Validity of service to chosen procedural address via mailbox deposit for timeliness of extraordinary appeal for annulment
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the extraordinary appeal for annulment, upholding the lower court’s decision to annul the cassation appeal as untimely due to non-payment of the judicial stamp tax. The dispute involved plaintiffs challenging a lower court ruling that dismissed their claim against the State for lack of passive procedural capacity, specifically contesting whether they were legally notified of the obligation to pay the tax. The court held that the procedural requirements for service were met because the plaintiffs’ chosen procedural address was a law firm, and when the designated representative was absent, the summons was validly deposited in the mailbox pursuant to Article 163(8) of the Civil Procedure Code. Relying on Article 503(1) and Articles 164–165 of the Civil Procedure Code, the court determined that service is legally completed upon the procedural agent’s certification, regardless of actual receipt, and since the plaintiffs had prior notice of the tax obligation and the summons was properly served at their elected address, the argument of invalid notification failed.
Legislator headnote
AI generatedart. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, art. 158 alin. (1) din C. proc. civ, art. 162 alin. (1) din C. proc. civ, art. 158 alin. (2) din C. proc. civ, art. 504 alin. (1) din C. proc. civ, art. 503 din C. proc. civ; Validity of service to chosen procedural address via mailbox deposit for timeliness of extraordinary appeal for annulment: Contestaţia în anulare dedusă judecăţii a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 7 martie 2023
În deliberare asupra cauzei, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Timiş.
Prin sentinţa civilă nr. 787 din 22 aprilie 2021, Tribunalul Timiş a respins excepţiile netimbrării şi lipsei calităţii procesuale active, ca neîntemeiate.
A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român.
A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B., C., D. şi E., în contradictoriu cu pârâtul Statul Roman prin Ministerul Finanţelor Publice, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
2. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Timişoara.
Prin decizia nr. 241 din 9 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a fost respins apelul declarat de reclamanţii A., B., C., D. şi E. împotriva sentinţei civile nr. 787 din 22 aprilie 2021 pronunţată de Tribunalul Timiş.
Împotriva deciziei nr. 241 din 9 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, reclamanţii A., B., C., D. şi E. au declarat recurs.
3. Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin decizia nr. 1592 din 22 septembrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020 a fost anulat, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanţii A., B., C., D. şi E. împotriva deciziei civile nr. 241 din 9 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.
4. Calea de atac.
Contestatorii C., E., A., B. şi D. au declarat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 1592 din 22 septembrie 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020.
În motivarea contestaţiei în anulare, contestatorii au arătat că au primit o adresă de regularizare prin intermediul căreia le era adus la cunoştinţă faptul că trebuie să achite taxa de timbru de 100 RON. În termenul prevăzut de art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, au formulat cerere de reexaminare a taxei de timbru care a fost respinsă prin încheiere la data de 07 aprilie 2022, care a fost comunicată la data de 18 aprilie 2022.
Contestatorii au arătat că nu au primit citaţia pentru termenul de judecată din data de 22 septembrie 2022, astfel că nu au avut cunoştinţă de fixarea termenului de judecată pentru depunerea taxei de timbru. Contestatorii au arătat că şi-au ales domiciliul procesual pentru comunicarea tuturor actelor de procedură la Cabinet de avocat F. din Timişoara, Str. x, Nr. 9, tel.: x, fax: x, e-mail: x@x.ro, persoana desemnată pentru comunicarea tuturor actelor de procedură fiind av. F., or, această persoană nu a recepţionat citaţia emisă pentru data de 22 septembrie 2022.
Contestatorii au considerat că în speţă sunt aplicabile prevederile art. 158 alin. (1) din C. proc. civ. şi, având în vedere că şi-au ales un domiciliu procesual şi totodată au indicat persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, prin menţionarea expresă a numelui său, procedura de citare este legal îndeplinită doar dacă citaţia ar fi fost semnată de persoana însărcinată cu primirea corespondenţei, ori în lipsa acesteia, de administratorul clădirii, paznicul sau agentul de pază, prin raportare la art. 162 alin. (1) din C. proc. civ.
Contestatorii au arătat că nu au înţeles să aleagă ca toate actele de procedură să le fie comunicate la căsuţa poştală, deşi ar fi avut această posibilitate conform art. 158 alin. (2) din C. proc. civ.
În drept, contestatorii au invocat prevederile art. 504 alin. (1) din C. proc. civ.
5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 18 octombrie 2022 şi a fost repartizat aleatoriu completului nr. 9.
Prin rezoluţia din 25 octombrie 2022, s-a fixat termen de judecată la 07 martie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Analizând contestaţia în anulare în raport de criticile formulate şi de prevederile art. 503 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, ce poate fi promovată numai pentru motivele limitativ prevăzute de lege, care sunt de strictă interpretare. Pe această cale nu pot fi puse în discuţie probleme de fond ori săvârşirea unor greşeli de judecată, oricare ar fi natura lor.
Contestaţia în anulare dedusă judecăţii a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.
Analizând contestaţia din perspectiva motivului invocat, Înalta Curte reţine că această normă legală sancţionează judecarea unei cauze cu încălcarea dispoziţiei imperative vizând citarea părţilor, instituită prin art. 153 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căruia instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel.
Principala critică invocată de contestatori a vizat nelegala citare pentru termenul de judecată din 22 septembrie 2022, când instanţa de recurs a invocat excepţia netimbrării căii de atac şi a anulat recursul ca netimbrat.
Pentru a răspunde criticii invocate de contestatori este necesar a se preciza că, prin cererea de recurs, recurenţii şi-au ales domiciliul procesual pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de avocat F., din Timişoara, str. x, jud. Timiş, persoana însărcinată cu primirea corespondenţei fiind av. F..
În etapa procesuală a recursului, toate actele de procedură au fost comunicate recurenţilor, la domiciliul procesual ales, anterior indicat, iar procedura de citare a fost îndeplinită prin depunerea documentelor la cutia poştală, neexistând nicio situaţie în care persoana însărcinată cu primirea corespondenţei să fie găsită la adresa indicată şi să semneze de primire.
Astfel, din analiza actelor dosarului reiese că, pentru termenul de judecată din 22 septembrie 2022, recurenţii au fost legal citaţi la domiciliul ales indicat în cuprinsul cererii de recurs, potrivit proceselor-verbale de înmânare din data de 04 şi 05 iulie 2022, aflate la dosarul de recurs.
Potrivit menţiunilor din aceste procese-verbale, întocmite de agentul procedural în temeiul art. 164 din C. proc. civ., rezultă că actul de procedură, respectiv citaţia pentru termenul de judecată din 22 septembrie 2022, a fost depusă în cutia poştală, întrucât "destinatarul sau persoana majoră care locuieşte cu destinatarul/administratorul clădirii/portarul/agentul de pază sunt absenţi."
Actul de procedură a fost depus la cutia poştală a reprezentantului convenţional al recurenţilor cu respectarea dispoziţiilor art. 163 alin. (8) din C. proc. civ., conform cărora, în cazul în care persoana căreia trebuie să-i fie comunicat actul de procedură lipseşte de la domiciliu şi nu sunt prezente nici persoanele prevăzute la alin. (6) şi (7) din acelaşi articol, sunt incidente dispoziţiile art. 163 alin. (3) - (5) din C. proc. civ. referitoare la comunicarea actului de procedură prin depunerea acestuia în cutia poştală.
Prin urmare, critica formulată de contestatori în sensul că procedura de citare pentru termenul din 22 septembrie 2022 nu a fost îndeplinită şi că nu au avut cunoştinţă despre judecarea cauzei, respectiv despre obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON aferentă soluţionării recursului, întrucât citaţia nu a fost recepţionată de persoana însărcinată cu primirea corespondenţei, nu poate fi primită. Aceasta deoarece, potrivit art. 165 pct. 1 din C. proc. civ., procedura de comunicare a actelor de procedură se consideră legal îndeplinită la data încheierii de către agentul procedural a procesului-verbal prevăzut la art. 164, indiferent dacă partea a primit sau nu citaţia ori alt act de procedură personal. În cauză, aceste procese-verbal a fost încheiate la datele de 04 şi 05 iulie 2022 .
În ceea ce priveşte înştiinţarea recurenţilor privind obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru, aşa cum rezultă din procesele-verbale aflate la filele x, recurenţilor li s-a comunicat încheierea de respingere a cererii de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru la datele de 15 şi 18 aprilie 2022. Astfel, recurenţii au avut cunoştinţă atât de obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru stabilită la primirea cerererii, obligaţie pe care au contestat-o prin formularea cererii de reexaminare, cât şi de actul de procedură prin care s-a respins solicitarea lor de reexaminare a modului de stabilire a acestei taxe.
Ulterior, potrivit citativului aflat la dosarul de recurs, pentru termenul de judecată din 22 septembrie 2022 recurenţii au fost citaţi cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, sub sancţiunea anulării cererii. Dovezile de înmânare a citaţiilor respective se află la dosar recurs, purtând datele de 04 şi 05 iulie 2022.
Aşadar, contrar argumentelor contestatorilor, dispoziţiile art. 158 alin. (1) C. proc. civ. au fost respectate de către instanţa de recurs, care a comunicat toate actele de procedură la sediul ales de părţi. În situaţia în care persoana însărcinată cu primirea corespondenţei nu s-a aflat la sediu pentru a recepţiona corespondenţa, procedura de citare a fost îndeplinită, cu respectarea dispoziţiilor legale arătate mai sus, prin depunerea citaţiei în cutia poştală.
Este de observat şi împrejurarea că obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru a fost comunicată contestatorilor în aceeaşi modalitate, prin depunerea adresei instanţei în cutia poştală, iar contestatorii au luat la cunoştinţă de impunerea acestei obligaţii şi au formulat cerere de reexaminare. De asemenea, încheierea pronunţată asupra cererii de reexaminare le-a fost comunicată în aceeaşi modalitate iar contestatorii au arătat, în contestaţia formulată, că această încheiere le-a fost comunicată la data de 18.04.2022.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse şi dispoziţiile legale menţionate, Înalta Curte constată că argumentele critice susţinute de contestatori în cadrul prezentei căi de atac nu relevă existenţa unui viciu de procedură în soluţionarea recursului, aceştia fiind legal citaţi la termenul la care a fost judecată calea de atac, situaţie în care, în temeiul art. 508 din C. proc. civ., va respinge contestaţia în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca neîntemeiată, contestaţia în anulare formulată de contestatorii C., E., A., B. şi D. împotriva deciziei nr. 1592 din 22 septembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 martie 2023