Enforceability of administrative restitution titles vs. res judicata in undue payment claims

Şedinţa publică din data de 8 noiembrie 2022

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Primul ciclu procesual

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Argeş la data de 17 ianuarie 2017, reclamanta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând obligarea acestuia la restituirea sumei de 512.782,30 RON poprite şi consemnate în cadrul dosarului de executare nr. 1265/2012 al BEJ B..

2. Hotărârea pronunţată în fond

Tribunalul Argeş, prin sentinţa nr. 206/30.05.2017, a respins acţiunea ca nefondată.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia nr. 455/29.01.2019, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a respins apelul, ca nefondat. A fost obligată apelanta la plata către bugetul statului a sumei de 500 RON, avansate cu titlu de remuneraţie pentru curator, cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Piteşti a declarat recurs reclamanta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, criticând soluţia pentru nelegalitate.

4. Hotărârea pronunţată în recurs

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin decizia nr. 1017/02.06.2020 a admis recursul, a casat decizia şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.

Al doilea ciclu procesual

5. Hotărârea pronunţată în apel în rejudecare

Prin decizia nr. 3381 din 20 septembrie 2021 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, s-a respins ca nefondat, apelul declarat de reclamanta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva sentinţei civile nr. 206/2017 din data de 30 mai 2017, pronunţate de Tribunalul Argeş, în dosarul nr. x/2017, iar remuneraţia curatorului special în sumă totală de 3034 RON a rămas în sarcina apelantei-reclamante.

6. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Piteşti a declarat recurs reclamanta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, criticând soluţia pentru nelegalitate.

7. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 17 noiembrie 2021 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fişa Ecris şi referatul de repartizare aleatorie .

Prin rezoluţia din data de 6 decembrie 2021 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului conform art. 493 alin. (2) C. proc. civ., după efectuarea procedurilor de comunicare menţionate de dispoziţiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

8. Motive de recurs

În cuprinsul cererii de recurs reclamanta a formulat următoarele critici:

Instanţa de apel a interpretat eronat prevederile art. 1341 C. civ.. Reclamanta nu a avut niciodată calitatea de debitor faţă de pârât şi nu numai că nu a realizat o plată benevolă eronată către acesta, ci a fost executată silit pentru suma de 512.782,30 RON.

Susţine că hotărârea se întoarce la soluţiile de pe fond şi din apel.

Precizează că pentru o mai bună înţelegere a speţei, se impune reiterarea apărărilor formulate în recursul precedent, astfel că reia motivele din memoriul de recurs din primul ciclu procesual.

Astfel, este invocată eroarea instanţei de apel, arătând că s-a realizat o confuzie între întoarcerea executării silite, ce a fost respinsă din cauza unei erori a reclamantei de a transmite documentul justificativ cu privire la plata sumei de bani către beneficiar/BEJ, şi acţiunea în plata lucrului nedatorat, acţiune ce se arată că este întemeiată, fiind ataşate toate înscrisurile doveditoare.

Se arată că instanţa de apel s-a aflat în eroare şi cu privire la temeiul de drept indicat, întrucât nu a avut în vedere că temeiul de drept menţionat în ceea ce priveşte întoarcerea executării a fost art. 4041 şi 4042din C. proc. civ., iar în acţiunea având ca obiect plata lucrului nedatorat s-a făcut trimitere la dispoziţiile art. 1341 C. civ.

Statuările instanţei de apel sunt contare argumentelor expuse, şi anume că nu ar putea fi vorba despre o dublă despăgubire în cazul emiterii titlurilor de plată, însă, în opinia recurentei, chiar acesta ar fi riscul în speţa de faţă.

Instanţa de apel nu a ţinut cont de faptul că pârâtul ar fi putut intra în posesia titlurilor de plată aferente deciziei CCSD, întrucât pe parcursul judecării fondului litigiului a intrat în vigoare O.G. nr. 63/2018, privind compensarea unor creanţe reciproce între Statul român şi persoanele beneficiare ale legilor din domeniul restituirii proprietăţii.

În mod nelegal, instanţa de apel a dispus obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată într-un cuantum aşa de mare, anume 3034 RON, fără să ţină cont de dispoziţiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 165/2013 şi ale Legii nr. 247/2005.

Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

9. Apărările formulate în cauză

Intimatul - pârât A., prin curatorul special avocat C. ce în faza recursului nu a mai fost încuviinţat, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru neîncadrarea motivelor de recurs în prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

Totodată, doamna avocat C. a solicitat numirea sa în calitate de curator special al pârâtului A., dat fiind faptul că domiciliul acestuia este necunoscut.

Din verificările efectuate de către instanţă a rezultat că pârâtul are domiciliul activ în Bucureşti, astfel că s-a comunicat cererea de recurs la această adresă, cererea doamnei avocat de desemnare curator nemaifiind încuviinţată în recurs.

10. Procedura de filtru

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte la data de 17 noiembrie 2021 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fişa Ecris .

Prin încheierea din 17 mai 2022 s-a respins cererea de desemnare curator, ca nefondată, s-a respins excepţia nulităţii recursului, s-a admis în principiu recursul şi s-a stabilit termen la data de 25 octombrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, precum şi actele şi lucrările dosarului, pe baza criticilor formulate prin motivele de recurs şi prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile în cauză, se apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează.

Motivul de recurs invocat de reclamanta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor privind greşita reţinere de către instanţa de apel a calităţii de debitor a reclamantei este fondat, prin prisma încălcării autorităţii de lucru judecat sub aspect pozitiv, reglementate de art. 431 alin. (2) C. proc. civ., element care atrage calificarea corectă a motivului de recurs în prevederile art. 488 pct. 7 C. proc. civ.

Din această perspectivă, recurenta a susţinut că nu a avut niciodată calitatea de debitor faţă de pârât şi nu a realizat o plată benevolă eronată către acesta, ci a fost executată silit pentru suma de 512.782,30 RON.

Verificând dosarul de apel, Înalta Curte constată că într-adevăr, instanţa de apel a reţinut că:

"În cazul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor nu se poate reţine existenţa unei erori în legătură cu calitatea de debitor faţă de pârâtul A., întrucât această calitate rezultă din decizia nr. 6035/23.07.2009 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, aşa după cum rezultă şi existenţa unei creanţe exigibile, lichide şi certe din acel act administrativ, reprezentând suma de 512.782,30 RON, care a fost executată silit prin poprire".

Or, astfel cum în mod corect a arătat recurenta, titlul emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu cuprindea o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, acest aspect fiind dezlegat în mod definitiv prin sentinţa civilă nr. 20662/20.12.2013, definitivă prin decizia civilă nr. 2100 R/2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, în care s-au stabilit următoarele:

"Prin urmare, titlul de despăgubire este doar un act premergător şi obligatoriu emiterii titlului de plată, neîncorporând o creanţă certă, lichidă şi exigibilă. Art. 5 alin. (1) lit. c) prevede în mod expres că titlul de despăgubire are o durată limitată de existenţă şi circulaţie, respectiv până la conversia în acţiuni emise de Fondul Proprietatea şi/sau, după caz, în funcţie de opţiunea titularului ori a titularilor înscrişi în acestea, până la preschimbarea lor contra titluri de plată, în limitele şi în condiţiile prevăzute de lege".

De altfel, în dosarul nr. x/2013 a şi fost anulată pentru aceste motive executarea silită care a făcut obiectul dosarului de executare nr. 1265/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc B., precum şi actele de executare întocmite în acest dosar

Sentinţa civilă nr. 20662 din 20 decembrie 2013 a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 2100 R pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin care s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta contestatoare Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.

Raportat la cele reţinute supra, statuările instanţei de apel din prezenta cauză încalcă autoritatea de lucru judecat sub aspect pozitiv din respectivul litigiu definitiv, contrar art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., fapt care impune casarea.

Întrucât instanţa de apel a înlăturat incidenţa instituţiei plăţii nedatorate exclusiv în referire la cercetarea elementului calităţii de debitor a reclamantei în privinţa unei creanţe şi în condiţiile în care cercetarea acestei calităţi cu finalitatea expusă s-a raportat exclusiv la decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, concluzia sub acest aspect a instanţei de apel încalcând autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 20662/2013 menţionate, instanţa de recurs constată că se impune casarea deciziei recurate şi trimiterea spre rejudecare la instanţa de apel.

Această îndrumare de rejudecare se regăseşte, de altfel, şi în decizia 1017 din 02 iunie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2017, în primul ciclu processual deci al prezentului litigu, în care s-a arătat necesitatea analizării pe fond a cererii de chemare în judecată având drept cauză plata nedatorată întemeiată pe prevederile art. 1341 C. civ.

Pentru ansamblul tuturor acestor considerente, în temeiul art. 496 şi art. 497 C. proc. civ., instanţa de recurs va admite ca fondat, recursul promovat, va casa decizia civilă recurată şi va trimite cauza spre rejudecare, la aceeaşi curte de apel, pentru reevaluarea aspectului întrunirii sau nu în speţă a cerinţelor instituţiei plăţii nedatorate în raport de cererea de restituire formulată de recurenta reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva deciziei nr. 3381 din 20 septembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă.

Casează decizia şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi curte de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 noiembrie 2022.