Mootness of expropriation lapse and adverse possession claim due to post-filing acquisition of the disputed property

Şedinţa publică din data de 16 februarie 2023

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti. în data de 01 februarie 2016, sub nr. x/2016, declinată spre competentă soluţionare, prin sentinţa civilă nr. 8969 din 18 mai 2016, în favoarea Tribunalului Bucureşti, unde a fost înregistrată în data de 05 iulie 2017 la secţia a IV-a civilă, sub nr. x/2016, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Bucureşti, prin primar general, constatarea caducităţii Decretului de expropriere nr. 404/1986, emis de Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România în ceea ce priveşte suprafaţa de aproximativ 300 mp teren, situat în Bucureşti, Intrarea Moeciu nr. 7, precum şi constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, ca efect al joncţiunii posesiilor, asupra suprafeţei excedentare de 300 mp din terenul situat în Bucureşti, Intrarea Moeciu nr. 7.

Terţii C., D., E., F. şi G. au formulat cerere de intervenţie accesorie în favoarea pârâţilor Statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi Municipiul Bucureşti, prin primar general.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 797 din 03 aprilie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată a admis cererea de intervenţie accesorie în interesul pârâţilor formulată de intervenienţii C., D., E., F. şi G..

Prin sentinţa civilă nr. 72 din 22 ianuarie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins cererea reclamanţilor de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 797 din 03 aprilie 2018, ca neîntemeiată, reţinând că, prin sentinţa civilă al cărei dispozitiv s-a solicitat a fi completat, instanţa s-a pronunţat asupra capătului de cerere având ca obiect constatarea caducităţii Decretului de expropriere nr. 404/1986, emis de Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România în ceea ce priveşte suprafaţa de aproximativ 300 mp din terenul situat în Bucureşti, Intrarea Moeciu nr. 7.

3. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel

Prin decizia civilă nr. 1334A din 16 octombrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins apelurile declarate de reclamanţii A. şi B., împotriva sentinţelor civile nr. 797 din 03 aprilie 2018 şi nr. 72 din 22 ianuarie 2019, ambele pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ca nefondate.

4. Cererea de recurs

Împotriva deciziei curţii de apel au declarat recurs reclamanţii A. şi B..

Prin cererea de recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., reclamanţii A. şi B. au solicitat admiterea recursului, casarea, în tot, a deciziei recurate şi trimiterea pricinii, pentru rejudecarea apelului, şi urmare a rejudecării, schimbarea sentinţei, în sensul admiterii acţiunii, astfel cum a fost formulata.

În argumentarea criticilor de nelegalitate, subsumate motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., după expunerea unor aspecte de ordin teoretic, reclamanţii A. şi B. au învederat că instanţa de apel a constatat incidenţa în cauză atât a puterii de lucru judecat, cât şi a autorităţii de lucru judecat, deşi cea din urmă nu a fost invocată.

Cu încălcarea principiului contradictorialităţii, prevăzut la art. 14 alin. (4) C. proc. civ., instanţa a reţinut că recurenţii-reclamanţi au fost simpli cumpărători de drepturi litigioase cu privire la suprafaţa ce formează obiectul litigiului pendinte, deşi acest fapt nu a fost pus în discuţie de către instanţă, pârâţi ori de către intervenienţii accesorii.

Totodată, în mod greşit, instanţa de apel a reţinut incidenţa autorităţii de lucru judecat şi a puterii de lucru judecat, prin raportare la hotărârile judecătoreşti pronunţate în dosarele nr. x/2007 şi nr. y/2013.

În susţinerea motivului de recurs, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenţii au învederat că instanţa de apel a făcut o aplicare şi interpretare greşite a prevederilor art. 1846-1862 şi a art. 1890 - 1894 din C. civ., raportat la art. 435 C. proc. civ., din perspectiva în care se impunea ca instanţa să analizeze toate motivele de apel formulate de reclamanţi.

Conform prevederilor legale, pentru dobândirea, prin uzucapiunea de lungă durată, a dreptului de proprietate asupra unui imobil, partea care solicită constatarea intervenirii uzucapiunii trebuie să facă dovadă unei posesii utile (neafectate de vreun viciu), continue şi neîntrerupte, timp de 30 de ani asupra imobilului respectiv.

În cauza dedusă judecăţii, intervenienţii nu au făcut dovada unei posesii utile, continue şi neîntrerupe, timp de 30 de ani, având în vedere că aceştia au formulat cerere de evacuare a reclamanţilor, care a făcut obiectul dosarului nr. x, soluţionat prin sentinţa civilă nr. 1178 din 18 februarie 2016.

De asemenea, în ceea ce priveşte raportul de expertiză întocmit de expertul H. în dosarul nr. x/2013, la care instanţa de apel s-a referit, concluziile acestuia nu pot fi reţinute din moment ce acelaşi expert a întocmit expertiza şi în dosarul nr. x/2006, cât şi în dosarul nr. x/2013.

Or, concluziile rapoartelor de expertiză întocmite în cele două dosare sunt contradictorii, motiv pentru care, în mod greşit, acestea au fost reţinute de către instanţa de apel în fundamentarea soluţiei pronunţate.

În ceea ce priveşte Decretul de expropriere nr. 404/1986, se impunea ca instanţa de fond să reţină că imobilul ce face obiectul pricinii deduse judecăţii intră sub limita de protecţie a Magistralei 2 de metrou, aspect relevat şi de schiţa cadastrală emisă în anul 1986, din care reiese că suprafaţa excedentară face parte din imobilul situat în Bucureşti, Intr. Moeciu nr. 7, iar faptul că această suprafaţă a fost expropriată, rezultă şi din adresa din 18 octombrie 2017, în cuprinsul căreia se precizează că imobilul situat pe str. x se află în proprietatea statului român.

5. Apărările formulate în cauză

La data de 09 februarie 2021, intimaţii C., D., E., F. şi G. au formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea, ca temeinică şi legală, a deciziei curţii de apel.

6. Procedura de filtru

Prin încheierea din 20 octrombrie 2021, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de reclamanţii B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 1334 A din 16 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi a stabilit termen de judecată în şedinţă publică, la data de 26 ianuarie 2022, ora 900, completul C10- noul C. proc. civ., cu citarea părţilor.

Prin încheierea din 23 martie 2022, instanţa de recurs a dispus introducerea în cauză a terţilor cumpărători I. şi J., în calitate de recurenţi-reclamanţi.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul prin prisma excepţiei lipsei de interes, invocată din oficiu, se constată următoarele:

Dispoziţiile art. 32 alin. (1) din C. proc. civ. reglementează condiţiile de exercitare a acţiunii civile, printre acestea regăsindu-se, la lit. d), justificarea unui interes, iar conform art. 33 teza I din cod:

"Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual".

Înalta Curte reţine că excepţia lipsei de interes este o excepţie de fond, absolută şi peremptorie, iar interesul, ca o condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, reprezintă folosul pe care îl are o persoană, pentru a justifica punerea în mişcare a acţiunii civile, în oricare dintre formele sale de manifestare, cerere de chemare în judecată, căi de atac ordinare sau extraordinare.

Totodată, în doctrină, s-a statuat că interesul trebuie să fie legitim, respectiv corespunzător cerinţelor legii materiale şi procesuale, actual, respectiv să existe la momentul la care a fost formulată cererea şi, nu în ultimul rând, direct şi personal, respectiv să aparţină celui care a formulat cererea.

Interesul procesual este o condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, în timp ce apelul şi/sau recursul sunt forme de manifestare ale acţiunii civile ce presupun exercitarea dreptului de a face uz de căile de atac şi se înscriu în ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege, prin care se urmăreşte protecţia unui drept subiectiv ori a unui interes legitim şi pentru a căror realizare recurgerea la instanţă este obligatorie.

Existenţa interesului se impune a fi examinată pe tot parcursul procesului, nu numai cu privire la cererea introductivă de instanţă, ci şi în căile de atac, prin raportare la finalitatea urmărită de către titularul acesteia.

Ca atare, interesul procesual determinat, legitim, personal, născut şi actual este o condiţie de exerciţiu ce trebuie să se justifice în fiecare etapă procesuală, aşadar, şi în recurs.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 458 C. proc. civ., potrivit cu care căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes.

Or, în cauză, la termenul de judecată din 15 decembrie 2022, recurentul I. a depus, prin poştă electronică, contractul de vânzare autentificat sub nr. x din 16 noiembrie 2022 de K. şi extrase de carte funciară, solicitând respingerea recursului, ca rămas fără obiect, întrucât intervenienţii din prezenta cauză i-au vândut terenul în suprafaţă de 169 mp, ce face obiectul cauzei.

Faţă de împrejurarea survenită în legătură cu imobilul ce face obiectul cererii de chemare în judecată, acesta fiind în prezent în proprietatea recurentului I., aspect dovedit cu înscrisurile depuse la dosar chiar de către recurent, verificând condiţia relativă la interesul exercitării prezentului recurs, Înalta Curte constată că acesta nu mai subzistă, condiţia caracterului actual al interesului recurenţilor în declararea recursului nemaifiind îndeplinită.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de reclamanţii B., A., J. şi I. împotriva deciziei civile nr. 1334A din 16 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 februarie 2023.