Admissibility of constitutional unconstitutionality exception in civil clarification proceedings: lack of nexus between penal liability norm and operative part clarification

Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2022

Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin decizia nr. 792 din 8 octombrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins cererea de revizuire formulată de A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 350R din 22 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata C., ca inadmisibilă.

Revizuenţii A. şi B. au formulat cerere de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 792 din 8 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În cadrul cererii de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 792 din 8 octombrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, revizuenţii au formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 135 alin. (1) din C. pen.

Prin încheierea din 7 octombrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 135 alin. (1) din C. pen.

Prin aceeaşi încheiere s-a respins, ca nefondată, cererea de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 792 din 8 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2019, formulată de către revizuenţii A. şi B. în contradictoriu cu intimata C..

Împotriva acestei încheieri, cu privire la soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, revizuentul A. a declarat recurs în termen legal.

De asemenea, motivele de recurs au fost depuse în termen legal, la 16 octombrie 2022, încheierea fiindu-i comunicată la 14 octombrie 2022, conform dovezii de la dosarul curţii de apel.

Printr-o primă critică, recurentul a susţinut că instanţa învestită cu soluţionarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a depăşit limitele şi atribuţiile puterii judecătoreşti, dând prevalenţă dispoziţiilor C. proc. civ., iar nu deciziilor Curţii Constituţionale. De asemenea, a apreciat că instanţa nu a aplicat Legea nr. 590/2003, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi nici Convenţia internaţională privind drepturile civile şi politice.

De asemenea, recurentul a mai criticat că hotărârea recurată cuprinde motive străine de natura cauzei, deoarece, în aprecierea sa, excepţia de neconstituţionalitate are legătură cu soluţionarea cauzei, întrucât judecătorii ar fi pronunţat altă soluţie, dacă ar fi ştiut că nu se bucură de imunitate de jurisdicţie.

În drept, au fost invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4 şi pct. 6 C. proc. civ.

Intimatele nu au formulat întâmpinare.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând criticile deduse judecăţii, în ceea ce priveşte soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. pen., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea formulată la 1 august 2022, revizuenţii A. şi B. au solicitat Curţii de Apel Bucureşti lămurirea dispozitivului deciziei nr. 792 din 8 octombrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2019.

În cursul judecăţii cererii de lămurire, revizuentul a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. pen., care a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin încheierea din 7 octombrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2019 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Cu privire la cererea de sesizare a instanţei de contencios constituţional, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că nu este îndeplinită condiţia specifică privind legătura cu soluţionarea cauzei, în condiţiile în care excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. pen. a fost invocată în cadrul judecăţii cererii de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 792 din 8 octombrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că în cauză sunt incidente prevederile C. proc. civ. din 1865, prin urmare criticile din recurs vor fi analizate din perspectiva motivelor de nelegalitate reglementate de art. 304 C. proc. civ.

Printr-o primă critică, recurentul a susţinut că instanţa a depăşit limitele şi atribuţiile puterii judecătoreşti, însă în dezvoltarea acestei critici nu a expus argumente de natură a atrage incidenţa motivul de casare prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Acest motiv de recurs vizează situaţiile în care instanţa de judecată săvârşeşte acte care intră în atribuţiile altor autorităţi, aplică norme juridice abrogate, tăgăduieşte orice valoare unui text care are forţă legală, aplică o lege înainte de intrarea ei în vigoare sau îl critică pe legiuitor în cuprinsul hotărârii.

Înalta Curte constată că o asemenea situaţie nu este incidentă în litigiul pendinte, în condiţiile în care curtea de apel a procedat conform prevederilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, limitându-se la constatarea condiţiilor de admisibilitate, stabilite de art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

Prin urmare, întrucât instanţa în faţa căreia a fost formulată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate enunţată are competenţă specială în condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 şi cum aceasta a verificat dacă sunt întrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute de textul legal enunţat, Înalta Curte reţine că în cauză nu este incident motivul de casare invocat.

Principala critică din recurs priveşte analiza uneia dintre condiţiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, respectiv dacă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 135 alin. (1) din C. pen. are legătură cu soluţionarea cauzei.

Înalta Curte reţine că această critică urmează a fi examinată prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece se pune în discuţie modalitatea de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor de drept material cuprinse în art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

Din interpretarea prevederilor art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, rezultă că pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii: excepţia să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial; excepţia să aibă ca obiect neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; norma vizată de excepţie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei şi să nu fi fost constatată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Analizând legalitatea deciziei recurate, Înalta Curte constată că în cadrul examenului de admisibilitate a sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 135 alin. (1) din C. pen., curtea de apel a constatat în mod corect că nu este îndeplinită condiţia că norma vizată de excepţie să aibă legătură cu soluţionarea cererii de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 792 din 8 octombrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Sub aspectul legăturii dispoziţiilor legale pretins neconstituţionale cu soluţionarea cauzei, Înalta Curte reţine că decizia Curţii Constituţionale trebuie să fie de natură a produce un efect concret în desfăşurarea procesului, cerinţa relevanţei pentru cauză fiind expresia utilităţii pe care soluţionarea excepţiei invocate o are în cadrul rezolvării litigiului dintre părţi.

În acest sens, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi art. 31 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională a reţinut că "legătură cu soluţionarea cauzei vizează toate dispoziţiile legale de drept substanţial şi de drept procedural care vizează drepturile subiective deduse judecăţii şi fac posibilă desfăşurarea şi finalizarea procedurii judiciare."

După cum reiese din analiza pe care o face chiar Curtea Constituţională în privinţa acestei condiţii de admisibilitate, legătura cu soluţionarea cauzei priveşte incidenţa dispoziţiei legale, a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată, în privinţa soluţiei ce se va pronunţa în procesul aflat pe rolul instanţei de judecată.

În litigiul pendinte, se constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. pen. a fost ridicată în faţa instanţei învestite cu soluţionarea unei cereri de lămurire a hotărârii, procedura care are în vedere fie determinarea înţelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului hotărârii, fie înlăturarea dispoziţiilor contradictorii din dispozitiv.

Textul legal pretins a fi neconstituţional stipulează: "Persoana juridică, cu excepţia statului şi a autorităţilor publice, răspunde penal pentru infracţiunile săvârşite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice."

Înalta Curte constată că această prevedere legală vizează răspunderea penală a persoanei juridice, astfel că nu are legătură cu procedura de lămurire a unei hotărâri judecătoreşti, reglementată de dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ., pentru a deveni admisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Prin urmare, întrucât nu este îndeplinită cerinţa ca dispoziţia legală criticată să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, nu se poate reţine încălcarea sau aplicarea greşită a legii de către curtea de apel, pentru a fi incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Înalta Curte urmează a înlătura şi critica recurentului în sensul că hotărârea recurată ar cuprinde motive străine de natura cauzei.

Analizând legalitatea hotărârii din perspectiva motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se reţine, pe de-o parte, că nemulţumirea recurentului faţă de soluţia pronunţată nu relevă un viciu al motivării hotărârii, iar, pe de altă parte, că instanţa a motivat soluţia pronunţată cu respectarea cerinţelor art. 425 C. proc. civ., hotărârea atacată conţinând elementele care fac posibil controlul în calea de atac, motivarea fiind clară şi concisă, cuprinzând argumentele care au format convingerea instanţei în sensul respingerii, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea deciziei recurate, şi reţinând că aspectele de nelegalitate deduse judecăţii pe calea prezentului recurs sunt lipsite de temei, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de A. împotriva încheierii din 7 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 decembrie 2022.