Inadmissibility of cassation appeal in auto insurance tort claims under amended Article 483 CPC

Şedinţa publică din data de 7 martie 2023

În deliberare asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare sub nr. de dosar x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A. şi intervenientul forţat C., obligarea acestora la plata daunelor materiale în cuantum de 423.404 RON pentru prejudiciul cauzat prin imposibilitatea achiziţionării terenului în valoare de 45 ha, la plata sumei de 42.763,5 euro reprezentând beneficiul nerealizat din plăţi directe şi Măsura 10 Pachetul 1 acordate de APIA pentru terenul de 45 ha şi la plata sumei de 1139 RON reprezentând o parte a cheltuielilor efectuate pentru îngrijirea medicală.

Reclamantul şi-a precizat cererea de chemare în judecată la data de 27 august 2019, în sensul că a cerut obligarea pârâtei şi a intervenientului forţat să-i plătească daune materiale în cuantum de 356.250 RON pentru prejudiciul cauzat prin imposibilitatea achiziţionării terenului în valoare de 45 ha, suma de 42.763,5 euro reprezentând beneficiul nerealizat din plăţi directe şi Măsura 10 Pachetul 1 acordate de APIA pentru terenul de 45 ha, suma de 1139 RON reprezentând o parte a cheltuielilor efectuate pentru îngrijirea medicală, daune morale în cuantum de 500.000 euro. Reclamantul a solicitat şi obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere de 0,2% pe zi începând cu a unsprezecea zi de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la plata efectivă a despăgubirilor stabilite.

2. Hotărârea Tribunalului Satu Mare, secţia I civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 176/D din data de 22 septembrie 2020 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a admis în parte acţiunea civilă formulată şi precizată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A. şi cu intervenientul forţat C. şi, în consecinţă, aceştia au fost obligaţi, în solidar, să plătească reclamantului suma de 1.139 RON cu titlu de prejudiciu material şi suma de 10.000 euro în echivalent RON la data plăţii cu titlu de despăgubiri morale, cu plata unor penalităţi de întârziere de 0,2%, începând cu a 11-a zi de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la plata efectivă a sumelor acordate.

Au fost respinse restul pretenţiilor ca nefondate.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel reclamantul A. şi intervenientul C..

3. Hotărârea Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.

Prin decizia civilă nr. 625/2022-A din 13 aprilie 2022, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, a admis apelurile civile introduse de apelanţii A. şi C. în contradictoriu cu intimata B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 176/D din data de 22 septembrie 2020 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a majorat cuantumul despăgubirilor morale acordate de prima instanţă de la suma de 10.000 euro la suma de 19.000 euro. Curtea a înlăturat dispoziţia de obligare a intervenientului forţat C. de a plăti despăgubirile în solidar cu pârâta B. S.A. şi a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.

Prin decizia civilă nr. 1157/2022-A din 11 iulie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a fost admisă excepţia tardivităţii cererii de completare a dispozitivului formulată de apelantul A.. S-a respins cererea formulată de apelantul A. privind completarea deciziei civile nr. 625/A din 13.04.2022 a Curţii de Apel Oradea. S-a admis cererea formulată de apelantul C. privind completarea deciziei civile nr. 625/A din 13.04.2022 a Curţii de Apel Oradea. A fost completată minuta şi dispozitivul deciziei în sensul că a fost respinsă cererea apelantului intervenient forţat C. de acordare a cheltuielilor de judecată.

4. Calea de atac exercitată în cauză.

Împotriva deciziei civile nr. 625/2022-A din 13 aprilie 2022 şi a deciziei civile nr. 1157/2022-A din 11 iulie 2022, ambele pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, a formulat recurs reclamantul A..

Prin motivele de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., recurentul a susţinut, în esenţă, că decizia curţii de apel a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură care obligă instanţa să se pronunţe asupra tuturor cererilor deduse judecăţii, a căror nerespectare atrage nulitatea hotărârii atacate, în sensul că instanţa nu s-a pronunţat cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor medicale.

Totodată, a susţinut că, prin hotărârea atacată, s-a făcut o aplicare greşită a prevederilor art. 1385 din C. civ.

În ceea ce priveşte recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 1157/2022-A din 11 iulie 2022, recurentul a susţinut că aceasta cuprinde motive contradictorii şi străine de natura cauzei, precum şi că aceasta a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1385 din C. civ. care dispun în sensul că prejudiciul se repară integral.

5. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea depusă, intimatul-pârât C. a invocat excepţia excepţia inadmisibilităţii recursurilor, deciziile atacate nefiind supuse acestei căi de atac.

Prin întâmpinarea depusă, intimata-pârâtă B. S.A. a invocat excepţia inadmisibilităţii recursurilor, prin raportare la dispoziţiile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, precum şi la data începerii procesului.

6. Înregistrarea cererilor de recurs pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cererile de recurs au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 03 august 2022, fiind repartizate aleatoriu, spre soluţionare, Completului nr. 9.

Prin rezoluţia din 29 noiembrie 2022, în baza art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 alin. (5) şi (6) din C. proc. civ., modificat şi completat prin Legea nr. 310/2018, s-a stabilit termen pentru analiza recursurilor la 07 martie 2023.

La termenul de judecată din 07 martie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii recursurilor invocată de intimaţii C. şi B. S.A. prin întâmpinări, în raport de dispoziţiile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., modificate prin Legea nr. 310/2018 şi de data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul primei instanţe, 15 iulie 2019.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursurilor.

Examinând recursurile din perspectiva excepţiei inadmisibilităţii acestora, invocată de intimaţi, a cărei analiză se impune cu prioritate conform art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15 iulie 2019 pe rolul Tribunalului Satu Mare sub nr. de dosar x/2019, astfel cum a fost precizată, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A. şi intervenientul forţat C., obligarea acestora la plata daunelor materiale şi morale generate de fapta ilicită a intervenientului forţat constând în conducerea unui autovehiculul cu nerespectarea regulilor de circulaţie, acţiunea fiind exercitată împotriva societăţii de asigurare.

Astfel, capetele de cerere ale acţiunii civile deduse judecăţii reprezintă pretenţiile pecuniare ale reclamantului care, în calitate de victimă a unui accident de circulaţie, a înţeles să solicite instanţei de judecată obligarea pârâtei B. S.A. şi intervenientului forţat C. la plata despăgubirilor pentru prejudiciul suferit în urma producerii unui eveniment rutier.

Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1349 din C. civ. şi pe dispoziţiile Legii nr. 132/2017.

Raportat la cele reliefate, se constată că prezenta cauză se circumscrie materiei asigurărilor, obligaţiile pârâtei izvorând din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie.

Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 1074/2018, în forma în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul primei instanţe, respectiv 15 iulie 2019, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Potrivit art. 24 din C. proc. civ.:

"Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", iar procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi (art. 25 din acelaşi cod).

Conform dispoziţiilor legale enunţate, hotărârile judecătoreşti pronunţate în materia asigurărilor nu sunt supuse recursului, urmare modificării legislative introduse prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018. Începând cu această dată, în materiile prevăzute expres la alin. (2) al art. 483, inclusiv în litigiile din materia asigurărilor, calea de atac a recursului a fost eliminată, noile reguli de procedură aplicându-se cererilor de chemare în judecată introduse ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018.

În cauza de faţă, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 15.07.2019, litigiul a fost soluţionat în primă instanţă de Tribunalul Satu Mare, secţia I civilă prin sentinţa civilă nr. 176/D din data de 22 septembrie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019, iar apelul declarat împotriva acestei hotărâri a fost soluţionat prin decizia civilă nr. 625/2022-A din 13 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

Drept urmare, având în vedere că data depunerii cererii de chemare în judecată este 15 iulie 2019 şi că prezentul litigiu este unul născut în materia asigurărilor, faţă de prevederile legale enunţate mai sus, hotărârea pronunţată în apel de Curtea de Apel Oradea nu este supusă recursului.

Înalta Curte reţine că recunoaşterea posibilităţii exercitării unei căi de atac în alte situaţii decât în cele prevăzute de legea procesuală civilă ar constitui o încălcare a principiului legalităţii reglementat de art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., conform căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, precum şi a principiului constituţional prevăzut de art. 129 din Constituţia României, conform căruia împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate pot exercita căile de atac în condiţiile legii.

În raport de argumentele expuse şi de dispoziţiile legale enunţate, aplicabile în cauză, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii recursurilor şi va respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 625 din 13 aprilie 2022 şi a deciziei nr. 1157 din 11 iulie 2022, ambele pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii recursurilor.

Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 625 din 13 aprilie 2022 şi a deciziei nr. 1157 din 11 iulie 2022, ambele pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 martie 2023.