarea generală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi.

- În ceea ce priveşte Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava, contestatorul a susţinut că, din procesul-verbal contestat, înregistrat cu nr. x/VI/I/2022, nu reiese cu certitudine dacă acesta se referă la Adunarea Generală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava sau a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, întrucât în antetul procesului-verbal este menţionat că actul emană de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, titlul înscrisului fiind "Proces-verbal încheiat astăzi 22.06.2022, cu ocazia desfăşurării şedinţei Adunării Generale a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava pentru alegerea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii", iar conţinutul procesului-verbal face referire la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuţi.

Astfel, contestatorul a învederat că acest proces-verbal nu poate fi validat, în condiţiile în care nu se poate stabili unde a avut loc şedinţa şi la ce unitate de parchet se referă.

Un alt motiv de nelegalitate a proceselor-verbale a vizat faptul că nu este menţionată persoana care a prezidat şedinţa, sens în care nu poate fi verificată respectarea dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Regulamentul privind procedura alegerii membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, respectiv aceea ca şedinţa adunării generale să fie prezidată de magistratul care are vechimea cea mai mare în funcţia de procuror şi care nu şi-a depus candidatura pentru funcţia de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, în această categorie fiind procesele-verbale încheiate de următoarele unităţi de parchet: Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru, Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia, Parchetul de pe lângă Judecătoria Aiud, Parchetul de pe lângă Judecătoria Cîmpeni, Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva, Parchetul de pe lângă Judecătoria Filiaşi şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroşani.

Astfel, Comitetul Electoral Permanent nu putea valida procesele-verbale şi, în consecinţă, nu putea să ţină seama la rezultatul final al alegerilor de voturile exprimate în adunările generale ce fac obiectul contestaţiei, sens în care contestatorul a solicitat să se procedeze la renumărarea voturilor exprimate, după invalidarea proceselor-verbale contestate şi anularea voturilor menţionate în cuprinsul acestora.

Cu privire la procedurile elective, în conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (3) din Legea 317/2004, raportat la art. 8 alin. (4) din aceeaşi lege, contestatorul a considerat că acestea sunt nelegale, deoarece nu a fost organizat al doilea tur de scrutin la parchetele de pe lângă judecătorii, iar dispoziţiile art. 8 prevăd modalitatea în care se aleg membrii Consiliului Superior al Magistraturii dintre judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (2 membri) şi dintre procurorii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (1 membru); aceştia sunt aleşi în adunarea generală prin vot direct, secret şi personal dintre magistraţii care şi-au depus candidatura.

Potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (4) din lege, în cazul în care niciunul dintre candidaţi nu obţine majoritate de voturi se organizează turul doi al alegerilor la care participă judecătorii şi procurorii clasaţi pe primele două locuri. Este ales membru al Consiliului Superior al Magistraturii candidatul care a obţinut cel mai mare număr de voturi în turul doi al alegerilor.

Procedura de alegere a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii dintre magistraţii de la curţile de apel, tribunale, judecătorii şi parchetele aferente acestor instanţe este reglementată de dispoziţiile art. 16 din lege, însă prevederile art. 8 alin. (4) se aplică în mod corespunzător, aspect ce reiese în mod neîndoielnic din dispoziţiile art. 16 alin. (3). Prin urmare, existenţa unei norme de trimitere conduce la concluzia că există, în anumite cazuri, obligativitatea alegerii membrilor Consiliului Superior al Magistraturii doar dacă aceştia obţin în primul tur de scrutin majoritatea de voturi, în caz contrar fiind necesar a se derula şi turul al doilea.

Contestatorul a susţinut că o interpretare contrară, potrivit căreia dispoziţia art. 8 alin. (4) ar fi aplicabilă doar la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ar conduce la concluzia că norma de trimitere rămâne inaplicabilă la alegerea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii proveniţi de la celelalte paliere judiciare, judecători şi procurori, ceea ce ar echivala cu un refuz nejustificat de aplicare a dispoziţiilor art. 16 alin. (3) din Legea nr. 317/2004.

În ceea ce priveşte dispoziţia de la art. 16 alin. (3) raportat la art. 8 alin. (4), contestatorul a învederat că singura interpretare logică şi teleologică constă în aceea că în turul doi al alegerilor participă judecătorii şi procurorii clasaţi pe primele două locuri, pentru situaţia în care ar trebui desemnat un singur candidat ca membru al Consiliului Superior al Magistraturii, ca urmare a faptului că niciun candidat nu a obţinut majoritatea în primul tur, aşa cum rezultă din teza finală a art. 8 alin. (4), deoarece organizarea unui eventual tur secund pentru două locuri, cu primii doi candidaţi ar fi inutilă şi contrară dispoziţiilor art. 8 alin. (4) teza finală, potrivit cu care este ales membru al Consiliului Superior al Magistraturii, candidatul care a obţinut cel mai mare număr de voturi în turul doi al alegerilor, fiind evident că ambii vor fi aleşi pe cele două locuri.

La parchetele de pe lângă judecătorii, pentru care Legea nr. 317/2004 prevede alegerea unui singur candidat în Consiliul Superior al Magistraturii, contestatorul a arătat că, potrivit comunicării proceselor-verbale de votare, niciunul dintre candidaţi nu a obţinut majoritatea în primul tur de scrutin şi, deşi mai există parchete în care nu s-au desfăşurat adunările generale din lipsa cvorumului, votul acestora nu poate influenţa această situaţie, sens în care se impune organizarea celui de-al doilea tur de scrutin la care să participe primii 2 candidaţi.

O interpretare adecvată a dispoziţiilor legale invocate, cu consecinţa organizării unui al doilea tur de scrutin ar fi concordanţă cu litera şi spiritul legii şi ar conferi legitimitate în alegerea tuturor membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, prin aplicarea întocmai a dispoziţiilor legale, după cum o interpretare contrară ar comporta discuţii inclusiv în planul respectării dispoziţiilor constituţionale; în acest sens, contestatorul a făcut referire la considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 374/2016.

Concluzionând, contestatorul a solicitat anularea în parte a Hotărârii nr. 113 din 19 iulie 2022 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în ceea ce priveşte soluţia privind contestaţia formulată şi înregistrată sub nr. x/27.06.2022, cu consecinţa admiterii contestaţiei, organizarea unui al doilea tur de scrutin la parchetele de pe lângă judecătorii şi obligarea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii la stabilirea unui calendar corespunzător pentru desfăşurarea acestui tur de doi al alegerilor.

III. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, în raport de decizia nr. 1496 din 28 iulie 2022, definitivă, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2022 prin care, printre altele, a fost admisă contestaţia formulată de procurorul E. împotriva Hotărârii nr. 113 din 19 iulie 2022 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii şi, în consecinţă, a fost anulată, în parte, hotărârea sus menţionată în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 3, fiind admisă contestaţia şi obligat Plenul Consiliului Superior al Magistraturii să aprobe buletinul de vot, precum şi calendarul de desfăşurare a turului doi al alegerilor pentru un membru procuror de la parchetele de pe lângă judecătorii, precum şi pentru cel de-al doilea membru procuror de la parchetele de pe lângă tribunale şi să sesizeze secţia pentru procurori pentru a dispune măsurile ce se impun, în conformitate cu art. 17 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; au fost menţinute celelalte dispoziţii ale Hotărârii nr. 113 din 19 iulie 2022 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Arată că este îndeplinită condiţia triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, prevăzute de art. 430 C. proc. civ.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Conform art. 430 C. proc. civ. care reglementează autoritatea de lucru judecat, "(1)Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. (2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă".

Efectele lucrului judecat sunt prevăzute de art. 431 C. proc. civ., astfel "(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. (2) Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă" iar art. 435 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Hotărârea judecătorească este obligatorie şi produce efecte numai între părţi şi succesorii acestora".

Prin urmare, autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată, în mod definitive, decât o singură dată, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul, astfel încât nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre. Lucrul judecat atrage deci exclusivitatea, ceea ce face ca un nou litigiu între aceleaşi părţi, pentru acelaşi obiect şi cu aceeaşi cauză să nu mai fie cu putinţă.

Efectele autorităţii de lucru judecat, astfel cum rezultă din art. 431 C. proc. civ. sunt: efectul negativ sau extinctiv al lucrului judecat, de natură să împiedice o nouă judecată atunci când există identitate de calitate a părţilor, aceeaşi cauză juridică şi acelaşi obiect al cererii de chemare în judecată, spre a se evita contradicţia între dispozitivele hotărârilor judecătoreşti; efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, de natură să permită oricăreia dintre părţi să poată opune lucrul anterior judecat într-un litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

Excepţia autorităţii de lucru judecat reprezintă o formă de punere în valoare a efectului negativ, extinctiv, al autorităţii de lucru judecat.

Elementele autorităţii de lucru judecat, atunci când se urmăreşte blocarea judiciară a celei de-a doua cereri, adică efectul negativ ori extinctiv, sunt părţile, obiectul şi cauza, care trebuie să fie aceleaşi în ambele procese.

Identitatea de părţi presupune participarea în ambele procese a aceloraşi persoane, ca titulare ale drepturilor care formează obiectul principal.

Obiectul cererii de chemare in judecata este pretentia formulată, respectiv folosul urmărit de către reclamant prin introducerea acţiunii, cât şi dreptul subiectiv invocat.

În ceea ce priveşte cauza, se reţine că aceasta vizează fundamentul raportului juridic dedus judecăţii şi se manifesta practic în situaţia de fapt calificată juridic.

Pornind de la aceste consideraţii teoretice, se constată că, în speţă, prin decizia nr. 1496 din 28 iulie 2022, definitivă, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2022, a fost soluţionată o cerere identică(înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă), formulată de contestatorul E., în contradictoriu cu Consiliul Superior al Magistraturii, fiind fără relevanţă, în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei identităţii de părţi în prezenta cauză, faptul că, prin decizia anterior menţionată, au fost soluţionate mai multe contestaţii împotriva aceleiaşi hotărâri.

Totodată, se reţine că a fost atacată de către contestator aceeaşi hotărâre nr. 113 din 19 iulie 2022 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii printr-o cerere identică, înregistrată anterior la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi declinată la secţia I civilă a instenţei supreme, obiect al litigiului pendinte.

Reţinând că aceeaşi contestaţie a fost deja examinată prin decizia nr. 1496 din 28 iulie 2022, definitivă, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea formulată de contestatorul E. împotriva hotărârii nr. 113 din 19 iulie 2022 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de contestatorul E. împotriva hotărârii nr. 113 din 19 iulie 2022 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 9 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.