Annulment appeal for material error: Scope of "material error" vs. disagreement with appellate reasoning on procedural capacity and cassation grounds

Şedinţa publică din data de 7 martie 2023

În deliberare asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la data de 18.01.2017, sub nr. x/2017, reclamanta societatea Arhitectural S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta societatea A. S.R.L., în baza antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/03.10.2007 de B.N.P. B. şi C., încheiat între pârâta A. S.R.L., în calitate de promitentă-vânzătoare, şi reclamanta Arhitectural S.R.L., în calitate de promitentă-cumpărătoare, pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare pentru terenul în suprafaţă de 1.558 m.p. (1.509 m.p. din măsurători) situat în intravilanul localităţii Snagov, satul Ghermăneşti, identificat cu nr. cadastral x, situat în cvartalul 16, parcelele 491 şi 493, întabulat în CF nr. x.

Reclamanta societatea Arhitectural S.R.L. a formulat cerere adiţională completatoare prin care a solicitat şi constatarea nulităţii absolute a actului de dare în plată autentificat sub nr. x/06.03.2017 de S.P.N. D., E. şi F., încheiat între pârâta A. S.R.L., în calitate de debitoare, şi G., în calitate de creditor, pentru cauză ilicită şi imorală, frauda intereselor persoanei şi reaua-credinţa a pârâţilor; radierea actului notarial din cartea funciară, precum şi introducerea în cauză, în calitate de pârâţi, a dobânditorului G. şi a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.

Pârâţii A. S.R.L. şi G. au formulat întâmpinare faţă de cererea precizatoare şi completatoare a acţiunii, precum şi cerere reconvenţională la cererea de anulare a contractului de dare în plată nr. x/2017, prin aceasta din urmă solicitându-se evacuarea pârâtei Arhitectural S.R.L. de pe terenul în litigiu.

Prin încheierea din data de 08.06.2017, tribunalul a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâţi, a dobânditorului G. şi a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.

Prin decizia nr. 78F din data de 17.05.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Prin încheierea din data de 07.02.2019, tribunalul a admis, ca urmare a radierii din Registrul Comerţului, excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtei A. S.R.L. şi a respins cererea de introducere în cauză a pârâtului G. ca succesor al A. S.R.L..

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 798 din data de 18.04.2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis excepţia lipsei coparticipării procesuale pasive şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Arhitectural S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul G. pentru lipsa coparticipării procesuale pasive. Tribunalul a anulat cererea reconvenţională, ca netimbrată.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.

Prin decizia civilă nr. 443A din 5 iunie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelul reclamantei, a anulat sentinţa civilă apelată şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Bucureşti.

Împotriva deciziei nr. 443A din 5 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs pârâtul G..

4. Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Prin decizia nr. 2539 din 18 noiembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul G. împotriva deciziei civile nr. 443A din 5 iunie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

5. Calea de atac.

La data de 22 iunie 2022, pârâtul G. a declarat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 2539 din 18 noiembrie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, solicitând anularea hotărârii atacate şi, în rejudecarea recursului, admiterea acestuia.

Contestatorul a invocat cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., considerând că situaţia din speţă se circumscrie noţiunii de eroare materială reglementate de articolul menţionat, deoarece instanţa de recurs a omis să soluţioneze un incident procedural preliminar judecăţii recursului, respectiv excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a lui G. în calitate de continuator al A. S.R.L. În cauză, eroarea materială constă în omisiunea pronunţării asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a recurentului.

În ceea ce priveşte al doilea motiv al contestaţiei în anulare, contestatorul a arătat că acesta este circumscris prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., instanţa de recurs soluţionând doar parţial criticile invocate, răspunzând doar formal motivelor de recurs. În analiza motivelor de recurs, Înalta Curte a reluat argumentaţia instanţei de apel şi a omis să cerceteze atât separat, cât şi din perspectiva motivelor de recurs, calitatea procesuală pasivă a pârâtului G. cu privire la care curtea de apel a decis introducerea în cauză în calitate de fost asociat şi administrator, continuator al societăţii radiate A. S.R.L.; partea are deja calitatea de pârât în cauză, în nume propriu.

Contestatorul a arătat că a formulat critici cu privire la calitatea sa procesuală de continuator al societăţii radiate, respectiv cu privire la modalitatea juridică în care persoana societăţii radiate, respectiv drepturile şi obligaţiile acesteia sunt preluate de persoana fizică. Nici reclamanta, prin cererea adresată tribunalului, nici instanţa de apel şi nici cea de recurs nu au relevat care este temeiul juridic material al suprapunerii calităţii procesual pasive a recurentului peste cea a societăţii radiate. De asemenea, niciun petit al cererii deduse judecăţii nu vizează atragerea răspunderii administratorului societăţii radiate.

Contestatorul a susţinut că instanţa de recurs a răspuns doar parţial motivelor de recurs întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. şi nu a răspuns deloc criticilor întemeiate pe art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., astfel cum au fost reîncadrate. În cauză nu se poate afirma că, din felul în care motivele de recurs invocate de reclamant au fost tratate, ar rezulta numai neînsuşirea lor de către instanţa de recurs, ci este evidentă omisiunea instanţei de recurs de a cerceta integral motivele de casare invocate de recurent. Instanţa de recurs a omis a analiza şi soluţiona criticile referitoare la nemotivarea sentinţei recurate în raport de textele de lege invocate de recurent în susţinerea acţiunii în anulare.

Contestatorul a arătat că obligaţia instanţei de judecată de a se pronunţa asupra tuturor aspectelor cu care a fost învestită în calea de atac reprezintă una din garanţiile dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la un recurs efectiv, prevăzute de art. 6 şi art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, iar cazul de contestaţie în anulare reglementat de dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. este menit să îndrepte omisiunea instanţei de recurs si să acorde părţii vătămate dreptul de a-i fi rejudecată calea de atac cu privire la aspectele omise.

În drept, contestatorul a invocat dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3 din C. proc. civ.

6. Apărările formulate.

La data de 16 noiembrie 2022, intimata Arhitectural S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare. A arătat că primul motiv întemeiat pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. este în principal, inadmisibil şi, în subsidiar, nefondat. A arătat că Înalta Curte s-a pronunţat şi cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de recurent, motivul de contestaţie întemeiat pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ. fiind nefondat.

7. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 24 iunie 2022.

Prin rezoluţia din 27 iunie 2022, s-a fixat termen de judecată la 22 noiembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând contestaţia în anulare prin prisma motivelor invocate, prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, care poate fi promovată numai pentru motivele limitativ prevăzute de lege, care sunt de strictă interpretare. Pe această cale nu pot fi puse în discuţie probleme de fond ori săvârşirea unor greşeli de judecată, oricare ar fi natura lor.

În cadrul primului motiv, contestatorul a invocat dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., conform cărora hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Erorile materiale la care se referă norma procedurală anterior menţionată vizează aspecte formale ale judecăţii, care trebuie să fie evidente şi săvârşite de instanţă ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale din dosarul cauzei. Pentru verificarea acestor situaţii nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor, deoarece contestaţia în anulare este o cale de atac de retractare, şi nu de reformare a unei decizii definitive. Astfel, contestaţia nu poate fi formulată pentru a provoca rejudecarea cauzei pe fondul său, respectiv pentru a repune în discuţie nelegalitatea hotărârii, ca urmare a invocării unor greşeli materiale care, în fapt, vizează pretinse greşeli de judecată relative la dezlegarea dată de instanţă cererii de recurs.

În cadrul contestaţiei în anulare, contestatorul a invocat drept pretinsă eroare omisiunea instanţei de recurs de a judeca un incident procedural preliminar judecării recursului, respectiv excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a lui G. în calitate de continuator al A. S.R.L.

Înalta Curte constată că, prin notele de şedinţă depuse la data de 11 noiembrie 2021, recurentul G. a invocat şi explicitat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive în cauză, reiterând totodată argumentaţia prezentată în motivele de recurs privitoare la această excepţie.

Analizând criticile contestatorului, subsumate primului motiv de contestaţie în anulare, Înalta Curte constată că, prin decizia nr. 2539 din 18 noiembrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2019 s-a reţinut că "prin notele scrise formulate la data de 11.11.2021, recurentul-pârât a invocat, în calea de atac a recursului, excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive prin intermediul căreia a reiterat argumente expuse prin memoriul de recurs, urmând ca analiza acestora să se realizeze, în cele ce urmează, în cadrul motivelor de recurs."

Astfel, instanţa de recurs a avut în vedere susţinerile părţii vizând lipsa calităţii procesuale pasive şi a arătat expres că va proceda la analiza acestora în cadrul motivelor de recurs, situaţie în care nu se poate reţine motivul de contestaţie invocat, privind pretinsa eroare a instanţei de recurs constând în omisiunea de a judeca un incident procedural preliminar judecării recursului, respectiv excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

Motivul de contestaţie în anulare vizând modul în care instanţa de recurs a analizat criticile vizând excepţia lipsei calităţii procesuale, deşi este prezentat drept eroare materială a instanţei de recurs, reprezintă, în fapt, nemulţumirea contestatorului cu privire la soluţia adoptată în cauză, prin care partea încearcă să repună în discuţie raţionamentul logico-juridic efectuat de instanţa de recurs. Or, pe calea extraordinară a contestaţiei în anulare nu se mai poate pune în discuţie modul în care a raţionat instanţa de recurs sau argumentele ce au fost avute în vedere de aceasta la pronunţarea soluţiei întrucât s-ar aduce atingere securităţii raporturilor juridice.

Astfel, întrucât contestaţia în anulare este o cale de atac de retractare, şi nu de reformare a unei decizii definitive, aceasta nu poate fi formulată pentru a provoca rejudecarea cauzei pe fondul său, respectiv pentru a pune în discuţie nelegalitatea hotărârii, ca urmare a invocării unor greşeli materiale care, în fapt, vizează pretinse greşeli de judecată relative la dezlegarea dată de instanţă cererilor de recurs, care nu se încadrează în noţiunea de eroare materială, în sensul prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.. Astfel, realizarea unei evaluări în coordonatele propuse de contestator ar echivala cu o nouă judecată în recurs, ceea ce ar fi de natură să aducă atingere autorităţii de lucru judecat de care se bucură hotărârea atacată.

În acest sens, în mod constant, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit faptul că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluţionat definitiv şi irevocabil, numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei; contestaţia în anulare nu poate avea semnificaţia unui "recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative. Astfel, dreptul la un proces echitabil înaintea unui tribunal, după cum este garantat de Articolul 6 alin. (1) trebuie să fie interpretat în conformitate cu Preambulul la Convenţie, care prevede, printre altele, că statul de drept face parte din patrimoniul comun al Statelor Contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale statului de drept este principiul certitudinii legale, care impune, inter alia, ca în cazurile în care instanţele au soluţionat definitiv o problemă, hotărârea acestora să nu mai fie pusă sub semnul întrebării.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv al contestaţiei în anulare, contestatorul a susţinut că instanţa de recurs a răspuns doar parţial motivelor de recurs întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. şi nu a răspuns deloc criticilor întemeiate pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel cum au fost reîncadrate.

Contestatorul şi-a întemeiat cel de-al doilea motiv al contestaţiei în anulare pe prevederile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., care prevede că instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare invocate de recurent în termen.

Înalta Curte constată că instanţa de recurs a efectuat o analiză a tuturor motivelor de recurs invocate iar decizia din recurs cuprinde în mod detaliat considerentele de fapt şi de drept pentru care au fost respinse criticile recurentului, neputând fi reţinută o omisiune de cercetare a unui motiv de casare.

Astfel, Înalta Curte constată că, prin cererea de recurs, în cadrul primului motiv întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., acesta a invocat aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 78 alin. (2) raportat la art. 59 din C. proc. civ. privind introducerea în cauză a fostului asociat şi administrator în calitate de continuator al societăţii radiate A. S.R.L. Argumente privitoare la lipsa calităţii procesuale pasive a contestatorului se regăsesc şi în cea de-a doua critică, întemeiată pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., în care se invocă faptul că instanţa de apel nu a menţionat niciun temei juridic în baza căruia transferul drepturilor şi obligaţiilor persoanei juridice radiate se face în patrimoniului fostului asociat şi administrator.

De asemenea, a treia critică încadrată de recurent în art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. evocă tot chestiuni privitoare la lipsa calităţii procesuale pasive.

Înalta Curte constată că instanţa de recurs a procedat la analiza criticilor formulate, reţinând că, în primă instanţă, tribunalul a aplicat eronat dispoziţiile art. 59 din C. proc. civ., faţă de petitul vizând anularea actului de dare în plată autentificat sub nr. x/06.03.2017 şi că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 78 din C. proc. civ. privind introducerea forţată în cauză din oficiu a altor persoane, iar curtea de apel a dat o rezolvare tocmai criticilor cu care a fost învestită, însă prin aplicarea acelor texte legale pe care a apreciat că le impune cauza, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. nefiind întemeiat. De asemenea, instanţa de recurs a considerat că nu se poate reţine critica recurentului - pârât referitoare la încălcarea exigenţelor motivării hotărârii instanţei de apel, de natură a conduce la nelegalitatea deciziei în raport de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., întrucât instanţa de apel şi-a întemeiat în fapt şi în drept soluţia pronunţată în calea de atac, considerând că introducerea în cauză a pârâtului G. se impunea atât din perspectiva art. 78 din C. proc. civ., cât şi prin prisma capătului de cerere prin care s-a solicitat anularea actului de dare în plată autentificat sub nr. x/06.03.2017, în cadrul căreia s-a invocat răspunderea administratorului şi asociatului unic în temeiul art. 2371 din Legea nr. 31/1990.

De asemenea, instanţa de recurs a considerat că este corectă aserţiunea curţii de apel cu privire la faptul că prima instanţă avea obligaţia să aplice prevederile ce reglementează introducerea forţată în cauză, din oficiu, a altor persoane faţă de capetele principale de cerere întemeiate pe cauze diferite (pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a terenului şi acţiunea în constatarea nulităţii absolute a actului de dare în plată autentificat sub nr. x/06.03.2017) cu care a fost învestită. Neprocedând astfel şi soluţionând cauza prin admiterea excepţiei lipsei coparticipării procesuale pasive, întemeiate pe faptul că pârâta A. S.R.L. şi-a pierdut capacitatea procesuală de folosinţă prin radiere, la iniţiativa pârâtului G., tribunalul a pronunţat, într-adevăr, o soluţie care este de natură să conducă la încălcarea dreptului reclamantei la instanţă, precum şi a dreptului la apărare, câtă vreme pârâtul - persoană fizică nu a fost atras în judecată.

Instanţa de recurs a arătat că este corectă şi soluţia pronunţată de instanţa de apel cu privire la apelul declarat împotriva încheierii din 07 februarie 2019, în concret, în legătură cu modalitatea de dezlegare a cererii de introducere în cauză, în calitate de pârât, a fostului administrator şi asociat unic G., ca succesor al A. S.R.L. având în vedere că printr-un petit al cererii introductive se urmăreşte pronunţarea unei hotărâri care să ţine loc de act autentic de vânzare - cumpărare, cu consecinţa dobândirii dreptului de proprietate de către reclamantă, caz în care calitatea procesuală pasivă aparţine fie celui care are vocaţie la dobândirea dreptului pretins de reclamantă, fie celui care are doar un interes să conteste sau chiar contestă dreptul de proprietate al acestora, cum este şi cazul pârâtului.

Validând considerentele deciziei din apel, instanţa de recurs a reţinut că efectul introducerii în cauză în calitate de pârât, a fostului administrator şi asociat unic G. constă în faptul că pârâtul va sta în judecată în două calităţi: cea de creditor în actul de dare în plată autentificat sub nr. x/06.03.2017; cea de fost administrator şi asociat unic al promitentei-vânzătoare A. S.R.L. din antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/03.10.2007, precum şi cea de fost administrator şi asociat unic al debitoarei A. S.R.L. din actul de dare în plată autentificat sub nr. x/06.03.2017, urmând ca analizarea pe fond a pretenţiilor reclamantei să revină primei instanţe.

Raportat la susţinerile contestatorului, potrivit cărora aspecte esenţiale ale cauzei fie nu au constituit preocupări pentru instanţa de recurs în vederea soluţionării legale şi temeinice a recursului, fie acestea au fost numai menţionate în mod formal fără însă a fi analizate în mod corect şi procedural, se reţine că nemulţumirea acestuia cu privire la modul în care a fost soluţionat recursul nu poate duce la deschiderea contestaţiei în anulare, cale extraordinară de atac, de retractare, într-un alt caz decât în cele limitativ arătate de art. 503 din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, având în vedere că motivele formulate de contestator, prevăzute de dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3 din C. proc. civ., nu sunt întemeiate, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul G. împotriva deciziei nr. 2539 din 18 noiembrie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Având în vedere că, în şedinţa de judecată din data de 7 martie 2023, apărătorul intimatei Arhitectural S.R.L. a solicitat obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată, depunând factura seria x nr. x din data de 21 noiembrie 2022, precum şi extrasul de cont prin care s-a făcut dovada achitării onorariului pentru asistenţă juridică de către intimată, respectiv a sumei de 6.000 RON, reţinând culpa procesuală a contestatorului în raport cu soluţia ce se va pronunţa, având în vedere dispoziţiile art. 453 din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga contestatorul G. la plata sumei de 6.000 RON către intimata Arhitectural S.R.L. reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariul de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca neîntemeiată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul G. împotriva deciziei nr. 2539 din 18 noiembrie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Obligă contestatorul G. să plătească intimatei S.C. Arhitectural S.R.L. suma de 6000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 martie 2023.