Inadmissibility of extraordinary appeal against final ruling on procedural complaint regarding undue delay, barring relief for incorrect indication of appeal route

Şedinţa publică din data de 9 februarie 2023

1. Circumstanţele cauzei

La data de 18.04.2022 a fost înregistrată, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub numărul de dosar x/2021, contestaţia privind tergiversarea judecării cauzei cu nr. x/2021/a1.1.1 a aceleiaşi instanţe, formulată de petentul A..

Încheierea nr. 927 din 3 mai 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021.1.1.1.4, prin care a fost respinsă contestaţia privind tergiversarea procesului, a fost atacată cu plângere de către petentul A..

Prin decizia civilă nr. 1379 din 16 iunie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă plângerea formulată de petentul A. împotriva încheierii nr. 927 din 3 mai 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021.1.1.1.4.

Împotriva deciziei nr. 1379 din 16 iunie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a formulat contestaţie în anulare petentul A. înregistrată sub numărul de dosar x/2022

Prin decizia civilă nr. 2086 din 2 noiembrie 2022 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1379 din 16 iunie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

2. Contestaţia în anulare formulată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 2086 din 2 noiembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a formulat contestaţie în anulare petentul A..

În dezvoltarea motivelor contestaţiei, acesta solicită Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie "să ia măsuri cu privire la legalitatea căii de atac prevăzute de lege în condiţiile art. 457 alin. (2)-(4) C. proc. civ..", apreciind că operează o cauză de repunere în termen din oficiu a căii de atac exercitate cu respectarea indicaţiei greşite a instanţei.

De asemenea, arată că este incident cazul prevăzut de alin. (4) al art. 457 C. proc. civ. potrivit căruia "atunci când instanţa dispune recalificarea căii de atac, de la data pronunţării încheierii, pentru părţile prezente, sau de la data comunicării încheierii, pentru părţile care au lipsit, va curge un nou termen pentru declararea sau, după caz, pentru motivarea căii de atac prevăzute de lege".

Contestatorul nu a indicat care dintre motivele reglementate de art. 503 C. proc. civ. sunt incidente în cauză.

3. Apărările efectuate în cauză

Contestaţia în anulare a fost comunicată intimaţilor, însă nu au formulat întâmpinare.

4. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin rezoluţia din 13.01.2023 s-a stabilit termen la 9 februarie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în vederea soluţionării contestaţiei în anulare. Petentul, citat cu menţiunea de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 de RON, a formulat cerere de ajutor public judiciar. Prin încheierea din camera de consiliu din data de 9 februarie 2023, cererea de ajutor public judiciar a fost admisă şi scutit contestatorul de plata taxei judiciare de timbru.

Ca urmare a admiterii cererii de ajutor public judiciar, la termenul din data de 9 februarie 2023, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare cu prioritate asupra inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, faţă de neîncadrarea în motivele reglementate de art. 503 C. proc. civ.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţiei şi Justiţie.

Examinând prezenta contestaţie în anulare, Înalta Curte constată următoarele:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispoziţiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. (contestaţia în anulare obişnuită - al cărei obiect poate fi o hotărâre definitivă) şi art. 503 alin. (2) C. proc. civ. (contestaţia în anulare specială - al cărei obiect poate fi o hotărâre a instanţei de recurs).

Fiind o cale extraordinară de atac, contestaţia în anulare poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor indicate expres şi pentru motivele limitativ prevăzute de C. proc. civ.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 503 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia în anulare de drept comun poate fi exercitată numai în situaţia în care partea nu a fost legal citată şi nici nu a fost prezentă la termenul când avut loc judecata.

Contestaţia în anulare specială, reglementată de art. 503 alin. (2) C. proc. civ., poate fi promovată în patru cazuri distincte: atunci când hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia; când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; când instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare invocate de recurent în termen; când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

Faţă de aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că motivele de contestaţie invocate în prezenta cale de atac extraordinară nu se încadrează printre cele care permit promovarea contestaţiei în anulare, contestatorul solicitând acesteia să ia măsuri legale cu privire la legalitatea căii de atac, sens în care face trimitere la prevederile art. 457 alin. (2)-(4) din C. proc. civ.

Potrivit art. 457 C. proc. civ. "(1)Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei. (2) Menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege. Indicarea în mod greşit de către instanţă a termenului pentru exercitarea căii de atac constituie cauza de repunere în termen din oficiu a căii de atac exercitate cu respectarea indicaţiei greşite a instanţei. (3) Dacă instanţa respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, exercitată de partea interesată în considerarea menţiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac, hotărârea pronunţată de instanţa de control judiciar va fi comunicată, din oficiu, tuturor părţilor care au luat parte la judecata în care s-a pronunţat hotărârea atacată. De la data comunicării începe să curgă, dacă este cazul, termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege. (4) Atunci când instanţa dispune recalificarea căii de atac, de la data pronunţării încheierii, pentru părţile prezente, sau de la data comunicării încheierii, pentru părţile care au lipsit, va curge un nou termen pentru declararea sau, după caz, motivarea căii de atac prevăzute de lege".

Analizând decizia contestată, Înalta Curte reţine că prin decizia civilă 2086 din 2 noiembrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare promovată de contestatorul A. împotriva deciziei 1379 din 16 iunie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în dosarul x/2022, motivat de faptul că potrivit dispoziţiilor art. 524 alin. (5) teza a II-a C. proc. civ. împotriva încheierii prin care contestaţia la tergiversare a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestatorul poate face plângere, iar potrivit art. 525 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. judecata plângerii se face fără citarea părţilor, printr-o hotărâre care nu este supusă niciunei căi de atac.

S-a apreciat, prin aceeaşi decizie, că legiutorul a instituit în mod expres în această materie numai calea de atac a plângerii, iar hotărârea pronunţată în această cale de atac nu mai poate fi atacată pe nicio altă cale, de reformare sau retractare, întrucât sintagma folosită de legiuitor cuprinde atât căile de atac ordinare, cât şi pe cele extraordinare, din modul în care este redactat textul rezultând că legea nu face nicio distincţie între acestea.

În aceste condiţii, Înalta Curte a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile reglementate de art. 503 C. proc. civ. şi a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestator.

De altfel, prin soluţia adoptată a fost dată eficienţă statuărilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să soluţioneze recursul în interesul legii, care, prin decizia nr. 19/2016, a stabilit că dispoziţiile art. 457 alin. (4) din C. proc. civ. nu sunt aplicabile dacă partea exercită o cale de atac neprevăzută de lege, diferită de cea corect menţionată în dispozitivul hotărârii atacate. De asemenea, în aceeaşi decizie se arată că în ipoteza în care partea exercită o cale de atac neprevăzută de lege, diferită de cea corect menţionată în dispozitivul hotărârii atacate, instanţa de control judiciar va respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., în măsura în care aceasta nu poate fi calificată prin aplicarea dispoziţiilor art. 152 raportat la art. 22 alin. (4) din C. proc. civ.

În speţă, însă, astfel cum reiese din lecturarea motivelor contestaţiei în anulare formulate de contestator, aspectele invocate de către acesta drept motive ale contestaţiei în anulare nu sunt susceptibile de încadrare în niciunul dintre cazurile legale, expres şi limitativ prevăzute de art. 503 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., pentru care părţile au deschisă această cale extraordinară de atac.

Motivele invocate în cuprinsul prezentei contestaţii în anulare reliefează nemulţumirea părţii faţă de soluţia de respingere ca inadmisibilă a contestaţiei în anulare.

Înalta Curte reţine, deopotrivă, că argumentele contestatorului pe lângă faptul că nu vizează o decizie pronunţată în recurs, nu se circumscriu niciuneia dintre ipotezele prevăzute de dispoziţiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că nu se invocă nelegala alcătuire a instanţei care a pronunţat hotărârea atacată cu contestaţie în anulare şi nici necompetenţa sa absolută sau omisiunea acesteia de a soluţiona un recurs, după cum motivele invocate nu conturează nici ipoteza existenţei unei "greşeli materiale" cu caracter procedural şi care să fi dus, în mod necesar, la pronunţarea unei soluţii eronate, ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante existente la dosarul cauzei.

Înalta Curte apreciază, aşadar, că se impune a se constata că simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia contestată nu poate conduce la retractarea hotărârii prin intermediul contestaţiei în anulare, fiind necesară conformarea contestatorului la cerinţele imperative prevăzute de dispoziţiile legale anterior evocate.

În acest sens, se reţine că dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează principiul legalităţii căilor de atac, prevăd că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Revine, aşadar, persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă şi de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit şi a căilor de atac.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, reţinând că nu sunt întrunite cerinţele de admisibilitate prevăzute de art. 503 C. proc. civ., în temeiul art. 508 din acelaşi act normativ, va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2086 din 2 noiembrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în dosarul x/2022, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 2086 din 2 noiembrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 februarie 2023.