Land register rectification: lack of active procedural capacity and current interest following final nullity of ownership contract

Şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2022

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei şi hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 2815/PI/25.10.2012 pronunţată în dosarul nr. x/2011, Tribunalul Timiş a respins excepţia autorităţii de lucru judecat a deciziei civile nr. 613/2007, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul x/2006, invocată de pârâtul A.. De asemenea, a respins acţiunea formulată de reclamanta B. împotriva pârâţilor A. şi Statul Roman, prin Consiliul Local Timişoara, având ca obiect rectificare de carte funciară.

Tribunalul a respins cererea conexă cu nr. x/2010, având acelaşi obiect.

De asemenea, prima instanţă a stabilit că în ce priveşte cheltuielile judiciare avansate de către stat, reprezentând 28.398,21 RON taxa de timbru şi 4,5 RON timbru judiciar, de la plata cărora reclamanta a fost scutită, rămân în sarcina statului.

Prima instanţă a respins cererea pârâtului A. de acordare a cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, deliberând asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâtul A. şi asupra excepţiilor lipsei calităţii procesuale active, respectiv a lipsei de interes, tribunalul a reţinut că potrivit art. 1201 C. civ.:

"Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate."

S-a reţinut că prin cererea introductivă, ca şi prin acţiunea conexă, înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş cu nr. x/2010, reclamanta B. a chemat în judecată pârâţii A. şi Statul Român pentru a se constata că imobilul situat în Timişoara, str. x, fosta str. x, nu se identifică cu imobilul înscris în CF col. 4920 Timişoara, nr. top. x şi y, transcris în CF col x Timişoara, nr. topo. x, fiind înscris din eroare în aceste cărţi funciare. A solicitat, de asemenea, radierea imobilului din aceste cărţi funciare, respectiv din CF individuală nr. x Timişoara, poziţia topo. x, să se rectifice cărţile funciare şi să se intabuleze dreptul său de proprietate într-o carte funciară nouă.

S-a reţinut că reclamanta, în final, a cerut să se constate că imobilul situat în Timişoara, str. x nu a fost niciodată în proprietatea pârâtului A. sau a antecesorilor săi.

În schimb, s-a avut în vedere că, în dosarul soluţionat irevocabil de Curtea de Apel Timişoara prin decizia civilă nr. 613/2007, reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii B., Consiliul local Timişoara, Primăria Municipiului Timişoara şi S.C. OJCVL Tim S.A. Timişoara pentru constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare - cumpărare încheiat între S.C. OJCVL Tim S.A. Timişoara şi B., cu privire la apartamentul nr. x din imobilul situat în Timişoara, str. x, înscris în CF colectiv x Timişoara, nr. top. x.

Având în vedere că obiectul celor două cauze diferă, tribunalul a respins excepţia autorităţii de lucru judecat a deciziei civile nr. 613/2007 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2006, excepţie invocată de pârâtul A..

Pe de altă parte, tribunalul a reţinut că, în prezenta cauză, reclamanta şi-a justificat calitatea procesuală activă prin invocarea calităţii de proprietară asupra apartamentului nr. x din imobilul menţionat.

Întrucât prin decizia civilă nr. 613/2007 Curtea de Apel Timişoara a constatat, în mod irevocabil, nulitatea contractului de vânzare cumpărare nr. x/20.12.1996, încheiat între S.C. OJCVL Tim S.A. Timişoara şi B., cu privire la apartamentul nr. x din imobilul situat în Timişoara, str. x, înscris în CF colectiv x Timişoara, nr. 9960, 9961, tribunalul a reţinut că reclamanta B. a pierdut calitatea de proprietară a acestui apartament.

Corespunzător, la data formulării prezentelor acţiuni, tribunalul a reţinut că reclamanta nu avea calitate procesuală activă.

Mai mult, s-a apreciat că reclamanta nu justifică un interes, înţeles ca folos practic urmărit prin prezentul demers judiciar.

Astfel, s-a avut în vedere că, chiar dacă acţiunile reclamantei ar fi admise şi s-ar constata că imobilul din Timişoara, str. x, înscris în CF x Timişoara, nr. top. x nu este cel revendicat şi la a cărui restituire este îndreptăţit pârâtul A., cu consecinţa radierii acestuia din cartea funciară, reclamanta nu ar obţine vreun folos, câtă vreme contractul prin care ea a cumpărat apartamentul nr. x din imobil a fost constatat nul şi nu mai are vreun drept asupra apartamentului. S-a apreciat că susţinerea reclamantei că va formula cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 613/2007 a Curţii de Apel Timişoara nu îi conferă, prin ea însăşi, interes în prezenta cauză. Astfel, s-a învederat că interesul trebuie să fie, printre altele, născut, actual şi legitim. Intenţia reclamantei de a formula în viitor o cerere de revizuire nu conferă interesului său caracterul de a fi actual. Apoi, revizuirea este o cale extraordinară de atac, ce poate fi formulată numai pentru anumite motive expres şi limitativ prevăzute de lege.

Tribunalul a apreciat că reclamanta nu a arătat în ce măsură pronunţarea unei hotărâri favorabile în prezenta cauză s-ar constitui într-un motiv admisibil de revizuire împotriva deciziei civile nr. 613/2007 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara în dosarul x/2006, pentru că numai astfel interesul său ar fi şi legitim.

Neîncadrarea reclamantei într-unul din cazurile de revizuire expres şi limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ., cu consecinţa constatării inadmisibilităţii unei cereri viitoare de revizuire, s-a susţinut că nu îi legitimează reclamantei interesul în prezenta cauză.

În situaţia în care reclamanta ar obţine o hotărâre favorabilă în cauză, iar o eventuală cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 613/2007 a Curţii de Apel Timişoara s-ar dovedi inadmisibilă, s-a apreciat că reclamanta nu ar redobândi dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. x, însă pârâtul A. ar pierde dreptul de proprietate asupra întregului imobil, contrar principiului siguranţei raporturilor juridice şi cu încălcarea art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul a reţinut că reclamanta nu a dovedit în prezenta cauză nici calitatea procesuală activă, nici interesul, astfel că a respins atât acţiunea, cât şi cererea conexă cu nr. x/2010.

Cu privire la cheltuielile de judecată, tribunalul a reţinut că, prin încheierea camerei de consiliu din 15 decembrie 2011, a fost admisă cererea reclamantei de acordare a ajutorului public judiciar şi au fost reduse diferenţele de taxe legale stabilite în sarcina acesteia de la 28.598,21 RON taxă de timbru şi 4,5 RON timbru judiciar la 200 RON taxă de timbru.

În consecinţă, în temeiul art. 19 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008, diferenţa de 28.398,21 RON taxă de timbru, respectiv 4,5 RON timbru judiciar avansate de către stat, s-a statuat că rămân în sarcina acestuia din urmă.

În baza art. 274 C. proc. civ., tribunalul a respins cererea pârâtului A. de acordare a cheltuielilor de judecată ca nedovedite.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta.

2. Hotărârea Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă

Prin decizia nr. 110 din 28 aprilie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta B. sentinţei civile nr. 2815/PI/25.10.2012 a Tribunalul Timiş, secţia I civilă pronunţate în dosarul nr. x/2011.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Autoritatea de lucru judecat reiterată de către intimatul-pârât prin întâmpinare a fost respinsă de către prima instanţă. Context în care, dacă era nemulţumit de soluţia pronunţată, acesta avea a ataca această soluţie pe calea apelului incident. Neprocedând astfel, modul de rezolvare a acestei excepţii a intrat în puterea lucrului judecat, nemaiputând face obiectul controlului judiciar.

Contrar aserţiunilor din calea de atac, Curtea a achiesat la opinia tribunalului în sensul că apelanta-reclamantă, la acest moment, nu legitimează un interes actual şi legitim în a contesta înscrierile de carte funciară, ci numai unul eventual. Nu se poate specula asupra a ceea ce s-ar putea întâmpla dacă s-ar admite demersul judiciar iniţiat de aceasta în sensul că s-ar putea formula o cerere de revizuire a deciziei civile prin care i s-a anulat contractul de vânzare-cumpărare şi nici mai apoi, asupra a ce soluţie vor pronunţa instanţele învestite cu o eventuală cale extraordinară de atac de retractare. În alţi termeni, rectificarea cărţii funciare în sensul dorit de apelanta-reclamantă - că imobilul din care face parte apartamentul a cărui proprietate a pierdut-o în urma acţiunii promovate de autorii intimatului-pârât nu este cel deţinut în proprietate de antecesorii intimatului înscrierile în cartea funciară x Timişoara fiind eronate (aceasta fiind esenţa acţiunii promovate) - nu este de natură să atragă inexorabil admiterea unei eventuale şi viitoare cereri de revizuire de deciziei cu nr. 637/2017 şi nici certitudinea unei soluţii finale favorabile acesteia. Simplele pronosticuri în acest sens nu au aptitudinea de a conferi legitimare procesuală activă şi nici interes actual reclamantei în promovarea acţiunii pendinte. Şi aceasta cu atât mai mult cât aceste apărări apelanta le-a reiterat şi în litigiile civile şi penale anterioare soluţionate în defavoarea ei.

Astfel, apelanta-reclamantă s-a plâns organelor de urmărire penală că intimaţii A. senior si junior, folosindu-se de mai multe înscrisuri falsificate şi acte aparţinând altor persoane decât cele în drept de succesiune pentru imobilul respectiv, cu concursul mai multor funcţionari, au indus în eroare instanţele de judecata şi au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat in Timişoara, str. x, care a fost înscris în fals în CF x Timişoara şi nu a aparţinut niciodată numitei C., raportat la care intimaţii nici măcar nu au drept de filiaţie, cauzându-i o pagubă. În urma acestor cercetări, s-a conchis de către instanţa penală, printr-o hotărâre definitivă (încheierea penală cu nr. 3316/23.10.2019 dată de judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Timişoara în dosar penal nr. x/2019) că "prin documentele depuse la dosar a fost identificat imobilul naţionalizat, fiind obţinute documente şi planuri din perioada anterioară naţionalizării, începând cu anul 1903 din Registru de Cadastru Vechi Austro - Ungar Timişoara, înainte de numerotarea topografică făcut după planul D., cât şi după deschiderea cărţilor funciare noi, stabilindu-se că este cel deţinut de C.. Astfel, chiar dacă se constată că au fost identificate diferenţe ale suprafeţei de teren deţinută în proprietate, între cea menţionată în cadastrul vechi austro - ungar, unde suprafaţa era măsurată în stânjeni, faţă de cea rezultată după întocmirea planului de către inginerul D., se reţine că nu au fost identificate acţiuni de falsificare a înscrisurilor, acestea putând avea cauze multiple, care exced acţiunii de falsificare, verbum regens, enunţat de legiuitor în legătură cu tipicitatea obiectivă a infracţiunilor de fals sesizate." Suplimentar, se impune a se aminti că simplele diferenţe de suprafeţe nu prezintă relevanţă în sistemul de carte funciară, ştiut fiind că aceasta garanta numai existenţa dreptului de proprietate, nu şi întinderea lui.

Cât priveşte certificatul de calitate de moştenitor cu nr. 98/1996, acesta nu a fost anulat, respingându-se cererea de constatare a nulităţii absolute a acestuia prin sentinţa civilă cu nr. 5267/21.04.2021 dată de Judecătoria Timişoara în dosar nr. x/2012, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 4150/A/10.11.2021 dată de Tribunalul Timiş şi decizia civilă nr. 35/15.02.2022 a Curţii de Apel Timişoara. Pe cale de consecinţă, instanţa de apel nu se va mai preocupa a analiza motivele de apel referitoare la absenţa identităţii între proprietarii tabulari şi antecesorii intimatului - aspect ce, de asemenea, a făcut obiectul cercetărilor penale, finalizate prin aceiaşi hotărâre penală în care s-a constatat că "urmare a redeschiderii urmăririi penale s-au realizat verificări conform celor menţionate în încheiere, în Arhivele naţionale, OCPI, Primăria Timişoara, Registrul de botezaţi al Parohiei Evanghelice Reformate Timişoara, al parohiei Romano Catolice Timişoara, de cununaţi al Parohiei Evanghelice Reformate Timişoara, acte de identitate, cărţile funciare începând cu anul 1903, planuri aferente, Registrul de Cadastru Vechi Austro Ungar Timişoara, fotocopii din registrul de credit ipotecar al Institutului de Credit Albina, Registru de Taxe şi Impozite pentru perioada 1946 - 1947, anterior naţionalizării, Registru alfabetic de contracte de închiriere pentru anul 1948, încheierea Tribunalului Popular nr. 1721/1956, adeverinţa nr. x/2018 a Bisericii Reformate Timişoara - Cetate, procese-verbale încheiate în 1950 de Comitetul provizoriu al oraşului Timişoara, extrase din registrele deceselor aparţinând Parohiei Romano Catolice şi cele ale Bisericii reformate Timişoara, precum şi alte verificării privind date de identificare mai recente etc.

Se reţine în cuprinsul ordonanţei de clasare faptul că din verificările realizate rezultă că proprietara imobilului în cauză, naţionalizat prin Decretul nr. 92/1950 a fost C. şi că există identitate între această persoană şi antecesoarea numitului A. senior, respectiv este bunica maternă a acestuia. Diferenţele de nume care apar în actele invocate de petentă se pot datora neglijenţei funcţionarilor cu ocazia emiterii lor, reţinând, totodată că identificarea unei persoane se face atât cu numele, dar şi cu celelalte date personale. În acest sens este şi poziţia intimatului A. (note scrise f. x şi urm.) care a precizat că numele C., care apare doar în Decretul de naţionalizare, este o reproducere eronată a numelui proprietarei, datorată neglijenţei funcţionarilor care greşiseră inclusiv numele străzii.

Cum nici absenţa ştampilei dreptunghiulare din cartea funciară ce s-ar fi aplicat în cazurile de naţionalizare a imobilelor în temeiul Decretului-Lege nr. 92/1950 nu are vreo relevanţă, neavând aptitudinea de a demonstra că înscrierile de carte funciară ar fi fost eronate.

Ca un argument suplimentar, în opinia Curţii, aceste aserţiuni privind pretinsele erori produse la înscrierile de carte funciară, urmare a aplicării Planului D. în Timişoara aveau a fi valorificate de către apelantă în litigiul ce a avut de obiect - anularea contractului de vânzare-cumpărare cu privire la apartamentul achiziţionat de aceasta în temeiul Legii cu nr. 112/1995, soluţionat irevocabil prin decizia civilă cu nr. 637/11.06.2007 dată de Curtea de Apel Timişoara în dosar nr. x/2006. În acel litigiu legitima pe deplin interesul de a formula astfel de apărări.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva deciziei nr. 110 din 28 aprilie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă a declarat recurs reclamanta B..

În dezvoltarea motivelor de recurs, nestructurate juridic, reclamanta susţine, în esenţă, că decizia civilă nr. 613/2007 a Curţii de Apel Timişoara, prin s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare cu privire la apartamentul achiziţionat de reclamantă în temeiul Legii cu nr. 112/1995, este nelegală întrucât instanţa a menţionat că reclamanta a încălcat prevederile H.G. nr. 11/1997, când de fapt hotărâre de guvern respectivă a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 16 din 4 februarie 1997.

O altă problemă de nelegalitate hotărârii respective este luarea în considerare a sentinţei civile nr. 2902 pronunţate de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. x/2006 în care s-a statuat nelegal că există identitate de persoană între C. - fiica numitului E. şi între C. - fiica numitului E., aceasta fiind mama numitului A. senior.

Aceste considerente au fost reluate şi în motivările instanţelor de fond din prezenta cauză.

În continuare, recurenta-reclamantă susţine că, în mod nelegal, s-a reţinut de instanţa de apel că nu ar avea calitate procesuală activă în cauză, ca proprietară a apartamentului nr. x din imobilul din litigiu şi că nu ar justifica un interes înţeles ca folos practic urmărit prin prezentul demers judiciar.

În acest sens, arată că dreptul său de proprietar este înscris în continuare intabulat în CF nr. x Timişoara poz. topo. x şi demonstrează acest fapt prin anexarea copiei cărţii funciare respective şi cu chitanţele de achitare a impozitului la Primăria Timişoara începând cu anul 1996 şi a chiriei pentru cota de 92 mp, în folosinţă, a terenului din grădina imobilului cu poz. topo x pentru ultimii ani.

Din contră, reclamanta justifică un interes real, ca folos practic urmărit prin prezentul demers judiciar, motivat de faptul că a fost de bună-credinţă la cumpărarea apartamentului nr. x de la Statul Român în care locuia cu forme legale ca şi chiriaş al Statului Român şi că nu a încălcat nici o prevedere a Legii nr. 112/1995 în vigoare la data cumpărării apartamentului respectiv.

Mai arată că sunt nelegale şi susţinerile instanţelor de fond referitoare la dezbaterea unor probleme privind intenţiile reclamantei de a formula în viitor alte cereri legat de imobilul din litigiu, precum şi cele legate de faptul că dacă o eventuală cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 613/2007 a Curţii de Apel Timişoara s-ar dovedi admisibilă, reclamanta nu ar redobândi dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. x, însă pârâtul A. ar pierde dreptul de proprietate asupra întregului imobil, contrar principiului siguranţei raporturilor juridice şi cu încălcarea art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În continuare, prezintă situaţia de fapt şi probele administrate la instanţele de fond.

II. Soluţia şi considerentele asupra recursului

Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamanta B. este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Preliminar, în analiza prezentelor motive de recurs, Înalta Curte pleacă de la premisa că în calea de atac extraordinară a recursului nu pot face obiect de analiză aspecte care excedează verificărilor de legalitate menţionate expres şi limitativ în art. 304 din C. proc. civ. şi cele care depăşesc cadrul legal în care a avut loc controlul realizat de instanţa de apel. Prin urmare, criticile din recurs referitoare la situaţia de fapt, probatoriul administrat şi interpretarea acestuia nu pot fi, astfel, încadrate în prevederile art. 304 alin. (1) pct. 1-9 C. proc. civ. şi, în consecinţă, nu vor fi analizate

Ca atare, Înalta Curte urmează a analiza numai acele critici referitoare la pretinsa reţinere greşită a lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi lipsei de interes în promovarea prezentului demers judiciar, ce pot fi subsumate prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., din perspectiva căruia urmează a fi analizate.

Una dintre condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru ca o persoană să poată fi parte în proces este ca aceasta să aibă calitate procesuală. Calitatea procesuală activă se analizează, de regulă, prin verificarea existenţei unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana care este titularul dreptului afirmat şi dedus judecăţii.

Acţiunea în rectificarea înscrierilor în cartea funciară este acea acţiune prin care se cere îndreptarea sau suprimarea unor înscrieri necorespunzătoare făcute în cuprinsul acesteia, pentru a pune de acord starea tabulară cu situaţia juridică reală a imobilului.

În cazul acţiunilor petitorii, cum este şi acţiunea în rectificare carte funciară, reclamanta trebuie să-şi justifice calitatea procesuală prin dovedirea dreptului pretins, respectiv a dreptului de proprietate asupra bunului din litigiu cu privire la care solicită rectificarea cărţii funicare. Calitatea reclamantei de a introduce acţiunea în rectificare carte funciară trebuie examinată înainte de a discuta fondul pretenţiilor, ceea ce obligă pe cea ce promovează o astfel de cerere, să probeze că este titulara dreptului de proprietate asupra bunului din litigiu.

Aşa fiind, Înalta Curte reţine că în mod legal instanţele de fond au procedat la verificarea calităţii procesuale active a reclamantei din perspectiva probării dreptului de proprietate asupra bunului din litigiu şi au constatat, în mod legal, că prin decizia civilă nr. 613/2007, Curtea de Apel Timişoara a constatat, în mod irevocabil, nulitatea contractului de vânzare cumpărare nr. x/20.12.1996, încheiat între S.C. OJCVL Tim S.A. Timişoara şi B., cu privire la apartamentul nr. x din imobilul situat în Timişoara, str. x, înscris în CF colectiv x Timişoara, nr. 9960, 9961, astfel că reclamanta B. a pierdut calitatea de proprietară a acestui apartament.

Corespunzător, la data formulării prezentelor acţiuni, reclamanta nu avea calitate procesuală activă.

În ce priveşte lipsa de interes, Înalta Curte notează că, în unanimitate, în doctrină s-a statuat că prin interes se înţelege folosul practic, material sau moral urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea civilă, acesta trebuind să întrunească anumite cerinţe: să fie determinat, în sensul că vizează stabilirea folosului practic ce poate fi realizat de parte în concret în eventualitatea admiterii formei procedurale exercitate; să fie legitim, adică să nu contravină normelor imperative ale legii sau regulilor de convieţuire socială; să fie personal, în sensul că cel care recurge la acţiunea civilă urmăreşte să obţină direct sau indirect un folos practic pentru sine; să fie născut şi actual, în sensul că trebuie să existe în momentul în care se exercită acţiunea civilă.

Aplicând aceste consideraţii teoretice la speţa de faţă, se reţine că în mod corect instanţele de fond au apreciat că nu se prefigurează un folos practic pe care reclamanta l-ar obţine în ipoteza admiterii cererilor formulate, întrucât şi dacă s-ar constata că imobilul din Timişoara, str. x, înscris în CF x Timişoara, nr. top. x nu este cel revendicat şi la a cărui restituire este îndreptăţit pârâtul A., cu consecinţa radierii acestuia din cartea funciară, reclamanta nu ar obţine vreun folos, câtă vreme contractul prin care ea a cumpărat apartamentul nr. x din imobil a fost constatat nul şi nu mai are vreun drept asupra apartamentului.

De asemenea, în acord cu raţionamentul instanţei de apel, Înalta Curte reţine că rectificarea cărţii funciare în sensul dorit de reclamantă - că imobilul din care face parte apartamentul a cărui proprietate a pierdut-o în urma acţiunii promovate de autorii intimatului-pârât A. nu este cel deţinut în proprietate de antecesorii intimatului, înscrierile în cartea funciară x Timişoara fiind eronate - nu este de natură să ducă la concluzia finală a admiterii unei eventuale şi viitoare cereri de revizuire de deciziei cu nr. 637/2017 şi nici la certitudinea unei soluţii finale favorabile acesteia.

Aşa cum în mod legal a reţinut instanţa de apel, simplele presupuneri în acest sens nu au aptitudinea de a conferi legitimare procesuală activă şi nici interes actual reclamantei în promovarea acţiunii pendinte.

Aserţiunile din recurs referitoare la buna-credinţă a reclamantei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nu au relevanţa propusă de reclamantă, întrucât acestea puteau fi invocate în litigiul ce a avut ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare cu privire la apartamentul achiziţionat de aceasta în temeiul legii cu nr. 112/1995, soluţionat irevocabil prin decizia civilă cu nr. 637/11.06.2007 dată de Curtea de Apel Timişoara în dosar nr. x/2006, iar nu în prezentul demers judiciar în care reclamanta ar fi trebuit să demonstreze mai întâi că este titulara dreptului de proprietate asupra bunului din litigiu.

În concluzie, faţă de argumentele înfăţişate, nu pot fi primite criticile evocate în cererea de recurs.

Drept urmare, Înalta Curte constată că decizia curţii de apel cuprinde o apreciere corectă în privinţa elementelor care definesc calitatea procesuală activă şi interesul ca o condiţie de exercitare a acţiunii civile, stabilind că recurenta nu are calitate procesuală activă şi nu justifică un folos practic urmărit prin sesizarea instanţei cu acţiunea în rectificare carte funciară.

În consecinţă, constatându-se că motivele de recurs evocate nu pot conduce la casarea ori modificarea deciziei atacate, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta B. împotriva deciziei civile nr. 110 din 28 aprilie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta B. împotriva deciziei civile nr. 110 din 28 aprilie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 noiembrie 2022.