Opposability of a prior judgment to an enforcement challenger: denial of revision for lack of party identity negating the positive effect of res judicata

Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2022

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Evocarea litigiilor în care au fost pronunţate deciziile în raport de care se invocă încălcarea autorităţii de lucru judecat

În cadrul dosarului nr. x/2012, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, urmare a disjungerii cererii reconvenţionale formulată în dosarul nr. x/2012, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., a solicitat instanţei obligarea acestora la retragerea întregii construcţii faţă de limita de proprietate, cu distanţa legală prevăzută de Noul C. civ., arătând că această măsură trebuie luată pentru ca noua construcţie să nu se mai sprijine pe construcţia casei sale şi pentru a elibera peretele calcan, canalizarea subterană comună celor două apartamente situată sub peretele calcan, precum şi fundaţia comună de supra sarcina pe care o descarcă noua construcţie mai grea şi mai rigidă, care din cauza acestor caracteristici, diferite de construcţia uşoară a apartamentului nr. x, tavanele fiind din trestie, faţă de placa de beton armat turnată peste parter la apartamentul nr. x, accelerează tasarea pronunţată, deja existentă, la peretele de calcan, cu consecinţe dezastroase pentru apartamentul nr. x. Totodată, a solicitat obligarea pârâţilor la repararea daunelor provocate imobilului sau din cauza edificării noii construcţii.

Prin sentinţa civilă nr. 4269 din 24 martie 2016, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a respins cererea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe şi a încheierilor interlocutorii vizate prin criticile dezvoltate prin motivele de apel, a declarat apel reclamanta A..

Prin decizia civilă nr. 3935 din 10 octombrie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins apelul, ca nefondat.

Prin decizia civilă nr. 368 din 12 iulie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive privind primul capăt de cerere cu obiect retragerea întregii construcţii. A admis recursul formulat de recurenta reclamantă A. împotriva deciziei tribunalului, pe care a modificat-o în sensul admiterii apelului declarat de aceasta. A schimbat, în parte, sentinţa apelată nr. 4269/24.03.2016 şi a respins cererea având ca obiect retragerea întregii construcţii ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

În cadrul dosarului nr. x/2020, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, la 17 iulie 2020, contestatorii D. şi E. au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, în contradictoriu cu intimata Primăria sectorului 3 a Municipiului Bucureşti, să se dispună suspendarea provizorie a executării silite până la soluţionarea cererii de suspendare, suspendarea executării silite până la judecarea contestaţiei la executare, anularea executării silite însăşi, precum şi a tuturor actelor şi modalităţilor de executare, implicit anularea încheierii de încuviinţare a executării silite, emise de către Judecătoria sectorului 3 Bucureşti la 20 februarie 2020, în dosarul nr. x/2020.

Prin încheierea din 20 februarie 2020, pronunţată de Judecătoria sectorului 3 Bucuresti în dosarul nr. x/2020, a fost admisă cererea de încuviinţare a executarii silite a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 2359/27.02.2017, pronunţată de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti în dosarul nr. x/2016 şi decizia civilă nr. 3807A din 14.11.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în ceea ce priveşte obligaţia debitorului B. de a desfiinţa lucrările executate fără autorizaţie de construire în str. x, Corp B2, Bucureşti, arătate în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. x

Prin sentinţa civilă nr. 12526 din 17 decembrie 2020, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a respins contestaţia la executare, formulată de contestatori, în contradictoriu cu intimata Primăria Sectorului 3 a Municipiului Bucureşti şi intervenienta accesorie A., ca neîntemeiată. A admis cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta A. în interesul intimatului.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel contestatorii.

Prin decizia civilă nr. 1509A din 8 iunie 2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins, ca nefondat, apelul.

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/09.03.2016, debitorul B. şi C. au înstrăinat catre F. S.R.L., prin administrator D., dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucuresti, Intrarea Sectorului nr. 18.

Potrivit extrasului de carte funciară nr. x din 16.07.2020, rezultă că proprietarii imobilului situat în Bucuresti, Intrarea Sectorului nr. 18, sunt contestatorii D. şi E..

În cadrul acestei cauze, s-a reţinut că în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/09.03.2016, prin care debitorul B. şi C. vinde către F. S.R.L., prin administrator D., dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, Intrarea Sectorului, nr. 18, se mentionează că imobilul în cauză formează obiectului litigiilor: dosar nr. x/2012, aflat pe rolul Tribunalului Bucuresti şi dosar nr. x/2012, aflat pe rolul Judecătoriei sectorului 3 Bucuresti, procese ce vor fi continuate de către vânzători.

2. Cererea de revizuire

Decizia din apel a făcut obiect al cererii de revizuire, exercitată de revizuenţii D. şi E..

În argumentarea căii extraordinare de atac, au susţinut că decizia nr. 1509A din 8 iunie 2022 încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 368 din 12 iulie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Au învederat că, în cadrul dosarului în care s-a pronunţat această decizie, a fost invocată excepţia puterii de lucru judecat, care a primit o soluţie de respingere, precum calea de atac.

Nu a fost respectată puterea de lucru judecat stabilită prin decizia civilă nr. 368, pronunţată la 12 iulie 2018, prin care instanţa, irevocabil, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a respins cererea reclamantei cu obiect retragerea întregii construcţii, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. A mai reţinut această instanţă că sentinţa civilă nr. 2359 din 27 februarie 2017 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, dată în dosarul nr. x/2016 este opozabilă doar părţilor din acel dosar şi nu terţului dobânditor al dreptului de proprietate asupra acestei construcţii, adică autorul contestatorilor.

Executarea în contradictoriu cu apelanţii contestatori a unei hotărâri judecătoreşti emisă într-un proces în care revizuenţii nu au figurat ca părţi, nu poate fi acceptată. Împrejurarea că instanţa, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a analizat deja acest aspect, vine doar să întărească ceea ce era evident, chiar fără soluţia care oferă o putere de lucru judecat, aceea că opozabilitatea hotărârii pusă în executare nu se poate extinde terţului dobânditor, adică autorului apelanţilor contestatori.

Curtea de Apel a stabilit în mod clar că "Nu pot fi primite argumentele recurentei reclamante referitoare la puterea de lucru judecat sub acest aspect, în raport de sentinţa civilă nr. 2359/2017, pronunţată de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, câtă vreme această hotărâre este opozabilă terţilor, iar nu terţului dobânditor al dreptului de proprietate asupra acestei construcţii.’’

Pentru a stabili astfel, Curtea de Apel a constatat depunerea contractului de vânzare-cumpărare nr. x/09.03.2016, potrivit cu care pârâţii din prezenta cauză au înstrăinat imobilul societăţii F. S.R.L., precum şi invocarea faţă de acest aspect a lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor.

A menţionat Curtea că reclamantului, care a declanşat procedura judiciară, îi incumbă obligaţia de a justifica, atât calitatea sa procesuală, cât şi a pârâtului.

A concluzionat că este întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor, având în vedere că aceştia nu mai deţin calitatea de proprietar a imobilului cu privire la care reclamanta a solicitat efectuarea unor lucrări.

Cel mai însemnat aspect reţinut de Curtea de Apel şi cu valenţa puterii de lucru judecat este efectul produs de sentinţa nr. 2359/2017 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, sub aspectul opozabilităţii părţilor, iar nu terţului dobânditor al dreptului de proprietate asupra construcţiei.

La pagina 12 din decizia nr. 368/2018, instanţa a soluţionat irevocabil problema de drept cu care revizuenţii au înteles să învestească prezenta instanţă.

Astfel, instanţa de apel nu mai are căderea de a analiza cauza sub aspectul temeiniciei apelanţilor, ci doar de a aplica puterea de lucru judecat stabilită prin decizia nr. 368/2018, care menţionează şi efectele pe care le poate produce sentinţa civilă nr. 2359/2017, respectiv că această hotărâre nu este opozabilă terţului dobânditor.

Or, nefiind opozabilă, se impune admiterea excepţiei puterii de lucru judecat şi admiterea contestaţiei la executare, cu consecinţa anulării executării silite şi a tuturor actelor de executare.

Pentru motivele expuse, revizuenţii au solicitat admiterea cererii de revizuire.

3. Apărările formulate în calea extraordinară de atac

Intimatele A. şi Primăria sectorului 3 Bucureşti, prin Primar, au depus separat întâmpinări, solicitând respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de revizuire.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cererea de revizuire, Înalta Curte o va respinge, pentru următoarele argumente:

În cauză, revizuenţii au solicitat anularea deciziei nr. 1509A din 8 iunie 2022, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., normă ce deschide părţilor calea extraordinară de atac a revizuirii pentru ipoteza în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Au pretins că decizia nr. 1509A din 8 iunie 2022 înfrânge autoritatea de lucru judecat stabilită prin decizia civilă nr. 368 din 12 iulie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2012.

Raţiunea reglementării motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. o reprezintă necesitatea asigurării imutabilităţii autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti, nefiind permis ca ceea ce s-a tranşat de către o instanţă să fie contrazis de o hotărâre ulterioară, care să statueze în sens contrar pe aceleaşi aspecte care au făcut obiectul primei judecăţi.

Aceasta înseamnă, în termenii consacraţi de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., că pentru a fi deschisă calea revizuirii, trebuie să existe "hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.’’

Altfel spus, revizuirea este remediul procedural care intervine în ipoteza nesocotirii, printr-o judecată ulterioară, a autorităţii de lucru judecat ataşate unei prime hotărâri.

Ca atare, o judecată ulterioară nu poate contrazice ceea ce s-a tranşat într-un prim proces care a vizat aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi s-a desfăşurat între aceleaşi părţi (aspectul negativ sau extinctiv al autorităţii lucrului judecat, în reglementarea dată de art. 431 alin. (1) C. proc. civ.), cum nu poate contrazice nici modalitatea în care s-a tranşat asupra unei chestiuni litigioase opuse de/între aceleaşi părţi (efectul pozitiv sau normativ al autorităţii de lucru judecat, regăsit la nivelul aşa-numitelor considerente decizorii, recunoscut ca atare prin dispoziţiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ.).

Pentru a deveni incidentă, în oricare dintre cele două manifestări ale sale (funcţia negativă, care opreşte un al doilea proces sau cea pozitivă, care înlesneşte, sub aspectele tranşate, judecata celui de-al doilea proces, care porneşte de la un "dat" dezlegat în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea contrazicerii) autoritatea de lucru judecat este pe de o parte, subordonată relativităţii efectelor sale - adică se produce doar între aceleaşi părţi care să fi stat în judecata ambelor procese - şi pe de altă parte, este necesar ca ea să nu fi fost invocată şi dezbătută în al doilea litigiu.

Aşadar, în ce priveşte efectul pozitiv al lucrului de lucru judecat, condiţia triplei identităţi nu este pretinsă de lege, fiind suficient ca între aceleaşi părţi să se fi purtat anterior un alt proces (litigiu) în care să se fi tranşat o chestiune litigioasă, în sensul art. 430 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., care să aibă legătură cu procesul în curs. Prin urmare, pentru a se putea reţine efectul pozitiv al lucrului judecat, legea pretinde condiţia identităţii de părţi, fără însă a impune şi identitatea de obiect şi cauză ale cererii în justiţie, fiind suficientă existenţa unei simple legături între chestiunile litigioase din cele două procese.

Cu referire la cele reţinute, instanţa notează că dispoziţiile art. 435 C. proc. civ. reglementează modalitatea în care se produc efectele hotărârii judecătoreşti, cu valoare obligatorie, sub semnul relativităţii, în raporturile dintre părţi (şi succesorii acestora) şi în forma opozabilităţii faţă de terţii neparticipanţi la procedura judiciară, care vor putea face însă dovada contrară celor statuate prin hotărâre, în absenţa participării lor la proces.

Astfel, potrivit textului "Hotărârea judecătorească este obligatorie şi produce efecte numai între părţi şi succesorii acestora. Hotărârea este opozabilă oricărei terţe persoane atât timp cât aceasta din urmă nu face, în condiţiile legii, dovada contrară.’’

Principiul relativităţii hotărârii judecătoreşti, atât sub aspectul efectelor obligatorii între părţi, cât şi al lucrului judecat, presupune ca ceea ce a fost judecat să nu poată folosi sau, în principiu, să nu poată fi opus decât de către părţile în proces şi succesorii acestora. Fundamentul şi justificarea acestui principiu le constituie contradictorialitatea şi dreptul la apărare, deoarece doar aceste părţi au participat în litigiu, au avut ocazia de a-şi susţine apărările, de a propune şi administra probe, de a dezbate pricina în contradictoriu şi de a exercita căile legale de atac. Este, prin urmare, just ca ele să respecte ceea ce s-a stabilit definitiv, atât în sensul inadmisibilităţii unei noi acţiuni identice (efectul negativ al lucrului judecat), cât şi în sensul că, între ele, chestiunile litigioase definitiv stabilite să nu mai poată fi contrazise, iar judecăţile respective trebuie avute în vedere ca premise cu valoare de adevăr juridic şi, în consecinţă, inatacabile în litigiile ulterioare (efectul pozitiv).

Înalta Curte constată că, dată fiind relativitatea efectelor lucrului judecat, este necesară, însă, existenţa identităţii de părţi, pentru a se reţine incidenţa dispoziţiilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ., astfel încât ceea ce s-a stabilit jurisdictional anterior să se impună cu efect obligatoriu într-un nou proces care are legătură cu aspectele litigioase tranşate deja.

Analizând cele două litigii în raport de care s-a invocat nesocotirea autorităţii de lucru judecat, efect pozitiv, se observă că nu rezultă o identitate de părţi pentru a fi în prezenţa ipotezei de revizuire reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, decizia civilă nr. 368 din 12 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2012 a soluţionat în recurs o acţiune cu obiect obligaţie de a face, pornită de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii B. şi C..

Litigiul configurat în dosarul nr. x/2020, căreia i-a pus capăt decizia civilă nr. 1509A din 8 iunie 2022 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, a privit judecarea unei contestaţii la executare, declanşată de contestatorii D. şi E. în contradictoriu cu intimata Primăria Sectorului 3 a Municipiului Bucureşti şi intervenientul accesoriu A..

Reţinând că Primăria sectorului 3 a Municipiului Bucureşti nu a fost parte la judecata litigiului finalizat prin sentinţa nr. 368 din 12 iulie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, fiind terţ faţă de hotărârile pronunţate în dosarul nr. x/2012, rezultă că nu este îndeplinită condiţia impusă de art. 431 alin. (2) C. proc. civ. pentru a opera autoritatea de lucru judecat sub aspect pozitiv a deciziei civile nr. 368 din 12 iulie 2018, în ce priveşte hotărârea obiect al revizuirii.

Pentru argumentele expuse, Înalta Curte constată că nu este incidentă ipoteza de revizuire susţinută în cauză prin raportare la absenţa identităţii de părţi, cerinţă necesară valorificării efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, urmând a respinge cererea de revizuire formulată de revizuenţii D. şi E..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire a deciziei civile nr. 1509A din 8 iunie 2022 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2020, formulată de revizuenţii D. şi E..

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 decembrie 2022.