Cassation of restitution compensation payment order: non-joinder of new payment evidence in appeal renders mootness argument inadmissible
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the appeal filed by the National Authority for Restitution of Property, thereby upholding the Court of Appeal’s decision that obligates the authority to issue a payment order for the remaining difference of 5,292,000 RON under a restitution compensation title. The dispute concerned the applicant’s claim for the completion of a 13,230,000 RON compensation entitlement, which the lower courts determined had only been partially satisfied through three previously issued payment orders of 2,646,000 RON each; the appellant argued the action was void or lacked interest because it voluntarily issued the final two payment orders after the appeal judgment, but the court rejected this. Relying on Article 488(1)(5) of the Civil Procedure Code, the Supreme Court held that the failure to attach proof of the newly issued payment orders meant the appellant did not establish that the specific relief sought was fully performed prior to the appellate decision, and that the change in circumstances regarding execution does not negate the validity of the judgment or the appellant's interest in appealing, leaving the Court of Appeal’s ruling on the partial execution of the compensation title as the final operative outcome.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) C. proc. civ, art. 489 alin. (2) C. proc. civ, art. 493 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 41 din Legea nr. 165/2013, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Cassation of restitution compensation payment order: non-joinder of new payment evidence in appeal renders mootness argument inadmissible: The dispute concerned the applicant’s claim for the completion of a 13,230,000 RON compensation entitlement, which the lower courts determined had only been partially satisfied through three previously issued payment orders of 2,646,000 RON each; the appellant argued the action was void or lacked interest because it voluntarily issued the final two payment orders after the appeal judgment, but the court rejected this. Relying on Article 488(1)(5) of the Civil Procedure Code, the Supreme Court held that the failure to attach proof of the newly issued payment orders meant the appellant did not establish that the specific relief sought was fully performed prior to the appellate decision, and that the change in circumstances regarding execution does not negate the validity of the judgment or the appellant's interest in appealing, leaving the Court of Appeal’s ruling on the partial execution of the compensation title as the final operative outcome.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for dismissing the cassation appeal as unfounded and upholding the lower court's decision.
Full text
Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2022
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, a solicitat pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună, în principal, obligarea pârâtei la completarea titlului de plată emis la 29.07.2019 până la concurenţa sumei de 13.230.000 RON, acordată în baza titlului de despăgubire nr. 27/27.06.2013, iar în subsidiar, obligarea pârâtei la emiterea unui titlu de plată aferent restului valorii despăgubirii acordate, în cuantum de 10.584.000 RON, cu cheltuieli de judecată.
2. Hotărârea pronunţată în declinarea de competenţă
Prin încheierea din 15 mai 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetentei materiale şi a declinat competenta de soluţionare a cauzei în favoarea uneia dintre secţiile civile din cadrul Tribunalului Bucureşti.
Pricina a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. x/2019.
3. Hotărârea pronunţată în primă instanţă de tribunal
Prin sentinţa civilă nr. 1834 din 25 noiembrie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis acţiunea şi a obligat pârâta la emiterea unui titlu de plată pentru suma de 10.584.000 RON.
Această hotărâre a fost atacată cu apel de către pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
4. Hotărârea pronunţată în apel de curtea de apel
Prin decizia civilă nr. 69A din 25 ianuarie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelul, a schimbat, în parte, sentinţa, în sensul că titlul de plată ce va fi emis de pârâtă trebuie să cuprindă doar diferenţa de 5.292.000 RON. A păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei. A luat act că intimatul şi-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
5. Recursul exercitat în cauză
Hotărârea instanţei de apel a fost atacată pe calea recursului de către pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
În cererea de recurs a susţinut că, ulterior pronunţării deciziei instanţei de apel, a emis în favoarea intimatului ultimele două titluri de plată, nr. x, de câte 2.646.000 RON, astfel obligaţia stabilită în sarcina sa trebuie considerată îndeplinită integral.
Recurenta a pretins că ataşează aceste titluri în copie şi a solicitat admiterea căii de atac, cu consecinţa respingerii acţiunii din perspectiva lipsei obiectului.
6. Apărările formulate în recurs
Intimatul reclamant A. a depus întâmpinare, invocând excepţiile nulităţii şi lipsei de interes a cererii de recurs.
A arătat că nu au fost dezvoltate critici la adresa deciziei civile nr. 69/2022, iar susţinerea rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată nu se circumscrie unui motiv de nelegalitate dintre cele reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Drept urmare, operează nulitatea cererii de recurs în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
A învederat intimatul inexistenţa unui folos practic în declanşarea căii de atac raportat la faptul că, ulterior pronunţării hotărârii de apel, recurenta pârâtă a emis ultimele două titluri de plată pentru diferenţa de 5.292.000 RON, executând astfel dispoziţiile instanţei.
În măsura depăşirii acestor impedimente, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
7. Procedura în faţa Înaltei Curţi
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 12 aprilie 2022 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 4, astfel cum reiese din fişa Ecris.
Cauza a fost supusă procedurii de regularizare, nefiind întocmit raport de admisibilitate faţă de data iniţială a dosarului, 17 decembrie 2019, ulterioară datei de 21.12.2018, când au fost abrogate dispoziţiile art. 493 C. proc. civ.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, instanţa constată caracterul nefondat al acestuia, pentru următoarele considerente.
Cu titlu preliminar, instanţa urmează a se pronunţa asupra excepţiilor nulităţii şi lipsei de interes a recursului, invocate de intimatul reclamant pe calea întâmpinării.
Din lecturarea cererii de recurs poate fi desprinsă, spre a fi supusă cenzurii, situaţia juridică a executării benevole de către pârâtă a dispoziţiilor hotărârii de apel, prin emiterea ultimelor două titluri de plată în sumă de 5.292.000 RON, situaţie ce conturează o acţiune rămasă fără obiect. Înalta Curte constată că afirmaţiile recurentei sunt susceptibile de încadrare în motivul de casare instituit de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmând a reţine lipsită de fundament excepţia de nulitate pentru neîncadrarea criticilor.
Prezenta instanţă apreciază că la momentul pronunţării deciziei de apel subzista interesul în promovarea căii de atac exercitate în cauză, stingerea integrală a obligaţiei prin emiterea titlurilor rămase reprezentând o chestiune distinctă, ce ţine de executarea hotărârii, prin urmare excepţia lipsei interesului nu poate fi primită.
Litigiul de faţă are ca obiect o acţiune formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, prin care se solicită obligarea acesteia, în principal, la completarea titlului de plată emis la 29.07.2019, până la concurenţa sumei de 13.230.000 RON, acordată în baza titlului de despăgubire nr. 27/27.06.2013, iar, în subsidiar, emiterea unui titlu de plată aferent restului valorii despăgubirii acordate, în cuantum 10.584.000 RON.
În cauză, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a emis, în baza sentinţei civile nr. 67F/22.02.2012 a Curţii de Apel Piteşti, definitivă prin decizia nr. 5044/28.11.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, titlul de despăgubire nr. 27 din 27.06.2013, stabilind în favoarea reclamantului despăgubiri în sumă de 13.230.000 RON, ce urmează a fi valorificate în procedura prevăzută de art. 41 din Legea nr. 165/2013.
Tribunalul a constatat că termenul de plată pentru toate cele cinci tranşe este împlinit, conform art. 41 din Legea nr. 165/2013, nefiind intervenită o cauză de suspendare, revocare sau anulare a titlului, a admis acţiunea şi a obligat pârâta la emiterea unui titlu de plată pentru suma de 10.584.000 RON. Din întreaga sumă menţionată în titlul de despăgubire s-a emis un singur titlu de plată în valoare de 2.646.000 RON, astfel încât pârâtei îi incumbă obligaţia de a emite titluri de plată aferente celor patru tranşe.
Prin decizia atacată în speţă, Curtea de Apel a stabilit că suma corespondentă titlului de despăgubire este de 5.292.000 RON, prin raportare la cele trei titluri de plată emise în valoare de 2.646.000 RON fiecare, reprezentând tranşele 1, 2 şi 3.
Ceea ce se supune controlului judiciar prin intermediul recursului este executarea integrală a obligaţiei rezultate din titlul nr. 27/27.06.2013, recurenta pârâtă pretinzând că, ulterior pronunţării deciziei de apel, a emis ultimele două titluri de plată, nr. x şi nr. x, în cuantum de 2.646.000 RON fiecare. În viziunea sa, pretenţia concretă dedusă prin acţiune a fost satisfăcută şi, practic, cererea de chemare în judecată este lipsită de obiect.
Se constată că recurenta nu a probat executarea benevolă a prestaţiei, la cererea de recurs nefiind ataşate copiile menţionatelor titluri de plată.
Curtea de Apel a examinat cauza în limitele criticilor formulate prin cererea de apel şi a avut în vedere elementele executării titlului de despăgubire nr. 27/2013, emis de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, până la momentul pronunţării soluţiei, respectiv titlurile de plată de la dosar apel, în sumă de 2.646.000 RON fiecare. Drept urmare, este judicioasă statuarea în sensul că titlul de plată trebuie să cuprindă doar diferenţa de 5.292.000 RON, hotărârea nefiind afectată de motive de nelegalitate la momentul pronunţării.
În consecinţă, susţinerile recurentei nu pot determina cererea reclamantului ca lipsită de obiect, putând fi valorificate în cadrul unei eventuale contestaţii la executare în ipoteza în care reclamantul tinde a valorifica atât titlurile de plată pretins emise pentru suma de 2.646.000 RON, cât şi titlul reprezentat din prezenta cauză.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite cerinţele motivului de casare înscris în art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmând a respinge, ca nefondat, recursul pârâtei în baza dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţiile nulităţii şi lipsei de interes a recursului, invocate prin întâmpinare.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva deciziei civile nr. 69A din 25 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 decembrie 2022.