Claimant's cassation appeal annulled as null for failing to state exhaustion-limited grounds; €500,000 damages claim against state inadmissible.

Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2022

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă la 27 martie 2020 sub nr. x/2020, astfel cum a fost precizată, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, la plata sumei de 500.000 euro reprezentând prejudiciul material suferit ca urmare a modului de soluţionare a dosarului civil nr. x/2017

Prin sentinţa civilă nr. 1879 din 27 noiembrie 2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III- civilă, instanţa a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de reclamantă, ca neîntemeiată; a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, invocată de pârât prin întâmpinare şi a respins cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, ca inadmisibilă.

Prin decizia civilă nr. 1733A din 26 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă s-a respins apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 1879 din 27 noiembrie 2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 1733A din 26 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declarat recurs reclamanta A., prin care a solicitat casarea deciziei recurate.

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a arătat că a solicitat rejudecarea dosarului nr. x/2017, deoarece, în opinia sa, poate dovedi că imobilul situat în strada x, nr. 40, Bucureşti a intrat în mod abuziv în posesia statului comunist.

A solicitat să se constate că, potrivit Decretului nr. 167/1958, actul nr. 25 din 10 iulie 1947 a fost depus ca probă în dosarul nr. x/2017 în termenul de prescripţie de 3 ani.

Recurenta-reclamantă a mai susţinut că tribunalul a respins în mod greşit cererea de chemare în judecată ca fiind inadmisibilă, în baza excepţiei invocate de către intimat în mod nelegal.

A mai afirmat că nu a solicitat administrarea unor probe noi în etapa apelului, precum şi că nu are studii de drept, motiv pentru care a angajat un avocat care a asistat-o la termenul de judecată din 29 octombrie 2021.

De asemenea, recurenta-reclamantă a solicitat să se reţină că, potrivit art. 256 din C. civ., acţiunea pentru restabilirea dreptului nepatrimonial încălcat poate fi continuată după moartea persoanei vătămate, de către soţul supravieţuitor, de oricare dintre rudele în linie dreaptă ale persoanei decedate, precum şi de oricare dintre rudele sale colaterale până la gradul al IV-lea inclusiv.

Totodată, a solicitat obligarea Ministerului Finanţelor la plata sumei de 500.000 euro, cu titlu de daune morale pentru nefolosirea imobilului timp de 75 ani.

În drept, au fost indicate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

3. Procedura derulată în faţa instanţei de recurs

În cauză nu a fost parcursă procedura de filtru, data iniţială a dosarului fiind ulterioară datei de 21 decembrie 2018, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, lege prin care au fost abrogate dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. referitoare la procedura de filtru.

Intimatul Statul Român prin Ministerul Finanţelor nu a formulat întâmpinare.

Prin rezoluţia din 25 mai 2022, s-a stabilit termen de judecată la 3 noiembrie 2022, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării recursului.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Se reţine că potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

În conformitate cu textele legale enunţate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca motivele formulate să se circumscrie cazurilor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. nu conţine critici care să poată fi încadrate în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., întrucât afirmaţiile recurentei nu reprezintă o motivare a căii de atac în sensul exigenţelor textului legal anterior menţionat.

Motivarea recursului conform exigenţelor prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ. presupune ca în cuprinsul motivelor de recurs să fie expusă o argumentare juridică a nelegalităţii hotărârii atacate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă.

În cuprinsul cererii de recurs formulate împotriva deciziei nr. 1733A din 26 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a, recurenta-reclamantă a susţinut, în esenţă, că tribunalul a respins, în mod greşit, cererea de chemare în judecată ca fiind inadmisibilă, în baza excepţiei invocate de către intimat în mod nelegal, fără a analiza cauza pe fond.

Înalta Curte constată că în cuprinsul cererii de apel nu se regăsesc critici cu privire la interpretarea dată de tribunal dispoziţiilor art. 96 din Legea nr. 303/2004, în baza cărora s-a reţinut inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată.

Drept urmare, această critică nu poate fi invocată de reclamantă direct în faţa instanţei de recurs, întrucât sunt incidente prevederile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora motivele de recurs prevăzute la alin. (1) nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, deşi au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.

În ceea ce priveşte susţinerile recurentei-reclamante relative la dosarul nr. x/2017, în legătură cu care a invocat incidenţa erorii judiciare, Înalta Curte reţine că acestea nu pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., deoarece nu au legătură cu soluţia pronunţată în litigiul pendinte, în condiţiile în care se reiterează aspecte de fapt privind condiţiile preluării abuzive a imobilului situat în strada x, nr. 40, Bucureşti.

Pentru acelaşi motiv nu poate fi analizată de către instanţa de recurs nici critica referitoare la incidenţa dispoziţiilor art. 256 din C. civ., al căror conţinut a fost redat de către recurentă.

Enunţarea unor texte de lege, fără o corelare a acestora cu cauza dedusă judecăţii şi prezentarea unor afirmaţii ce vizează cu totul alte aspecte decât cele care fac obiectul dosarului, nu pot constitui critici în legătură cu raţionamentul instanţei, pretinsele nemulţumiri ale părţii neraportându-se în niciun fel la considerentele hotărârii atacate.

Totodată, Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt formulate în mod imprecis, recurenta rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte şi afirmaţii pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, iar din analiza criticilor nu reiese relevanţa pe care acestea o prezintă în raport cu soluţia pronunţată de curtea de apel.

Drept urmare, criticile evidenţiate în cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă motive de nelegalitate a deciziei recurate, care să permită încadrarea în vreunul dintre cazurile de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ., recurenta mărginindu-se să expună nemulţumirea faţă de preluarea imobilului situat în strada x, nr. 40, Bucureşti de către stat.

Pentru considerentele expuse, reţinând că în cauză nu este posibilă încadrarea criticilor în motivele de recurs, în condiţiile dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv anularea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 1733 din 26 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 noiembrie 2022.