Negative competence conflict resolved: Bucharest Sector 5 court seized of depositor's recovery claim against finance ministry and bank.

Şedinţa publică din data de 2 martie 2023

asupra conflictului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată la 19 iulie 2021, pe rolul Tribunalul Vaslui, sub nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice şi chematul în garanţie B. S.A., a solicitat obligarea pârâtului la anularea actului administrativ contestat, respectiv răspunsul la plângerea prealabilă şi, pe cale de consecinţă, obligarea la plata sumelor depuse la B. în anul 1986 şi a dobânzilor aferente, actualizate în raport de indicele inflaţiei, până la data promovării cererii de chemare în judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanta a precizat, cu privire la istoricul evenimentelor, că prin depunerea sumelor pe libret s-a constituit un contract de depozit între aceasta, în calitate de deponentă, şi B., iar potrivit art. 969 C. civ., acest contract reprezintă legea părţilor şi trebuie să fie executat cu bună credinţă. Astfel, la data depunerii, între reclamantă şi B. s-au născut raporturi juridice contractuale de depozit şi mandat care, potrivit art. 969 C. civ., reprezintă legea părţilor.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 277 din 29 septembrie 2021, Tribunalul Vaslui, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa soluţionării pricinii în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.

Pentru a decide astfel, a reţinut că, din conţinutul raportului născut între reclamantă şi pârât, nu rezultă că acesta întruneşte elementele pentru ca solicitarea părţii să fie de competenţa instanţei de contencios administrativ. În cadrul unei acţiuni în contencios administrativ, recunoaşterea sau realizarea unui drept sau interes vătămat legitim nu sunt condiţionate de existenţa unui act administrativ nelegal, tipic sau asimilat, iar raportul trebuie să fie unul de autoritate.

Solicitarea petentei, de a-i fi restituită suma constituită ca depozit, urmează a fi examinată de instanţa de drept comun, ca instanţă competentă, atât sub aspectul îndreptăţirii reclamantei, cât şi în ceea ce priveşte dispoziţiile legale aplicabile.

În raport de valoarea obiectului cererii, dar şi de sediul pârâtului, tribunalul a reţinut că instanţa competentă, din punct de vedere material şi teritorial a soluţiona cauza, conform art. 94 lit. k) şi 107 C. proc. civ., este Judecătoria sectorului 5 Bucureşti.

2.2 Învestită prin declinare, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 1025 din 8 februarie 2022 a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Vaslui şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

În considerentele care au condus la pronunţarea acestei soluţii, a reţinut aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 1, 7, 8 şi 10 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

A constatat că instanţa a fost învestită de către reclamanta A. cu o acţiune fundamentată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor la anularea actului administrativ contestat, respectiv a răspunsului la plângerea prealabilă, acesta fiind capătul principal de cerere, iar capătul accesoriu a constat în obligarea la plata sumelor depuse la B. în anul 1986 şi a dobânzilor aferente, actualizate în raport de indicele inflaţiei, până la data promovării cererii de chemare în judecată.

Judecătoria a dedus că, în fapt, reclamanta a urmat întocmai procedura reglementată de dispoziţiile art. 7 şi art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 anterior sesizării instanţei de contencios administrativ, din moment ce aceasta, considerându-se vătămată într-un drept al său printr-un act administrativ individual, a formulat plângere prealabilă împotriva actului administrativ nr. x, solicitând revocarea în tot a acestuia.

A apreciat că atât prin cererea de chemare în judecată, cât şi prin precizarea din 20 august 2021, reclamanta a stabilit obiectul şi limitele procesului, aşa cum se prevede în dispoziţiile art. 9 alin. (2) C. proc. civ., aceasta arătând clar că înţelege să îşi întemeieze cererea pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Litigiul dedus judecăţii are ca obiect o acţiune promovată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice şi chematul în garanţie B. S.A., prin care a solicitat obligarea pârâtului la anularea actului administrativ contestat, respectiv răspunsul la plângerea prealabilă şi, pe cale de consecinţă, obligarea la plata sumelor depuse la B. în anul 1986 şi a dobânzilor aferente, actualizate în raport de indicele inflaţiei, până la data promovării cererii de chemare în judecată.

Chestiunea care a generat ivirea conflictului negativ de competenţă a fost reprezentată de stabilirea naturii juridice a litigiului în cauză, Tribunalul Vaslui apreciind că solicitarea reclamantei nu intră în sfera contenciosului administrativ, fiind o acţiune în restituire a unei sume de bani depusă la B. cu titlu de depozit. Judecătoria sectorului 5 Bucureşti a reţinut că a fost parcursă procedura prealabilă reglementată de art. 7 şi 8 din Legea nr. 554/2004 şi, în raport de obiectul cererii, procesul intră în sfera instanţei de contencios administrativ.

Înalta Curte constată, din expunerea motivelor cererii, că reclamanta de fapt pretinde de la pârât plata sumei depusă la B. în anul 1986, cu titlu de depozit, demersul judiciar configurând o acţiune în pretenţii, cu o natură civilă, a cărei competenţă - materială şi teritorială - urmează a fi stabilită prin prisma valorii obiectului cererii. Raportul juridic născut între reclamantă şi pârât nu se înscrie în sfera contenciosului administrativ, având la bază o acţiune care să presupună existenţa unui act administrativ nelegal şi un raport de autoritate în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Astfel, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ. "Judecătoria judecă orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti’’ şi ale art. 107 C. proc. civ. din acelaşi cod "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel ’’.

Întrucât pârâtul are stabilit sediul în Bucureşti, Bd. x, reiese că Judecătoria sectorului 5 Bucureşti este competentă a soluţiona cererea de chemare în judecată, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 martie 2023.