Nullity of cassation appeal for failing to articulate legal grounds against the appellate court's rejection of tax claim prescription.

Şedinţa publică din data de 09 martie 2023

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 14.09.2020 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, reclamanta A. S.R.L., a chemat în judecată pârâta Direcţia Generala Regionala a Finanţelor Publice Bucureşti, în reprezentarea Administraţiei Sector 1 a Finanţelor Publice, solicitând instanţei a constata ca este prescris dreptul pârâtei de a pretinde executarea silită a creanţelor fiscale în suma de 798.352 RON, ce au făcut obiectul executării silite în dosarul de executare nr. x.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 1716 din 08 noiembrie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins excepţia inadmisibilităţii cererii, ca neîntemeiată; a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti în reprezentarea Administraţiei Sector 1 a Finanţelor Publice; a constatat prescris dreptul pârâtei de a cere executarea silită a creanţei de 798.352 RON şi, pe cale de consecinţă, a obligat pârâta să plătească suma de 9.588,52 RON către stat, reprezentând facilităţi sub forma reducerii taxei judiciare de timbru acordate reclamantei.

3. Decizia pronunţată în apel

Prin decizia civilăă nr. 853A din 03 iunie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâta Direcţia Generala Regionala a Finanţelor Publice Bucureşti, în reprezentarea Administraţiei Sector 1 a Finanţelor Publice.

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcţia Generala Regionala a Finanţelor Publice Bucureşti, în reprezentarea Administraţiei Sector 1 a Finanţelor Publice, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate pentru motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.

Prin primul motiv de recurs, recurenta-pârâtă a criticat decizia recurată în ceea ce priveşte modalitatea de soluţionare a excepţiei inadmisibilităţii, întemeiată pe dispoziţiile art. 35 C. proc. civ., arătând că textul reglementează admisibilitatea acţiunii în constatare pozitivă (a existenţei unui drept) sau negativă (a inexistenţei dreptului) condiţionată de lipsa posibilităţii părţii care acţionează de a solicita realizarea dreptului, cererea neputând fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege.

Sub acest aspect, a susţinut că reclamanta avea posibilitatea contestării obligaţiile fiscale datorate (inclusiv realizarea dreptului dedus judecăţii-prescrierea) pe cale administrativă şi ulterior pe calea contenciosului, astfel cum prevăd dispoziţiile Codului de procedură fiscală şi dispoziţiile Legii nr. 544/2004 a contenciosului administrativ.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs, referitor la întreruperea termenului de prescripţie a executării silite şi a executării silite, recurenta a arătat că este eronată reţinerea instanţei de apel potrivit căreia în dosarul de executare nu au mai fost emise acte de executare, raportat la prevederile art. 217 din Legea nr. 207/2015 potrivit cărora termenul de prescripţie se întrerupe la data comunicării procesului-verbal de insolvabilitate.

Astfel, arată că, prin emiterea procesului-verbal de insolvabilitate nr. x/25.10.2017, termenele de prescripţie au fost întrerupte şi nu au mai fost întocmite acte de executare silită.

5. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care după prezentarea pe larg a situaţiei de fapt, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

6. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 06 septembrie 2022 şi a fost repartizat aleatoriu completului nr. 10 care, prin rezoluţia din data de 09 noiembrie 2022, a stabilit termen la data de 09 martie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în vederea soluţionării recursului.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare, cu prioritate, asupra excepţiei nulităţii recursului, invocată de instanţă din oficiu, în considerarea dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi având în vedere şi prevederile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate, prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judiciar eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă explicită şi se referă la una din situaţiile cuprinse în art. 488 din C. proc. civ.

În cauză, prin decizia civilă nr. 853A din 03 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins ca nefondat apelul formulat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, în reprezentarea Administraţiei Sector 1 a Finanţelor Publice.

Un examen atent al aspectelor critice inserate în cererea de recurs reliefează că acestea reprezintă o reiterare a criticilor cu acelaşi obiect adusă sentinţei civile pronunţate în dosar, în apel, ce au primit deja dezlegare jurisdicţională din partea primei instanţe de control judiciar, motivaţia identică fiind de natură a ignora existenţa judecăţii anterioare, finalizate prin decizia recurată, şi inaptă a răspunde cerinţelor art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În acest context al analizei, este de menţionat că simpla reiterare a aceleiaşi critici formulate prin apelul îndreptat împotriva hotărârii primei instanţe în cuprinsul memoriului de recurs, fără însă a indica care sunt normele de drept ce ar fi fost încălcate de instanţa de apel, nu are aptitudinea de a învesti legal instanţa de recurs cu analiza acestora.

Or, o astfel de manieră de formulare a criticilor în recurs, contravine principiului ierarhiei în exercitarea căilor de atac, părţile litigante având obligaţia de a-şi întemeia criticile pe considerentele expuse în hotărârea atacată cu recurs.

Astfel, se constată că, în ceea ce priveşte modalitatea de soluţionare a excepţiei inadmisibilităţii de către prima instanţă, menţinută de către curtea de apel prin decizia atacată, criticile cu privire la acest aspect sunt aceleaşi cu cele formulate prin cererea de apel, recurenta făcând referire la situaţia de fapt, fără a aduce critici concrete, care să vizeze raţionamentul curţii de apel.

Totodată, se constată că recurenta a susţinut că instanţa de apel a pronunţat decizia recurată cu încălcarea şi aplicarea greşită a art. 215 lit. d)., art. 217, art. 265 alin. (2) şi a art. 352 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, însă, simpla afirmaţie a părţii, în sensul încălcării de către instanţă a normelor de drept material este lipsită de valenţe juridice, în lipsa unei argumentări care să reflecte greşelile anume imputate instanţei în judecarea apelului, în sensul exigenţelor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru a fi incident vreunul dintre motivele de casare prevăzute de dispoziţiile legale anterior menţionate, nu este suficient ca recurenta-pârâtă să facă trimitere, în mod formal, la sediul materiei unde este reglementată problema de drept ce trebuie soluţionată de instanţa de recurs, ci trebuie ca motivul invocat să se refere la un viciu concret de legalitate a hotărârii recurate, nu la un aspect de temeinicie a acesteia.

În realitate, recurenta-pârâtă nu a formulat critici care să se grefeze pe raţionamentul curţii de apel ce a determinat respingerea apelului promovat de către aceasta şi care să tindă la a demonstra nelegalitatea judecăţii finalizate prin decizia recurată, în motivele de recurs invocate, partea rezumându-se a relua aspectele ce ţin de situaţia de fapt.

Totodată, lecturarea memoriului de recurs relevă că, în dezvoltarea motivului de recurs referitor la termenul de prescripţie al executării silite, recurenta a prezentat situaţia de fapt, făcând referire la probele administrate în cauză, respectiv la procesul-verbal de insolvabilitate nr. x din 25.10.2017, tinzând astfel la o cenzurare a aprecierii date de către instanţele de fond mijloacelor de probă şi la o devoluare a fondului, aspect care excedează limitelor controlului judiciar posibil a fi exercitat în recurs, circumscris verificării legalităţii, nu şi temeiniciei hotărârii atacate, din perspectiva motivelor de recurs prevăzute expres şi limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Este de reamintit că atributul stabilirii situaţiei de fapt şi al aprecierii probelor aparţine în mod exclusiv instanţelor de fond, nefiind permisă o substituire în prerogativele determinate de lege, câtă vreme obiectul şi scopul recursului sunt reglementate, în mod imperativ, de dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea motivelor de nelegalitate a hotărârii pronunţate de instanţa de apel şi încadrarea acestora în cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanţa de recurs să poată exercita controlul judiciar eficient.

Aşadar, obiectul recursului constituindu-l decizia civilă nr. 853A din 03 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care recurenta să demonstreze, în concret, pentru care anume motive este nelegal raţionamentul instanţei în soluţia de respingere a apelului ca nefondat, aşa încât criticile din recurs urmau a se circumscrie acestei dezlegări.

Pentru aceste considerente, întrucât aspectele invocate de recurentă nu se încadrează în prevederile art. 488 din C. proc. civ. şi nu se grefează pe conţinutul deciziei atacate şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, în reprezentarea Administraţiei Sector 1 a Finanţelor Publice împotriva deciziei nr. 853A din 03 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 09 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.