Tort liability for initiating compulsory execution: lack of illicit intent in enforcing judgment against non-party owner and validity of association's standing

Şedinţa publică din data de 15 decembrie 2022

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cereri de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Braşov, secţia I civilă la 26 iunie 2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B. S.A. prin preşedinte C., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., Cabinet de avocat M., M., Biroul executorului judecătoresc N. şi N., să se dispună obligarea acestora, în solidar, la plata următoarelor sume:

- 890.435 euro reprezentând venitul din chirie pe perioada 01.09.2016-01.04.2025, rămasă neexecutată din contractul de închiriere nr. x/2015 (103 luni x 8645 euro/lună), ca urmare a blocării accesului chiriaşului la bunul închiriat în baza planului de pază avizat nelegal prin fapta ilicită pârâţilor;

- 2.409.358 RON reprezentând penalităţi de întârziere de 0,3%/zi de întârziere, calculate conform contractului de închiriere nr. x/2015 pentru neîncasarea chiriei în perioada 1 septembrie 2016 - 31 mai 2019, penalităţi de care ar fi beneficiat reclamanta dacă se întârzia plata chiriei şi obligarea pârâţilor la plata penalităţilor în continuare până la data plăţii efective şi integrale a sumelor reprezentând chiriile din perioada 1 septembrie 2016 şi până la data plăţii efective;

- 164.800 RON reprezentând impozit aferent imobilelor ce fac obiectul contractului de locaţiune, datorat Biroului Impozite şi Taxe Locale al Primăriei Municipiului Târgu-Secuiesc, pentru perioada 1 septembrie 2016 - 1 aprilie 2025, rămasă neexecutată ca urmare a blocării accesului chiriaşului la bunul închiriat, în baza planului de pază avizat nelegal prin fapta ilicită a pârâţilor; cu cheltuieli de judecată.

La termenul de judecată din 28 octombrie 2019, Tribunalul Braşov, secţia I civilă a dispus unirea cu fondul a excepţiei lipsei de interes în formularea acţiunii, invocate de pârâta B. S.A. şi a excepţiilor lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi a inadmisibilităţii acţiunii, invocate prin întâmpinarea formulată de pârâtul M..

Totodată, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul J., de Biroul Executorului Judecătoresc şi de Cabinetul de avocât M., prin întâmpinările formulate în cauză, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor 2-11, respectiv C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., invocată din oficiu la acelaşi termen de judecată.

Primul ciclu procesual

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă 231/S din 4 noiembrie 2019, Tribunalul Braşov, secţia I civilă a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active, a inadmisibilităţii cererii şi a lipsei de interes, invocate de pârâţi, a respins cererea pârâtei B. S.A. de anulare a încheierii de şedinţă din 22 iulie 2019 privind acordarea facilităţilor pentru reclamantă la plata taxei judiciare de timbru, a respins ca inadmisibile cererile formulate de S.C. B. S.A. - societate dizolvată în dosarul de faţă, a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., Cabinetul de avocât M. şi Biroul executorului judecătoresc N., ca fiind formulată în contradictoriu cu persoane fără calitate procesuală pasivă şi a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii B. S.A., M. şi N., ca neîntemeiată.

3. Decizia pronunţată în apel

Împotriva sentinţei au declarat apel atât reclamanta S.C. A. S.R.L., cât şi pârâta B. S.A. şi împotriva încheierii din 28 octombrie 2019 a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L..

Prin decizia civilă nr. 284/Ap/2020, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, a respins apelul declarat de apelanta Asociaţia pentru Salvarea Patrimoniului S.C. B. S.A. împotriva sentinţei civile 231S din 4 noiembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă, şi cererile formulate de această apelantă în calea de atac, respectiv a respins apelul declarat de apelata S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile 231/S din 4 noiembrie 2019 şi împotriva încheierii din 28 octombrie 2019, pronunţate de Tribunalul Braşov, secţia I civilă.

4. Decizia pronunţată în recurs

Împotriva deciziei civile nr. 284/Ap din 19 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov au formulat recurs recurenta reclamantă S.C. A. S.R.L. şi recurenta pârâtă B. S.A..

Prin decizia civilă nr. 706 din 31 martie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 284/Ap/2020 din 19 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

A casat decizia recurată şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi curţi de apel.

A anulat recursul formulat de pârâta B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 284/Ap/2020 din 19 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

Al doilea ciclu procesual

5. Deciziile pronunţate în rejudecare

Prin încheierea din 2 decembrie 2021, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a stabilit cadrul procesual în apel şi a respins excepţia lipsei de interes a apelantei reclamante S.C. A. S.R.L. în promovarea căii de atac a apelului, excepţie invocată de intimatul pârât F..

Prin decizia civilă nr. 1694/Ap din 20 decembrie 2021, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a admis apelul declarat de apelanta S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 28 octombrie 2019 şi a sentinţei civile nr. 2315 din 4 noiembrie 2019, pronunţate de Tribunalul Braşov, pe care le-a anulat şi a reţinut cauza spre rejudecare.

Prin decizia civilă nr. 726/Ap/2022 din 28 aprilie 2022 Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Biroul Executorului Judecătoresc N. şi Cabinetul de avocat M. invocată prin întâmpinare şi, în consecinţă, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu aceşti pârâţi, ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor C., D., E., F., G., H., I., J., K. şi L., invocată din oficiu de către prima instanţă, la termenul din data de 28.10.2019, şi respectiv prin întâmpinare de către J..

A respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii B. S.A. prin preşedinte C., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. şi N., ca neîntemeiată.

A obligat pe reclamanta S.C. A. S.R.L. să plătească pârâtului F. suma de 7.380 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

6. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestor ultime hotărâri a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei civile nr. 726/Ap/2022 pronunţată la 28 aprilie 2022 în dosar x/2019 de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi casarea în parte a deciziei civile nr. 1694/Ap/2021 din 20 decembrie 2021, pronunţată de aceeaşi instanţă, în sensul de a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

Printr-o primă critică a considerat că, raportat la prevederile art. 480 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., instanţa de apel trebuia să anuleze sentinţa instanţei de fond şi să trimită cauza spre rejudecare instanţei de fond, întrucât prin cererea de apel s-a solicitat, în principal, anularea cu trimitere spre rejudecare la instanţa de fond şi doar în subsidiar anularea cu reţinere spre rejudecare. Prin urmare, a arătat că încălcarea acestei prevederi în rejudecarea apelului atrage incidenţa motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a invocat că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre prin care a avut în vedere motive străine de natura apelului, neanalizând în concret motivele de apel arătate de reclamantă şi referindu-se la aspecte cu care părţile nu au învestit în mod legal instanţa.

În dezvoltare, a apreciat că motivarea este confuză şi contradictorie în ceea ce priveşte constatarea faptului că asociaţia pârâtă nu avea reprezentarea comiterii unei ilegalităţi şi nici nu i se poate imputa acest aspect atât timp cât executarea silită a sentinţei penale nr. 232/2006 Judecătoriei Campina fusese încuviinţată la cererea sa, formulată în numele acţionarilor societăţii dizolvate B. S.A., iar nu a societăţii dizolvate.

În acest sens a argumentat că S.C. B. S.A. şi-a încetat personalitatea juridică ca urmare a radierii din registrul comerţului, iar acţionarii nu au calitatea de succesori ai societăţii radiate (practic încetând însăşi calitatea de acţionari la S.C. B.).

Instanţa de apel a echivalat un drept eventual, şi anume cel conferit de art. 133 din Legea nr. 85/2006 foştilor acţionari de a dobândi în proprietate în anumite condiţii (care nu au fost întrunite niciodată, întrucât procedură s-a închis în temeiul art. 131, iar nu art. 133 din Legea nr. 85/2006) bunuri care au aparţinut societăţii comerciale lichidate - cu un drept subiectiv civil actual, respectiv cu dreptul de proprietate care doar acesta conferă titularului dreptul de a culege fructele bunului său şi/sau de a-si însuşi bunul.

A susţinut că pârâţii au săvârşit o faptă ilicită, prevăzută expres de art. 2803 din Legea 31/1990, republicată, conform căreia folosirea, cu ştiinţă, a actelor unei societăţi radiate, în scopul producerii de consecinţe juridice, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda, iar necunoaşterea legii nu poate constitui motiv de nereprezentare a ilegalităţii faptelor săvârşite de către pârâţi, şi nici apărarea reţinută de instanţa de apel în apărarea pârâţilor nu este întemeiată sau legală.

A precizat că la dosar există probe care dovedesc că pârâţii cunoşteau faptul că S.C. B. S.A. este radiată din registrul comerţului, că asociaţia funcţionează ilegal, foloseşte fără drept ştampila societăţii radiate şi nu are calitate de continuatoare a S.C. B. S.A., precum şi că scopul constituirii asociaţiei a încetat la data radierii S.C. B. S.A. din registrul comerţului. Pârâţii au întocmit acte de executare faţă de societatea reclamantă în condiţiile în care nu a fost încuviinţată executarea silită împotriva acesteia, ci a debitorului persoană fizica O., iar instanţa a respins expres cererea de executare îndreptată împotriva societăţii reclamante şi a oricăror alţi terţi. Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., a criticat că instanţa de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat a următoarelor hotărâri judecătoreşti definitive:

- sentinţa civilă nr. 347 din 6 februarie 2013 pronunţată în dosarul nr. x/2005, prin care Tribunalul Specializat Cluj a hotărât că sunt opozabile şi în continuare sunt proprietar al imobilului înscris în Cf x Tg Secuiesc (CF vechi x Tg Secuiesc), prin care s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei S.C. B. S.A. în condiţiile art. 131 din Legea nr. 85/2006;

- decizia nr. 445 din 3 februarie 2015 pronunţată în dosarul x/2013, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că dizolvarea şi radierea S.C. B. S.A. au fost dispuse ca urmare a închiderii procedurii falimentului, în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, constatându-se că nu există bunuri în patrimoniul debitoarei, iar creditorii nu au înţeles sa avanseze sumele corespunzătoare în vederea continuării procedurii. De asemenea a menţionat că s-a reţinut că nu există nicio dispoziţie legală care să confere acţionarilor societăţii calitatea de succesori ai societăţii radiate ca urmare a închiderii procedurii de faliment, cu excepţia situaţiei prevăzute de art. 133 din Legea nr. 85/2006, în care creanţele au fost acoperite înainte de lichidarea bunurilor, când bunurile ramase în patrimoniul societăţii debitoare revin asociaţilor/acţionarilor, corespunzător cotelor de participare la capitalul social, situaţie care însă nu se regăseşte în cauza.

- sentinţa civilă nr. 1335 din 21 februarie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2016, prin care Judecătoria Braşov, urmare a lipsei calităţii de creditor a asociaţiei a dispus anularea executării înseşi şi a tuturor actelor şi formelor de executare silită efectuate în dosarul execuţional nr. x/2016 instrumentat pe rolul BEJ N., inclusiv anularea încheierii din 23 martie 2016, emisă de Judecătoria Braşov în dosarul civil nr. x/2016

- sentinţa civilă nr. 63 din 5 februarie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2018 de Judecătoria Târgu Secuiesc prin care s-a constatat dizolvarea de drept a B. S.A..

- sentinţa penală 232 din 30 martie 2006 a Judecătoriei Campina (rămasă definitiva prin pronunţarea deciziei nr. 316 din 29. martie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti).

Contrar tuturor hotărârilor judecătoreşti intrate în autoritate de lucru judecat instanţa de apel a stabilit ca nu suntem în prezenta unei fapte ilicite raportat la data anularii actelor de executare şi considera nerelevanta perioada în care suspendarea executării silite a fost dispusa de către instanţa.

Din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a invocat că instanţa de apel a procedat în analiza situaţiei deduse judecaţii cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material cuprinse în art. 555 şi art. 1349 C. civ.

Instanţa de apel, în rejudecare, nu a dat eficienta juridică faptului că reclamanta este proprietarul tabular al bunului imobil înscris în Cf x Tg Secuiesc (provenit din conversia CF x Tg Secuiesc) şi a încălcat astfel dispoziţiile art. 555 C. civ. .

A remarcat şi că ambele instanţe au avut în vedere sentinţa penală 232/2006 a Judecătoriei Campina, dar fără a realiza o verificare a actelor pe care instanţa penală le-a anulat. Dacă se realiza o minima verificare în acest sens se putea observa că actul de adjudecare imobiliară din dosar execuţional nr. x/2009 din 14 august 2012 emis de BEJ P. şi procesul-verbal de licitaţie imobiliară, în baza căruia reclamanta s-a intabulat în cartea funciara, nu se regăsesc printre documentele a cărei anulare s-a dispus de instanţa penală. În acest sens reţinerea intervenţiei evicţiunii s-a realizat fără o analiză completă şi concretă a cadrului procesual şi a cererilor cu care instanţa a fost învestită.

A susţinut că pârâţii au acţionat împreună, concertat, fiecare având rolul său în realizarea scopului propus, dar toţi cu unicul obiectiv de a prelua bunul în mod fraudulos şi cu dorinţa nestăvilită de a încasa sume cu titlu de chirie din folosirea unui bun ce nu le aparţinea. Astfel că, în mod greşit s-a apreciat asupra faptului că nu există solidaritate între pârâţi, câtă vreme aceştia au concurat la cauzarea prejudiciului, în condiţiile art. 1382 şi următoarele C. civ.

A concluzionat în sensul că, aşa cum s-a stabilit deja cu autoritate de lucru judecat, nu există temeiuri de drept pentru a se considera că B. S.A. este succesoarea în drepturi a B. S.A., după cum nu se poate reţine nici faptul ca după radierea din registrul comerţului a B. S.A. ar mai putea fi aceasta reprezentată de asociaţie, şi cu toate acestea instanţa denaturează caracterul acţiunii realizând o eronată aplicare a dispoziţiilor de drept material aplicabile.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. a criticat că, deşi pârâta B. S.A. are desemnată de către instanţa un lichidator judiciar, aceasta a fost citată prin preşedintele C., iar nu prin lichidatorul desemnat de instanţa.

În dezvoltarea acestei critici, a menţionat că sentinţa civilă nr. 63 din 5 februarie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2018 de Judecătoria Târgu Secuiesc (menţinută de Tribunalul Covasna prin Decizia nr. 537 din 3 noiembrie 2020), prin care s-a constatat dizolvată de drept asociaţia şi instanţa a numit, în calitate de lichidator judiciar, pe Q., R..

În drept, au fost invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ.

7. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Dosarul a fost înregistrat pe rolul instanţei supreme la 15 iunie 2022.

Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţelor judecătoreşti (26 iunie 2019), în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condiţiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 a alin. (5) şi (6) C. proc. civ., s-a fixat termen de judecată la 8 decembrie 2022, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării căii de atac, termen la care instanţa a rămas în pronunţare.

8. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă B. S.A. a depus întâmpinare la 25 iulie 2022, prin care a invocat nulitatea absolută de fond şi de ordine publică a privatizării S.C. B. S.A..

Intimatul-pârât F. a depus întâmpinare la 14 iulie 2022, solicitând respingerea recursului îndreptat împotriva deciziei civile nr. 1694/Ap/2021, pronunţată de Curtea de apel Braşov, ca lipsit de interes, şi respingerea, ca nefondat, a recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 726/Ap/2022, pronunţată de aceeaşi instanţă, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de parcurgerea acestei prezentei cai de atac.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând deciziile recurate, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

1. Prin recursul declarat împotriva deciziei nr. 1694/Ap din 20 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, au fost invocate critici subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de punctul 5 al art. 488 C. proc. civ., în sensul că deşi prin cererea de apel s-a solicitat, în principal, anularea cu trimitere spre rejudecare la instanţa de fond, instanţa de apel a dispus, cu încălcarea prevederilor art. 480 alin. (3) teza a ll-a C. proc. civ., anularea cu reţinere a cauzei spre rejudecare.

Susţinerile recurentei sunt nefondate în considerarea faptului că, potrivit dispoziţiilor art. 480 alin. (3) C. proc. civ., într-o primă teză, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va judeca procesul, evocând fondul şi, într-o a II a teză, subsidiară, instanţa de apel nu va proceda la evocarea fondului, ci va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe, însă doar în cazul în care părţile au solicitat expres luarea acestei măsuri.

Or, Înalta Curte observă că solicitarea dispunerii trimiterii cauzei spre rejudecare nu a fost formulată de către apelantă în mod exclusiv ci alternativ, aceasta oferindu-i instanţei doar ca primă variantă trimiterea spre rejudecare, măsură căreia celelalte părţi i s-au opus, conform încheierii de şedinţă din 2 decembrie 2021. Totodată, prin sentinţa apelată se soluţionează doar în parte cauza pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, ceea ce înseamnă că prima instanţa a procedat şi la evocarea fondului, în privinţa celorlalţi pârâţi faţă de care a respins acţiunea ca neîntemeiată, o asemenea ipoteză neîncadrându-se în premisa textului art. 480 alin. (3) C. proc. civ., respectiv aceea în care s-a soluţionat procesul fără a se intra în judecata fondului.

În tot acest context juridic şi factual, reţinând şi că prin decizia de casare nr. 706/31.03.2021 Inalta Curte a dispus casarea deciziei instanţei de apel şi trimiterea spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel, în mod corect a apreciat curtea de apel că sunt incidente dispoziţiile art. 480 alin. (3) teza 1 C. proc. civ. şi a dispus anularea hotărârii atacate, cu reţinerea cauzei spre rejudecare.

2. Referitor la recursul formulat împotriva deciziei civile nr. 726/Ap/2022 a Curţii de Apel Braşov, recurenta invocă motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ., astfel:

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., s-a criticat că, deşi pârâta B. S.A. are desemnat de către instanţa un lichidator judiciar, aceasta a fost citată pe parcursul soluţionării apelului, prin preşedintele C., iar nu prin lichidatorul desemnat. În dezvoltarea acestei critici, a menţionat că prin sentinţa civilă nr. 63 din 5 februarie 2020 pronunţată de Judecătoria Târgu Secuiesc, s-a constatat dizolvată de drept asociaţia şi instanţa a numit, în calitate de lichidator judiciar, pe Q., R..

Or, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 160 alin. (3) cu cele ale art. 178 alin. (3) lit. b) C. proc. civ. rezultă că neregularitatea privind procedura de citare a unei părţi, săvârşită în cursul judecăţii, poate fi invocată şi de celelalte părţi sau din oficiu, însă numai la termenul la care s-a produs, ceea ce înseamnă că în cauză, reclamanta avea posibilitatea să invoce nelegala procedură de citare cu pârâta Asociaţia, doar pe parcursul soluţionării apelului, la termenele la care aceasta s-a produs.

O categorie distinctă de critici, subsumate pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., se referă la faptul că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre prin care a avut în vedere motive străine de natura cauzei, neanalizând în concret motivele de apel invocate şi referindu-se la aspecte cu care părţile nu au învestit în mod legal instanţa de judecată.

Din interpretarea dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., rezultă că hotărârea judecătorească poate fi reformată pe calea recursului când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Relativ la acest motiv de casare, Înalta Curte, în conformitate cu doctrina şi practica judiciară în materie, reţine că prin el se consacră ipoteze diferite ale aceluiaşi motiv de recurs - nemotivarea hotărârii - deoarece astfel trebuie calificată atât o hotărâre care nu este deloc motivată cât şi una care cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.

Astfel, o hotărâre judecătorească poate fi casată pentru motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. dacă:

- lipseşte motivarea soluţiei, sau aceasta este superficială, ori cuprinde numai considerente ce nu au legătură cu pricina în care a fost pronunţată soluţia respectivă;

- există contradicţie între considerente şi dispozitiv, în sensul că dintr-o parte a hotărârii rezultă că acţiunea este întemeiată, iar din cealaltă parte, că nu este întemeiată, astfel că nu se poate şti ce anume a decis instanţa;

- există contradicţie între considerente, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acţiunii, iar din altele faptul că este întemeiată;

În cauză nu se regăseşte niciuna dintre aceste ipoteze, instanţa de apel în cuprinsul considerentelor deciziei recurate arătând în mod neechivoc, urmare a analizei susţinerilor şi apărărilor părţilor, raportat la probele administrate şi dispoziţiile legale incidente, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Acest raţionament este concordant soluţiei pronunţate, cuprinsă în dispozitivul sentinţei.

Din perspectiva nemotivării deciziei, recurenta a susţinut că instanţa de apel nu a realizat o analiză completă şi concretă a motivelor ce au dus la adoptarea soluţiei, critica fiind însă formulată în mod generic, fără a indica expres cărui motiv de apel nu s-a răspuns sau ce problematici nu au fost analizate în considerentele hotărârii. Or, motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu este incident într-o atare ipoteză iar raţiuni care ţin de claritatea şi concizia hotărârii impun ca în cuprinsul acesteia să se arate doar aspectele relevante care au condus la soluţionarea cauzei, din motivarea hotărârii recurate şi interpretarea normelor de drept material rezultând neechivoc considerentele care au determinat instanţa de apel să nu împărtăşească punctul de vedere al reclamantei.

De altfel, în dezvoltarea acestui motiv de nelegalitate, recurenta a apreciat şi că motivarea este confuză şi contradictorie în ceea ce priveşte constatarea faptului că asociaţia pârâtă nu avea reprezentarea comiterii unei ilegalităţi şi că nici nu i se poate imputa acest aspect, atât timp cât executarea silită a sentinţei penale nr. 232/2006 a Judecătoriei Câmpina fusese încuviinţată la cererea acesteia, fiind formulată în numele acţionarilor societăţii dizolvate S.C. B. S.A., iar nu a societăţii dizolvate. În acest sens, a argumentat că S.C. B. S.A. şi-a încetat personalitatea juridică ca urmare a radierii din registrul comerţului, iar acţionarii nu au calitatea de succesori ai societăţii radiate, practic încetând însăşi calitatea de acţionari la S.C. B. S.A..

Se mai afirmă de către recurentă că instanţa de apel a echivalat un drept eventual - şi anume cel conferit de art. 133 din Legea nr. 85/2006 - al foştilor acţionari de a dobândi în proprietate în anumite condiţii bunuri care au aparţinut societăţii comerciale lichidate, cu un drept subiectiv civil actual, respectiv cu dreptul de proprietate care doar acesta conferă titularului dreptul de a culege fructele bunului său şi/sau de a-si însuşi bunul.

A susţinut şi că pârâţii au săvârşit o faptă ilicită, prevăzută expres de art. 2803 din Legea nr. 31/1990 conform căruia folosirea, cu ştiinţă, a actelor unei societăţi radiate, în scopul producerii de consecinţe juridice, constituie infracţiune, precizând că la dosar există probe care dovedesc că pârâţii cunoşteau faptul că S.C. B. S.A. este radiată din registrul comerţului, că asociaţia funcţionează ilegal, foloseşte fără drept ştampila societăţii radiate şi nu are calitate de continuatoare a S.C. B. S.A., precum şi că scopul constituirii asociaţiei a încetat la data radierii S.C. B. S.A. din registrul comerţului.

Or, toate aceste critici nu expun, astfel cum intenţionează recurenta să demonstreze, caracterul contradictoriu al considerentelor deciziei recurate, ci susţin mai degrabă modalitatea eronată în care instanţa de apel a interpretat dispoziţiile legale, aspecte ce sunt însă cenzurabile din perspectiva pct. 8 al art. 488 C. proc. civ.

Pe de altă parte, raportat la aspectele învederate de recurentă, Înalta Curte apreciază că raţionamentul curţii de apel este unul coerent şi a avut ca premisă faptul că B. S.A. a acţionat în numele foştilor acţionari ai S.C. B. S.A. şi actuali membri ai asociaţiei, în conformitate cu scopul pentru care asociaţia a fost înfiinţată şi în limitele obiectului său de activitate. Demarând procedura executării silite a sentinţei penale nr. 232/2006 pronunţată de Judecătoria Câmpina, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 316/2010 a Curţii de Apel Ploieşti, asociaţia a acţionat în sensul scopului pentru care a fost înfiinţată, fiind justă concluzia instanţei de apel că nu poate fi reţinută săvârşirea unei fapte ilicite prin adoptarea acestui comportament judiciar .

În acest context, în mod greşit susţine recurenta că executarea s-ar fi formulat în numele S.C. B. S.A. care era radiată, curtea de apel reţinând corect că asociaţia a acţionat pentru a apăra drepturile patrimoniale ale acţionarilor pe care îi reprezenta potrivit actului său constitutiv, statutului şi hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor B. S.A., prin decizia nr. 3361/2014 pronunţată de Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi respectiv, sentinţa nr. 67/2014 a Curţii de Apel Ploieşti stabilindu-se cu putere de lucru judecat că de la data descărcării de gestiune a lichidatorului judiciar al B. S.A., asociaţia dobândea capacitate de exerciţiu procesuală pentru acţionarii societăţii B. S.A..

Prin urmare, este lipsită de temei şi afirmaţia recurentei potrivit căreia asociaţia îşi încetase de drept existenţa prin dizolvarea şi radierea S.C. B. S.A., o asemenea situaţie nefiind constată judiciar, căci dizolvarea asociaţiei a fost dispusă abia în anul 2020, prin sentinţa nr. 63/2020 pronunţată de Judecătoria Târgu Secuiesc.

Or, constituirea asociaţiei a avut ca situaţie premisă tocmai ipoteza în care bunurile din patrimoniul fostei societăţi B. S.A. trebuiau readuse în patrimoniul foştilor acţionari, aceasta acţionând în apărarea drepturilor patrimoniale ale membrilor săi, foştii acţionari ai B. S.A., cum rezultă de altfel şi din sentinţa nr. 67/24.03.2014 a Curţii de Apel Ploieşti

De asemenea, nu poate fi reţinută ca fiind contradictorie nici referirea în considerentele deciziei recurate la dispoziţiile art. 133 din Legea 85/2006, în vigoare la data derulării procedurii insolvenţei, instanţa de apel explicitând astfel faptul că există chiar un cadru legal ce reglementează modalitatea în care foştii acţionari constituiţi în asociaţie pot redobândi bunurile care aparţinuseră societăţii radiate, neavând nicio relevanţă dacă la momentul la care s-a dispus radierea, aceste bunuri mai existau în patrimoniu, ele putând fi dobândite ulterior ca urmare a exercitării acţiunilor asociaţiei astfel cum se prevăzuse în cuprinsul actelor sale constitutive.

În altă ordine de idei, invocând motivul de casare reglementat de pct. 7 al art. 488 C. proc. civ., recurenta a arătat că prin decizia recurată s-a încălcat autoritatea de lucru judecat ataşată mai multor hotărâri judecătoreşti definitive, pe care le enumeră în motivele de recurs sintetizate şi din a căror analiză, Înalta Curte reţine că nu subzistă incidenţa acestui motiv de nelegalitate, având în vedere următoarele considerente:

- în ceea ce priveşte dispozitivul sentinţei nr. 347 pronunţată la 6 februarie 2013 prin care Tribunalul Specializat Cluj a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei S.C. B. S.A. în condiţiile art. 131 din Legea nr. 85/2006 precum şi considerentele deciziei nr. 445 din 3 februarie 2015 prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că dizolvarea şi radierea S.C. B. S.A. au fost dispuse ca urmare a închiderii procedurii falimentului, în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, constatându-se că nu există bunuri în patrimoniul debitoarei, iar creditorii nu au înţeles să avanseze sumele corespunzătoare în vederea continuării procedurii, instanţa supremă constată că nu poate fi pusă în discuţie încălcarea autorităţii de lucru judecat, dat fiind faptul că, făcând trimitere în motivarea deciziei pronunţate la prevederile art. 133 din Legea nr. 85/2006, instanţa de apel nu a înţeles să schimbe sau să aprecieze greşit cu privire la temeiul legal al închiderii procedurii falimentului, anume art. 131 din Legea nr. 85/2006. Referirea la dispoziţiile la art. 133 a avut scopul de a releva faptul că, în ipoteza în care s-ar fi identificat unele bunuri în patrimoniul societăţii falite, ulterior închiderii procedurii insolvenţei şi radierii acesteia, acţionarii S.C. B. S.A. ar fi putut să pretindă anumite drepturi asupra acestora, în virtutea calităţii de foşti acţionari, titulari ai drepturilor reziduale;

- referitor la sentinţa civilă nr. 63 din 5 februarie 2020 pronunţată de Judecătoria Târgu Secuiesc prin care s-a constatat dizolvarea de drept a B. S.A., Înalta Curte apreciază că nu se identifică în decizia recurată aspecte decizorii prin care să fi fost alterată autoritatea de lucru judecat, fiind evident că dizolvarea asociaţiei a intervenit mult ulterior momentului la care aceasta a solicitat declanşarea executării silite în dosarul de executare nr. 47/2016;

- raportat la sentinţa penală x din 30 martie 2006 a Judecătoriei Campina, rămasă definitivă, şi care a constituit titlul executoriu în dosarul execuţional nr. x/2016, precum şi la sentinţa civilă nr. 1335 din 21 februarie 2017 prin care Judecătoria Braşov a dispus anularea executării înseşi şi a tuturor actelor şi formelor de executare silită efectuate în dosarul execuţional nr. x/2016 instrumentat pe rolul BEJ N., inclusiv anularea încheierii din 23 martie 2016, emisă de Judecătoria Braşov în dosarul civil nr. x/2016, Inalta Curte apreciază că prin decizia recurată nu s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a respectivelor hotărâri. Aceasta întrucât instanţa de apel nu a procedat la cenzurarea legalităţii procedurii de executare ci, respectând dispoziţiile obligatorii din cuprinsul deciziei de casare, a verificat în ce măsură pârâţii au avut reprezentarea mentală a ipotezei săvârşirii unei fapte ilicite prin demersurile de punere în executare a titlului deţinut, nefiind relevantă din această perspectivă finalitatea judiciară a acestei proceduri.

Concluzionând, este lipsită de fundament susţinerea recurentei potrivit căreia, contrar tuturor hotărârilor judecătoreşti intrate în autoritate de lucru judecat, instanţa de apel a stabilit că nu s-ar fi săvârşit o faptă ilicită, în raport de data anulării actelor de executare.

Cât priveşte criticile subsumate pct. 8 al art. 488 C. proc. civ. recurenta a invocat că instanţa de apel a procedat în analiza situaţiei deduse judecaţii, cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material cuprinse în art. 555 C. civ. şi art. 1349 C. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a învederat că nu s-a dat eficienţă juridică faptului că reclamanta este proprietarul tabular al bunului imobil înscris în Cf x Tg Secuiesc, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 555 C. civ. dar şi că nu s-a realizat o verificare a actelor pe care instanţa penală le-a anulat prin sentinţa penală nr. 232 din 30 martie 2006 a Judecătoriei Campina, căci altfel s-ar fi observat că actul de adjudecare imobiliară din dosarul execuţional nr. x/2009 din 14 august 2012 emis de BEJ P. şi procesul-verbal de licitaţie imobiliară, în baza cărora reclamanta şi-a intabulat dreptul în cartea funciară, nu se regăsesc printre documentele a căror anulare s-a dispus de către instanţa penală.

A susţinut recurenta şi că, instanţa de apel a denaturat caracterul acţiunii, realizând o eronată aplicare a dispoziţiilor de drept material incidente şi apreciind greşit asupra faptului că nu există solidaritate între pârâţi, câtă vreme aceştia au concurat la cauzarea prejudiciului, în condiţiile art. 1382 şi următoarele C. civ.. Totodată, nu a valorificat faptul că, aşa cum s-a stabilit deja cu autoritate de lucru judecat, nu există temeiuri de drept pentru a se considera că B. S.A. este succesoarea în drepturi a B. S.A., după cum nu se poate reţine nici că după radierea din registrul comerţului a B. S.A. aceasta ar mai putea fi reprezentată de asociaţie.

Criticile sunt nefondate, hotărârea recurată fiind pronunţată cu o justă aplicare a prevederilor legale incidente, în raport de motivele de apel invocate dar şi de dispoziţiile obligatorii ale instanţei de casare, astfel cum se regăsesc în cuprinsul deciziei nr. 706/31.03.2021 pronunţată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în primul ciclu procesual.

Referitor la susţinerea recurentei în sensul ignorării de către instanţa de apel a unor elemente esenţiale care ar fi fost în măsură să conducă la o altă soluţie, Inalta Curte reţine că, raportat la obiectul acţiunii şi la aspectele ce se impuneau a fi cercetate în rejudecare, este total fundamentată concluzia la care s-a ajuns în privinţa inexistenţei atât a faptei ilicite cât şi a vinovăţiei pârâţilor.

Astfel, în rejudecare instanţa avea de tranşat dacă formularea şi instrumentarea cererii de executare silită din dosarul execuţional nr. x/2016 a constituit o faptă ilicită în sensul dispoziţiilor art. 1349 din C. civ., acţiunile imputate pârâţilor fiind săvârşite în afara oricărui drept subiectiv, sau, dimpotrivă, a reprezentat o exercitare a unor drepturi subiective substanţiale/drepturi subiective procedurale prevăzute de lege, cu bună-credinţă, respectiv, în contextul în care reclamanta pretinde că pârâţii, care au declanşat o procedură de executare silită împotriva acesteia, au acţionat cu rea-credinţă, aşadar, cu intenţia de a o vătăma, dacă fapta imputată acestora îmbracă forma abuzului de drept procesual, raportat la natura şi condiţiile acestei instituţii juridice

În acest context, faptul că la momentul declanşării procedurii de executare silită a sentinţei penale nr. 232 din 30.03.2006 a Judecătoriei Câmpina, reclamanta era titulara dreptului de proprietate, intabulat în cartea funciară, cu privire la imobilul supus executării, sau faptul că sentinţa penală ce a constituit titlul executoriu nu îi era opozabilă reclamantei, aceasta nefiind parte în dosarul penal în care a fost pronunţată, constituie aspecte confirmate de instanţa de apel, dar cărora aceasta nu le-a recunoscut aptitudinea de a reprezenta argumente esenţiale din perspectiva decelării caracterului ilicit al faptelor imputate pârâţilor şi a vinovăţiei acestora.

În acord cu instanţa de apel, Inalta Curte reţine că, în titlul executoriu s-a menţionat în mod expres că activul imobil - hală monobloc - este supus reîntoarcerii în patrimoniul societăţii B. S.A., iar împrejurarea că societatea reclamantă A. S.R.L. era înscrisă în cartea funciară, ca proprietar al respectivului imobil, a fost verificată de către executorul judecătoresc care s-a adresat Judecătoriei Câmpina, emitenta titlului executoriu, solicitându-i să-i comunice, "ţinând cont de faptul că, în prezent, imobilele sunt ocupate şi au, ca proprietar tabular, alte persoane fizice şi juridice decât O., dacă dispoziţiile cu caracter civil din sentinţa penală nr. 232 din 30.03.2006 a Judecătoriei Câmpina sunt opozabile erga omnes sau trebuie obţinute titluri executorii separate pentru fiecare dintre acestea". Răspunzând cererii astfel formulate, Judecătoria Câmpina i-a comunicat, prin adresa înregistrată sub numărul A/18.03.2016, că îi restituie dosarul execuţional nr. x/2016, "cu menţiunea de a proceda la executarea sentinţei nr. 232/30.03.2006 a Judecătoriei Câmpina, conform dispoziţiilor de procedură civilă" .

Aşadar, instanţa de apel a analizat aspectul invocat de reclamantă referitor la calitatea sa de proprietar tabular al imobilului supus executării silite şi a concluzionat în mod just că această împrejurare nu este de natură să infirme lipsa caracterului abuziv al exercitării drepturilor subiective de către asociaţia pârâtă şi buna-credinţă a acesteia, în contextul în care executarea silită solicitată de B. S.A. a fost încuviinţată de Judecătoria Braşov, prin încheierea din 23.03.2016, în urma verificării de către instanţa de executare a îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 632 şi de art. 663 din C. proc. civ.. Faptul că, ulterior, încheierea de încuviinţare a executării silite a fost anulată, prin sentinţa civilă nr. 1335 din 21.02.2017 pronunţată de Judecătoria Braşov şi rămasă definitivă, nu-i imprimă caracter ilicit faptei asociaţiei pârâte de a fi formulat cererea de executare silită. În condiţiile în care, astfel cum s-a reţinut mai sus, asociaţia pârâtă nu a făcut decât să exercite un drept subiectiv, în numele acţionarilor fostei societăţi B. S.A., iar exercitarea unui drept subiectiv este printre cauzele exoneratoare de răspundere, într-o atare situaţie, fapta nu are caracter ilicit.

În egală măsură, este lipsit de relevanţă, din perspectiva analizei condiţiilor răspunderii civile delictuale, şi aspectul referitor la lipsa opozabilităţii faţă de reclamantă a sentinţei penale nr. 232 din 30.03.2006 a Judecătoriei Câmpina, cât timp calitatea de parte în dosarul penal au avut-o atât administratorul societăţii reclamante, S., cât şi S.C. B. S.A., în patrimoniul căreia instanţa penală a dispus expres întoarcerea activului reprezentat de imobilul hală monobloc iar demersurile realizate de executorul judecătoresc, astfel cum s-a arătat anterior, au vizat şi lămurirea acestei situaţii.

Este de asemenea nefondată critica recurentei potrivit căreia în mod nelegal şi cu încălcarea autorităţii de lucru judecat, instanţa de apel a reţinut că asociaţia este succesoarea în drepturi a S.C. B. şi că din această perspectivă avea dreptul de a o reprezenta, după radiere.

Or, astfel cum s-a arătat în analiza motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 pct. 7 C. proc. civ., prin decizia pronunţată instanţa de apel nu a încălcat autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti invocate de reclamanta recurentă. În cadrul procesual şi legal al acţiunii în răspundere civilă delictuală, analizând condiţia săvârşirii unei fapte ilicite şi pe cea a vinovăţiei pârâtei asociaţia, instanţa de apel nu a decelat aspecte specifice procedurii falimentului şi care să lezeze ceea ce s-a tranşat definitiv.

Ceea ce a constatat curtea de apel a fost faptul că asociaţia a acţionat pentru a apăra drepturile patrimoniale ale acţionarilor pe care îi reprezenta potrivit actului său constitutiv, statutului şi hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor B. S.A. din 11.08.2006, luând în considerare şi că, prin sentinţa civilă nr. 67 din 24.03.2014, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a reţinut că, "de la data închiderii irevocabile a procedurii debitoarei şi descărcarea de atribuţiuni a lichidatorului judiciar prin decizia din 3 septembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, asociaţia capătă capacitatea de exerciţiu procesual pentru acţionarii societăţii debitoare".

Aşadar, contrar susţinerilor recurentei, tocmai valorificând autoritatea de lucru judecat a unor aspecte tranşate definitiv, instanţa de apel a ajuns la concluzia că, având în vedere sentinţa penală menţionată, precum şi dreptul acţionarilor asupra bunurilor societăţii radiate, B. S.A., acţionând în numele acţionarilor societăţii B. S.A., în conformitate cu scopul pentru care asociaţia a fost înfiinţată şi în limitele obiectului său de activitate, nu a săvârşit o faptă ilicită.

Susţine recurenta şi că, în mod greşit s-a apreciat asupra faptului că nu există solidaritate între pârâţi, câtă vreme aceştia au concurat la cauzarea prejudiciului, în condiţiile art. 1382 şi următoarele C. civ.

Însă, reţine Înalta Curte, aspectul solidarităţii pârâţilor a fost doar afirmat de reclamanta recurentă. Din analiza realizată de către instanţa de apel, în mod distinct, pentru fiecare pârât şi în raport de probatoriul administrat, a rezultat că nu poate fi imputată niciunuia dintre pârâţi săvârşirea faptei ilicite. În atare condiţii, problematica unei eventuale solidarităţi a pârâţilor nu prezenta relevanţă juridică în cauză.

Concluzionând, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 497 C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva ambelor decizii, şi va obliga recurenta-reclamantă plata sumei de 3.570 RON către intimatul-pârât F., cu titlul de cheltuieli de judecată, conform prevederilor art. 451 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziilor civile nr. 726/Ap din 28 aprilie 2022 şi nr. 1694/Ap din 20 decembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

Obligă pe recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 3.570 RON către intimatul-pârât F., cu titlul de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 decembrie 2022.