Land title dispute: prohibition on introducing new absolute nullity grounds in appeal under the principle of dispositiveness

Şedinţa publică din data de 2 martie 2023

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia I civilă sub nr. x/2017 din data de 31 ianuarie 2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B., Consiliul Local al Comunei Ruginoasa, Comisia Locală a Comunei Ruginoasa de Aplicare a Legilor Funciare şi Comisia Judeţeană Iaşi de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor (i) să se constate nulitatea absolută a contractelor de mandat autentificate sub nr. x din 8 aprilie 2008 şi sub nr. x din 23 mai 2008 la BNP C., intervenite între mandantul D. şi mandatarul B., pentru lipsa parţială a obiectului contractului, semnarea acestuia de către o persoană care nu avea calitatea şi absenţa consimţământului tuturor părţilor; (ii) revenirea la situaţia anterioară semnării contractelor de mandat prin anularea tuturor actelor subsecvente acestora de înscriere, transmitere sau înstrăinare a proprietăţii, pentru imobilele ce fac obiectul titlurilor de proprietate x emise de Comuna Primăriei Ruginoasa în data de 6 octombrie 2008; (iii) anularea parţială a proceselor-verbale de punere în posesie din 2008 şi respectiv a Titlurilor de proprietate nr. x şi nr. x emise de Comuna Primăriei Ruginoasa în data de 6 octombrie 2008 şi obligarea Comisiei Locale Ruginoasa şi a Comisiei Judeţene Iaşi să emită noi documente administrative, în favoarea reclamantului cu o cotă de 50% din dreptul de proprietate, în baza Cesiunii de Drepturi Succesorale din data de 5 decembrie 2017, alături de E..

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Iaşi

Prin sentinţa civilă nr. 1496 din 17 iunie 2021, Tribunalul Iaşi a respins cererea de chemare în judecată formulată de A., în contradictoriu cu pârâţii B., Consiliul local al comunei Ruginoasa, Comisia locală a comunei Ruginoasa de aplicare a legilor funciare, Comisia judeţeană Iaşi de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi intervenientul forţat F., având ca obiect anulare act acte subsecvente contractelor de mandat, proces-verbal de punere în posesie şi titlu de proprietate.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Iaşi:

Prin decizia nr. 544 din 18 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1496 din 17 iunie 2021 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă. Totodată a fost admisă excepţia netimbrării apelului incident şi a fost anulat, ca netimbrat, apelul incident formulat de apelanţi G. şi H. împotriva aceleiaşi sentinţe.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 544 din 18 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, a declarat recurs reclamantul A.. Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 21 martie 2022, sub nr. x/2017, fiind repartizată computerizat aleatoriu, spre soluţionare, completului de filtru nr. 5.

1. Motivele de recurs:

Prin cererea de recurs formulată de reclamantul A. transmisă prin e-mail la data de 27 februarie 2022 şi prin poştă la data de 3 martie 2022, recurentul a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea hotărârilor instanţelor de fond şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, invocându-se incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a arătat că decizia pronunţată de instanţa de apel este nelegală, motivarea acesteia fiind superficială şi contradictorie, dispunându-se doar formal asupra fondului cauzei, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. referitoare la motivarea efectivă şi concretă a hotărârii judecătoreşti.

Instanţa de control judiciar nu a procedat la o examinare efectivă a motivelor de apel invocate de reclamant, ci s-a rezumat la o motivare lacunară, parţială si contradictorie, ceea ce duce la concluzia că nu a existat o veritabilă judecată a fondului în etapa apelului. A mai susţinut recurentul că această omisiune este cu atât mai gravă, în condiţiile în care unul dintre motivele de apel invocate viza tocmai lipsa unei motivări efective a hotărârii pronunţate în cauză de către prima instanţă.

Instanţa de apel a refuzat să examineze şi să se pronunţe asupra motivelor de apel vizând existenţa cauzei ilicite (inclusiv frauda la lege) şi imorale - motiv de nulitate absolută a contractelor de mandat încheiate între intimatul B. şi defuncta D., precum şi a contractelor subsecvente de vânzare, încheiate de acesta în calitate de mandatar al defunctei.

Recurentul-reclamant a arătat că, motivându-şi această susţinere, în sensul imposibilităţii analizării şi pronunţării asupra cauzei de nulitate invocate de reclamant, argumentele Curţii de Apel Iaşi sunt absolut contradictorii.

Astfel, pe de o parte, instanţa de apel a reţinut, în mod corect, că reclamantul a invocat pe parcursul judecăţii în primă instanţă cauza ilicită şi imorală drept motiv de nulitate a actelor juridice menţionate anterior, fără ca aceasta să constituie o modificare a cadrului procesual iniţial .

Pe de altă parte, instanţa de apel a reţinut, în cuprinsul aceleiaşi motivări, faptul că aceleaşi aspecte referitoare la cauza ilicită şi imorală, reiterate de reclamant prin motivele de apel formulate în cauză, nu ar fi făcut obiectul judecăţii în primă instanţă şi ar reprezenta o modificare a cadrului procesual iniţial prin cererea de apel.

Această din urmă aserţiune a instanţei de apel este vădit neîntemeiată şi contradictorie, criticile formulate de reclamant prin motivele de apel nemodificând cadrul procesual iniţial.

Prin cererea de chemare în judecată iniţială, reclamantul a invocat nulitatea absolută a contractelor de mandat încheiate de intimatul B. cu defuncta D., precum şi nulitatea absolută a contractelor de vânzare subsecvente.

A invocat, de asemenea, cauza ilicită şi imorală, inclusiv frauda la lege, drept motiv de nulitate absolută a contractelor de mandat şi a actelor succesive de vânzare, inclusiv prin precizările scrise formulate la termenul de judecată din 30 mai 2017.

Conform încheierii de şedinţă din 27 iunie 2017 a Tribunalului Iaşi, reclamantul a înaintat la dosarul cauzei precizări "ce completează unele aspecte referitoare la primul capăt de cerere, constatarea nulităţii absolute a celor două contracte de mandat".

Astfel, s-a reţinut că reclamantul a precizat, prin înscrisul înaintat la instanţă la 19 iunie 2017, că înţelege să solicite anularea actelor subsecvente contractelor de mandat şi anularea contractelor de vânzare cumpărare ce au fost încheiate cu pârâţii.

Chiar dacă prin precizările menţionate reclamantul nu a nominalizat in terminis cauza ilicită şi imorală drept motiv de nulitate a contractelor de mandat şi a actelor subsecvente, invocarea acesteia rezultă fără dubiu din aspectele de fapt evocate în cuprinsul acestor precizări.

Totodată, în aplicarea şi respectarea dispoziţiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ., respectiv art. 152 C. proc. civ. atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel aveau îndatorirea de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.

În virtutea respectării principiului aflării adevărului, precum şi a rolului activ al judecătorului în îndeplinirea acestui scop, instanţa de apel avea obligaţia de a analiza cauza ilicită şi imorală, precum şi frauda la lege, drept cauze de nulitate absolută invocate de reclamant. Aceasta, întrucât în calificarea juridică a unei cereri, instanţa nu este ţinută de omisiunea sau denumirea greşită dată acesteia de către partea care o formulează, ci trebuie să manifeste un rol activ, calificând sau recalificând în mod corect cererile sau susţinerile părţilor.

Astfel cum a argumentat şi în faţa instanţei de apel, obiectul cererii de chemare în judecată nu a fost modificat, el rămânând, în esenţă, acelaşi -constatarea nulităţii absolute a contractelor de mandat şi a actelor subsecvente -elementul de noutate, prezentat în mod clar prin precizările scrise făcute la termenul de judecată din constând doar în incidenţa şi a altei cauze de nulitate absolută, anume cauza ilicită şi imorală, inclusiv prin frauda la lege.

Instanţa de apel, prin considerentele deciziei pronunţate, a refuzat să examineze cauza prin prisma motivelor de nulitate absolută invocate de recurentul-reclamant, referitoare la cauza ilicită şi imorală, inclusiv frauda la lege, pe care s-au întemeiat contractele de mandat şi actele succesive de vânzare încheiate de intimatul B..

De asemenea, instanţa de apel a respins nemotivat, ca inutilă, proba cu interogatoriul pârâţilor B. şi H., solicitată de reclamant şi care ar fi avut rolul de a proba existenţa cauzei ilicite şi imorale pe care s-au fondat contractele iniţiale de mandat, precum şi contractele subsecvente de vânzare.

2. Apărările părţilor:

Prin întâmpinarea formulată la data de 12 aprilie 2022 intimaţii-pârâţi G. şi H. au solicitat respingerea recursului ca nefondat. La 27 aprilie 2022 intimatul-pârât B. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La 2 mai 2022 recurentul-reclamant A. a transmis prin e-mail şi, ulterior, prin poştă răspuns la întâmpinarea formulată de intimaţii-pârâţi G. şi H., iar la 16 mai 2022 a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimatul-pârât B., solicitând respingerea apărărilor acestora şi admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

3. Procedura de filtru:

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 20 octombrie 2022 recursul a fost admis în principiu.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Analizând recursul în condiţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins, Înalta Curte constată următoarele:

Parcursul procesual al dosarului relevă că prin cererea înregistrată la data de 31 ianuarie 2017, pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia I civilă, sub număr de dosar x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B., Consiliul Local al Comunei Ruginoasa, Comisia Locală a Comunei Ruginoasa de Aplicare a Legilor Funciare şi Comisia Judeţeană Iaşi de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor (i) să se constate nulitatea absolută a contractelor de mandat autentificate sub nr. x din 8 aprilie 2008 şi sub nr. x din 23 mai 2008 la BNP C., intervenite între mandantul D. şi mandatarul B., pentru lipsa parţială a obiectului contractului, semnarea acestuia de către o persoană care nu avea calitatea şi absenţa consimţământului tuturor părţilor; (ii) revenirea la situaţia anterioară semnării contractelor de mandat prin anularea tuturor actelor subsecvente acestora de înscriere, transmitere sau înstrăinare a proprietăţii, pentru imobilele ce fac obiectul titlurilor de proprietate x emise de Comuna Primăriei Ruginoasa în data de 6 octombrie 2008; (iii) anularea parţială a proceselor-verbale de punere în posesie din 2008 şi respectiv a Titlurilor de proprietate nr. x şi nr. x emise de Comuna Primăriei Ruginoasa în data de 6 octombrie 2008 şi obligarea Comisiei Locale Ruginoasa şi a Comisiei Judeţene Iaşi să emită noi documente administrative, în favoarea reclamantului cu o cotă de 50% din dreptul de proprietate, în baza Cesiunii de Drepturi Succesorale din data de 5 decembrie 2017, alături de E..

Prin cererea înaintată prin e-mail la data de 24 mai 2017, intitulată precizări, reclamantul a menţionat în mod explicit că se completează unele aspecte referitoare la primul capăt de cerere, vizând constatarea nulităţii absolute a celor două contracte de mandat, fără a modifica deci cererea iniţială de chemare în judecată .

Primul termen de judecată acordat în cauză a fost la 30 mai 2017, când procedura a fost legal îndeplinită cu toate părţile litigante - atât cu reclamantul, care a fost lipsă, cât şi cu toţi pârâţii pe care acesta i-a indicat în cererea de chemare în judecată, termen la care instanţa, în virtutea rolului său activ, i-a pus în vedere reclamantului să precizeze cadrul procesual pasiv, constatându-se neconcordanţe între conţinutul acţiunii şi cadrul procesual pasiv conturat prin cererea introductivă, precum şi să precizeze toate actele subsecvente a căror anulare o cere şi temeiurile de drept aferente.

Prin cererea înaintată prin e-mail la data de 17 iunie 2017, intitulată precizări, reclamantul a menţionat actele subsecvente contractelor de mandat a căror nulitate o solicită prin cel de-al treilea petit al acţiunii introductive, respectiv (i) contractul de vânzare-cumpărare din 21 mai 2010 autentificat sub nr. x/2010 de către BNP I., (ii) contractul de vânzare-cumpărare din 26 mai 2010 autentificat sub nr. x/2010 de către BNP I., (iii) contractul de vânzare-cumpărare din 22 iunie 2010 autentificat sub nr. x/2010 de către BNP I., (iv) contractul de vânzare-cumpărare din 21 mai 2010 autentificat sub nr. x/2010 de către BNP I., actul notarial de dezmembrare autentificat sub nr. x din 7 august 2015 emis de BNP J. .

Prin cererea înaintată prin e-mail la data de 17 iunie 2017, reclamantul a solicitat completarea probatoriului .

Prin cererea înaintată prin e-mail la data de 18 iunie 2017 intitulată complectare la precizări din 16/06/2017, reclamantul a menţionat că înţelege să cheme în judecată şi Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 a comunei Todireşti şi Consiliul Local al Comunei Todireşti .

Prin încheierea din 27 iunie 2017, Tribunalul Iaşi a constatat că este clarificat capătul 3 de cerere vizând anularea actelor subsecvente urmare a precizării reclamantului din data de 17 iunie 2017, dispunându-se amânarea cauzei în vederea achitării taxei judiciare de timbru, precum şi în vederea citării celor patru noi pârâţi indicaţi de reclamant prin cererea adiţională din 18 iunie 2017.

La termenul din 21 noiembrie 2017, pârâţii s-au opus modificării cererii de chemare în judecată, astfel cum reiese din cele consemnate în încheierea de şedinţă de la dosar: instanţa ia act de poziţia procesuală a părţilor cu privire la modificarea acţiunii, respectiv de opoziţia acestora.

Prin notele scrise, intitulate Răspuns la întâmpinare, înregistrate la data de 30 ianuarie 2018, reclamantul a solicitat instanţei să nu procedeze la decăderea sa din dreptul de a modifica acţiunea, având în vedere că primul termen de citare a fost ulterior datei de 30 mai 2017 acesta urmând a fi determinat prin raportare la termenul când procedura a fost legal îndeplinită cu toate părţile litigante - nu doar cu reclamantul, astfel că primul termen cu procedura legal îndeplinită a fost în 27 iunie 2017 .

Prin încheierea din 17 decembrie 2020, Tribunalul Iaşi a admis excepţia tardivităţii formulării cererii modificatoare, cu consecinţa păstrării cadrului procesual stabilit prin cererea de chemare în judecată, cu capetele de cerere invocate în această cerere, reţinând în acest sens că potrivit art. 204 C. proc. civ. reclamantul era în drept să formuleze cererea modificatoare până la primul termen la care acesta a fost legal citat, respectiv până la data de 30 mai 2017, cererile de modificare depuse de reclamant fiind depuse în data de 27 iunie 2017, ulterior.

Înalta Curte reţine că s-a admis excepţia tardivităţii în ce priveşte cererea modificatoare din data de 18 iunie 2017 intitulată complectare la precizări din 16/06/2017, prin care reclamantul a menţionat că înţelege să cheme în judecată şi Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 a comunei Todireşti şi Consiliul Local al Comunei Todireşti .

Se impune precizarea potrivit căreia sancţiunea nu a afectat cererea prin care reclamantul, la solicitarea instanţei, a precizat cel de-al treilea petit, această din urmă cerere rămânând câştigată judecăţii.

Din perspectiva motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizând nemotivarea hotărârii, Înalta Curte observă că reclamantul a criticat în fapt omisiunea, respectiv refuzul instanţelor de fond de a analiza motivele de nulitate absolută invocate de recurentul-reclamant, referitoare la cauza ilicită şi imorală, inclusiv frauda la lege, pe care s-au întemeiat contractele de mandat şi actele succesive de vânzare încheiate de intimatul B..

În acest sens, prin memoriul de recurs a precizat că deşi nu a nominalizat in terminis cauza ilicită şi imorală ca motiv distinct de nulitate a contractelor de mandat şi a actelor subsecvente, invocarea acesteia rezultă fără dubiu din aspectele de fapt evocate în cuprinsul precizării depuse anterior primului termen de judecată, iar potrivit art. 22 C. proc. civ., instanţele de fond aveau obligaţia de a face o corectă calificare a cererii şi de a analiza cauza ilicită şi imorală, precum şi frauda la lege.

Înalta Curte reţine că motivul de recurs, prin care se critică în fapt încălcarea principiului rolului activ al judecătorului, este susceptibil de încadrare în pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., urmând a fi analizat din această perspectivă.

Astfel, în raport de principiul disponibilităţii care guvernează procesul civil, prin cererea de chemare în judecată reclamantul conturează cadrul procesual atât sub aspectul părţilor, cât şi sub aspectul pretenţiei formulate şi al motivelor care o justifică, instanţa fiind ţinută să statueze doar asupra cererilor formulate. În egală măsură, pârâtul trebuie să poată determina cu claritate care este pretenţia formulată împotriva sa şi care sunt motivele pe care se întemeiază, pentru a fi în măsură să formuleze apărări pertinente şi complete.

În ce priveşte obiectul cererii, trebuie să existe o concordanţă între ceea ce se cere şi ceea ce se dă, astfel încât, pentru a nu se restrânge în mod artificial limitele învestirii sale, în măsura în care există dubii ori neconcordanţe între conţinutul cererii introductive şi petitul formulat de către reclamant, instanţa trebuie să ceară clarificările necesare, determinând astfel sensul real al demersului judiciar iniţiat.

În cauza de faţă, prin cererea introductivă reclamantul a cerut pe de-o parte constatarea nulităţii contractelor de mandat pentru lipsa parţială a obiectului contractului, semnarea acestuia de către o persoană care nu avea calitatea şi absenţa consimţământului tuturor părţilor şi, subsecvent nulităţii acestora, să se dispună revenirea la situaţia anterioară a actelor de înscriere, transmitere şi de înstrăinare a proprietăţii. Capătul de cerere vizând anularea actelor subsecvente a fost precizat de reclamant la data de 17 iunie 2017 prin indicarea în mod expres a acestora, urmare a solicitării instanţei de fond de clarificare a obiectului dedus judecăţii, o atare solicitare reprezentând expresia rolului activ al instanţei de fond.

Înalta Curte reţine că niciuna dintre precizările depuse de reclamant în etapa fondului - nici cea prealabilă termenului din 30 mai 2017 vizând explicitarea primului capăt de cerere şi nici cea depusă urmare a solicitării instanţei de clarificare a celui de-al treilea petit vizând actele subsecvente, nu conţine referiri la cauza ilicită şi imorală - motiv de nulitate a contractelor de mandat şi a actelor subsecvente, astfel încât, instanţa de fond nu putea pune în discuţia părţilor clarificarea cadrului procesual obiectiv în raport şi de aceste două cauze distincte de nulitate.

În raport de criticile potrivit cărora nu s-a dat eficienţă principiului rolului activ al judecătorului, prin aceea că instanţa de fond nu a analizat şi aceste motive de nulitate, care, deşi neprecizate în mod explicit ele reies din cuprinsul precizărilor depuse anterior primului termen de judecată, Înalta Curte reaminteşte că obiect al recursului îl face hotărârea instanţei de apel, iar nu hotărârea instanţei de fond iar pe de altă parte, contrar susţinerilor recurentului, instanţa nu este în măsură să facă o analiză exhaustivă a tuturor motivelor de nulitate prevăzute de lege, întrucât astfel s-ar substitui părţii şi s-ar înfrânge principiul disponibilităţii care guvernează procesul civil.

Pe de altă parte, conturarea motivelor de nulitate absolută din înscrisurile depuse de către pârâtul B., nu este de natură a naşte în sarcina instanţei suplinirea rolului activ şi diligent de care trebuie să dea dovadă reclamantul, acesta având posibilitatea de a formula cererile pe care le consideră necesare, în termenele stabilite de C. proc. civ., pentru salvgardarea disciplinei procesuale şi pentru evitarea tergiversării soluţionării cauzei. Astfel cum în mod corect s-a reţinut în doctrină, neindicarea concretă a motivelor cererii de chemare în judecată nu poate fi complinită prin anexarea unor înscrisuri doveditoare, întrucât nici judecătorul şi nici pârâtul nu sunt datori să deducă motivele cererii.

Aşadar, prin nepunerea în discuţia părţilor de către judecătorul fondului a cadrului procesual obiectiv în raport de precizarea depusă de reclamant în data de 24 mai 2017 prin care s-a procedat la simpla evocare a unor elemente de fapt, nu a fost încălcat în cauză principiul rolului activ al judecătorului, mai ales în contextul în care partea a indicat în mod expres că nu se tinde la modificarea cererii introductive.

Înalta Curte reţine că pentru prima oară au fost invocate motivele de nulitate constând în cauza ilicită şi imorală prin memoriul de apel, iar faţă de dispoziţiile art. 478 alin. (3) C. proc. civ., în mod corect instanţa de apel nu a procedat la analiza noilor cauze de nulitate invocate, acestea neavând valenţa unor simple motive de apel - cum susţine recurentul, ci reprezintă o veritabilă modificare a acţiunii, care nu este permisă în apel, interdicţia fiind de ordine publică.

Astfel, faţă de precizările recurentului potrivit cărora elementul de noutate a constat doar în incidenţa şi a altei cauze de nulitate absolută, anume cauza ilicită şi imorală, inclusiv prin frauda la lege, Înalta Curte reţine că sub incidenţa art. 478 alin. (3) C. proc. civ. intră atât obiectul, cât şi cauza cererii, invocarea unui temei juridic nou putând fi suspusă analizei instanţei numai în condiţiile art. 204 alin. (1) sau alin. (3) C. proc. civ.

Drept urmare, în mod corect instanţa de apel nu a procedat la analiza acestor cauze de nulitate, ele nefăcând obiectul legalei învestiri a instanţei - nici prin cererea introductivă şi nici în condiţiile art. 204 C. proc. civ.

Din perspectiva criticilor vizând motivele contradictorii cuprinse de hotărârea recurată existente la pagina 20 paragrafele 4 şi 6, încadrate în motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte observă că cele două teze evidenţiate de către recurent pentru a susţine o pretinsă contradicţie, reprezintă în fapt considerente complementare în susţinerea soluţiei instanţei de apel vizând extinderea cadrului procesual obiectiv în calea de atac.

Astfel, în paragraful 4 al paginii 20 din decizia recurată s-a reţinut că prin cererea precizatoare depusă anterior primului termen de judecată nu se invocă o altă cauză de nulitate a contractelor de mandat, dar şi că reclamantul a precizat în mod expres că nu înţelege să modifice cererea introductivă. Pe de altă parte, referirea din paragraful 6, potrivit căreia în apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în faţa primei instanţe, evocă dispoziţiile art. 478 alin. (1) C. proc. civ.

Aceste două considerente nu sunt contradictorii, întrucât primul paragraf nu afirmă, astfel cum sugerează recurentul, că aspectele invocate de reclamant în cererea precizatoare nu ar avea vocaţia de a modifica acţiunea, ci se afirmă că prin raportare la maniera în care a fost formulată şi la precizarea expresă a reclamantului, nu a avut loc modificarea acţiunii, instanţa de fond dând eficienţă principiului disponibilităţii, a reţinut cadrul procesual obiectiv iniţial configurat, inclusiv în ce priveşte cauzele de nulitate analizate.

Din acest motiv, cele reţinute la paragraful 6 reprezintă consecinţa celor statuate la paragraful 4, respectiv că neprocedându-se la o modificare a cererii de chemare în judecată în faţa primei instanţe, în apel nu poate avea loc o extindere a cadrului procesual obiectiv cu noi motive de nulitate. Reiese aşadar că cele două categorii de considerente sunt complementare şi în nici un caz contradictorii.

În ce priveşte critica recurentului vizând respingerea nemotivat, ca inutilă a probei cu interogatoriul pârâţilor B. şi H., care ar fi avut rolul de a proba existenţa cauzei ilicite şi imorale pe care s-au fondat contractele iniţiale de mandat, precum şi contractele subsecvente de vânzare, întrucât prin aceasta se realizează o critică vizând regimul juridic al probatoriului, este subsceptibilă de încadrare în motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că la termenul din 4 noiembrie 2021, apelantul-reclamant a solicitat în faţa instanţei de apel încuviinţarea probei cu interogatoriul, teza probatorie indicată de reprezentantul său convenţional fiind dovedirea criticilor de netemeinicie invocate prin motivele de apel şi care vizează nulitatea celor două contracte de mandat încheiate de intimatul B. cu defuncta D., pe de-o parte şi, pe de altă parte, nulitatea absolută a actelor subsecvente de vânzare încheiate de intimat în virtutea celor două contracte de mandat, cauză ilicită motivată de reclamant prin prisma conflictului de interese, pe de-o parte, în materia contractului de mandat, existând interdicţie la data încheierii contractelor în sensul imposibilităţii mandatarului de a dobândi bunurile pe care este însărcinat să le vândă şi pe de altă parte, existenţa unui conflict de interese derivat din calitatea mandatarului B. la momentul încheierii contractelor de mandat şi de vânzare, de funcţionar public, fiind primar al comunei Todireşti, funcţionar public însărcinat cu atribuţii directe în soluţionarea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate formulate de D., astfel cum reiese din cele consemnate în încheierea de şedinţă . Instanţa de apel a respins proba cu interogatoriul, apreciind că nu este utilă soluţionării cauzei raportat la teza probatorie indicată .

Drept urmare, contrar criticilor recurentului, instanţa de apel a respins solicitarea reclamantului de administrare a probei cu interogatoriul pârâţilor prin raportare la tezele probatorii indicate de reprezentantul său convenţional, respingând proba ca nefiind utilă soluţionării cauzei, o atare soluţie fiind corectă de vreme ce se tindea a se dovedi aspecte ce excedează cadrului procesual obiectiv stabilit de către reclamant.

În ce priveşte criticile vizând nemotivarea deciziei recurate, încadrate în motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că hotărârea instanţei de apel este motivată în conformitate cu standardul de calitate instituit de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., fiind enunţate cu claritate atât situaţia de fapt reţinută în cauză pe baza probatoriului administrat, normele legale incidente, precum şi modul de aplicare al legii la situaţia de fapt determinată. De asemenea, Înalta Curte reţine că au fost analizate şi s-a răspuns tuturor argumentelor principale invocate de apelantul-reclamant - subsumate cadrului procesual obiectiv cu care a fost legal învestită instanţa, iar considerentele sunt formulate şi structurate coerent, de natură a susţine concluzia şi raţionamentul instanţei.

În consecinţă, reţinând că nu există motive care să justifice casarea deciziei atacate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 544 din 18 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 martie 2023.