Revocation of donation for ingratitude: nullity of cassation appeal for failure to articulate valid legal grounds

Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2022

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 11 februarie 2021 pe rolul Tribunalului Cluj, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., a solicitat instanţei să dispună:

- revocarea contractului de donaţie autentificat sub numărul x/19.01.2018, având ca obiect imobilul situat în mun. Cluj-Napoca, str. x, jud. Cluj, înscris în Cartea Funciară nr. x Cluj-Napoca, pentru ingratitudine;

- restabilirea situaţiei iniţiale de carte funciară a imobilului, prin radierea dreptului pârâţilor şi reînscrierea dreptului de proprietate al reclamantei şi al defunctului soţ D.;

- suplimentarea masei succesorale a defunctului D. cu cota de 1/2 din imobilul situat în mun. Cluj-Napoca, str. x. jud. Cluj, înscris în Cartea Funciară nr. x Cluj-Napoca si înscrierea reclamantei ca unic proprietar în cartea funciara, având în vedere calitatea de unic succesor al defunctului D., stabilită prin certificatul de moştenitor nr. x/2019 emis de BIN E..

În drept, cererea se întemeiază pe dispoziţiile art. 1023 lit. b) si c) C. civ.

Prin cererea reconvenţională formulată la 7 august 2020, pârâţii-reclamanţi B. şi C. au solicitat instanţei ca în măsura în care instanţa va aprecia că se impune admiterea cererii de chemare în judecată, să dispună obligarea reclamantei la plata sumei de 30.000 euro (echivalentul sumei de 145.077 RON), reprezentând valoarea îmbunătăţirilor aduse de pârâţi imobilului-apartament ce a făcut obiectul contractului de donaţie.

Prin sentinţa civilă nr. 256 din 16 aprilie 2021, Tribunalului Cluj, secţia civilă a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., având ca obiect revocare donaţie. S-a respins cererea reconvenţională formulată de pârâţii B. şi C..

Prin decizia civilă nr. 7/A din 19 ianuarie 2022, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 256 din 16 aprilie 2021 a Tribunalului Cluj, şi a obligat-o pe apelantă să plătească intimatului B. suma de 2.000 RON, cheltuieli de judecată în apel.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 7/A din 19 ianuarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a declarat recurs reclamanta A., formulând următoarele critici:

Invocând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea normelor de drept material privind revocarea donaţiei pentru ingratitudine, respectiv a dispoziţiilor art. 1.023 lit. b) şi c) din C. civ.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost expuse consideraţii teoretice cu privire la revocarea donaţiei şi s-a menţionat de către recurenta-reclamantă că instanţa de apel nu a analizat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 1.023 C. civ., care nu a fost interpretat în spiritul legii.

În aprecierea recurentei-reclamante sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1.023 C. civ., întrucât faptele donatarilor sunt susceptibile de încadrare la fapte penale, cum ar fi ameninţarea şi hărţuirea, chiar dacă nu s-a ajuns la urmărirea penală a donatarilor, acestea declanşându-i donatoarei o temere justificată.

În ceea ce priveşte gravitatea injuriilor, respectiv a conotaţiei penale a faptelor donatarilor, în opinia recurentei-reclamante, trebuie să se ţină cont de criterii multiple, cum ar fi frecvenţa manifestărilor jignitoare ori a ameninţărilor, educaţia donatorului (în cazul concret, dedus judecăţii, reclamanta este o persoană educată, cu mult bun simţ, care nu este obişnuită cu un limbaj trivial, ton ridicat, injurii ort ameninţări), respectiv dacă şi în ce măsură injuriile ori ameninţările au fost provocate de conduita donatorului (în cauză, donatoarea a avut în mod constant o atitudine decentă, pe care o confirmă implicit şi pârâţii).

De asemenea, a menţionat că rămas neverificată chestiunea furtului din locuinţa reclamantei, respectiv a distrugerii unor bunuri ale reclamantei, aspecte pe care aceasta le-a descoperit ulterior promovării acţiunii, dar au fost punctate prin întrebările adresate pârâţilor cu ocazia interogatoriului. Principiul aflării adevărului ar fi trebuit să determine instanţa la a pune în discuţia părţilor suplimentarea probaţiunii raportat la gravitatea faptelor reclamate în faţa instanţei de apel, conduită impusă de art. 22 alin. (2) C. proc. civ.

A criticat că instanţa de apel a eludat atât dispoziţiile referitoare la caracterul devolutiv al apelului - art. 476 alin. (1) C. proc. civ., precum şi dispoziţiile relative la aflarea adevărului, critici la care a făcut trimitere şi în dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Cu privire la refuzul nejustificat ai intimaţilor de a acorda alimente donatorilor, a susţinut recurenta-reclamantă că a rămas neanalizat motivul de apel, în pofida faptului că actele medicale demonstrează aplicabilitatea art. 1023 lit. c) C. civ., donatorul având nevoie de îngrijiri medicale constante. În dovedirea acestei critici, menţionează că depune trei acte medicale, cu privire la care solicită încuviinţarea ca probe în temeiul art. 492 alin. (1) C. proc. civ., arătând că donatoarea a suferit două intervenţii chirurgicale, un accident soldat cu fracturarea a cinci coaste şi toate au reclamant nevoia de alimente, în sensul art. 1.023 C. civ.

Recurenta-reclamantă a mai susţinut că instanţa de apel nu a analizat efectiv apelul, iar în pofida faptului că această cale de atac provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanţa a apreciat că "este irelevantă analiza criticilor apelantei cu privire la noţiunile de injurii grave şi refuz nejustificat de a acorda alimente donatarului ajuns în nevoie", motiv pentru care, în aprecierea sa, hotărârea instanţei de apei este nemotivată.

Indicând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a afirmat că instanţa de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii [cu referire la art. 7 alin. (2), art. 20, art. 22 alin. (1) şi (7) şi art. 476 alin. (1) C. proc. civ..]

Sub un prim aspect, în dezvoltarea acestei critici a susţinut că raţionamentul juridic al instanţei de apel a fost eronat atunci când a considerat că reclamanta nu ar fi apelat considerentele hotărârii pronunţate de către instanţa de fond, astfel încât a considerat a fi irelevante criticile formulate în apel şi, prin urmare, nici nu au fost analizate.

De asemenea, a arătat că principiile de bază ale procesului civil atribuie judecătorului un rol esenţial în aflarea adevărului, iar în acest sens a redat conţinutul dispoziţiilor art. 22 alin. (2) şi (7) C. proc. civ.

Din perspectiva aceluiaşi motiv de recurs, recurenta-reclamantă a mai criticat că i s-a creat o situaţie mai grea în propria cale de atac, având în vedere considerentele ce au dus la respingerea apelului.

Pentru a demonstra modul în care, prin considerentele hotărârii recurate, i s-a creat o situaţie mai grea în propria cale de atac, a susţinut că se impune analiza comparativă a considerentelor ce au dus la respingerea acţiunii, respectiv a considerentelor ce au dus la respingerea apelului.

Recurenta-reclamantă a considerat că i s-a creat o situaţie mai grea în propria cale de atac, întrucât instanţa de apel a reţinut că reclamanta nu ar fi criticat în realitate considerentele hotărârii instanţei de fond, încălcând astfel dispoziţiile art. 481 C. proc. civ., precum şi dreptul la un proces echitabil.

3. Procedura derulată în faţa instanţei de recurs

În cauză nu a fost parcursă procedura de filtru, data iniţială a dosarului fiind ulterioară datei de 21 decembrie 2018, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, lege prin care au fost abrogate dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. referitoare la procedura de filtru.

Prin rezoluţia din 25 mai 2022, s-a stabilit termen de judecată la 3 noiembrie 2022, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării recursului.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului declarat de reclamantă, invocată de pârâtă, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Se reţine că potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3), iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

În conformitate cu textele legale enunţate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca motivele formulate să se circumscrie cazurilor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Motivarea recursului conform exigenţelor prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ. presupune ca în cuprinsul motivelor de recurs să fie expusă o argumentare juridică a nelegalităţii hotărârii atacate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă.

Totodată, se reţine că recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, în acest sens stipulând expres prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

În litigiul pendinte, se constată că recursul nu conţine critici care să poată fi încadrate în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar afirmaţiile recurentei din cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă o motivare a căii de atac în sensul exigenţelor textului legal anterior menţionat.

Indicând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut, în esenţă, că instanţa de apel nu a analizat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 1.023 C. civ.

Invocarea corectă a acestui motiv de casare presupune enunţarea principiilor sau a regulilor de drept aplicabile speţei, interpretarea pe care recurentul o consideră corectă şi discordanţa acestei interpretări cu cea dată de instanţa a cărei hotărâre se atacă. Aşadar, descrierea încălcării unei norme de drept material trebuie să fie argumentată în concret, prin raportare la datele speţei şi nu se poate face prin enunţuri generice, lipsite de acoperire argumentativă.

Înalta Curte observă că în dezvoltarea acestui motiv de casare recurenta-reclamantă critică situaţia de fapt reţinută de instanţele de fond, pe baza probelor administrate, şi care a fost avută în vedere pentru a ajunge la concluzia că pârâţii nu se fac vinovaţi de săvârşirea faptelor de ingratitudine invocate de reclamantă în susţinerea acţiunii în revocarea donaţiei.

În acest context, recurenta-reclamantă a expus consideraţii teoretice cu privire la revocarea donaţiei pentru ingratitudine pentru a evidenţia că faptele pe care le impută intimaţilor-pârâţi sunt susceptibile de "încadrare la fapte penale". Totodată, a susţinut că, în aprecierea sa, acestea constituie injurii grave, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1.023 C. civ. pentru revocarea donaţiei.

Cu toate că a fost indicată norma de drept material pretins a fi interpretată greşit de instanţa de apel, faţă de modul în care recurenta-reclamantă a formulat aceste critici, Înalta Curte constată că, în realitate, se contestă situaţia de fapt reţinută şi modul de interpretare a probelor de către instanţele de fond, iar nu calificarea juridică a faptelor litigioase şi modul în care acestora li s-a dat relevanţă juridică, din perspectiva art. 1.023 C. civ.

Ca atare, întrucât faptele sunt stabilite în mod suveran de instanţele de fond, fiind sustrase cenzurii instanţei de recurs, care nu realizează un control al temeiniciei hotărârii, ci doar unul de legalitate, Înalta Curte reţine că aceste critici nu pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru acelaşi argument nu se poate reţine drept critică de nelegalitate nici susţinerea în sensul că a rămas neanalizat motivul de apel cu privire la refuzul nejustificat al intimaţilor de a acorda alimente donatorilor, în condiţiile în care în argumentare recurenta-reclamantă a făcut trimitere la interpretarea probelor, respectiv a actelor medicale care, în opinia sa, demonstrează aplicabilitatea art. 1023 lit. c) C. civ.

Totodată, instanţa de recurs notează că nemulţumirea recurentei-reclamante faţă de soluţia pronunţată în cauză nu antamează legalitatea deciziei recurate în lipsa unor critici care să pună în evidenţă erori de judecată de natură a fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Printr-o altă critică s-a invocat că instanţa de apel nu a analizat efectiv apelul, în pofida faptului că această cale de atac provoacă o nouă judecată asupra fondului, fiind eludate atât dispoziţiile referitoare la caracterul devolutiv al apelului, cât şi dispoziţiile relative la aflarea adevărului, sens în care au fost redate prevederile art. 476 alin. (1) şi art. 22 alin. (2) şi (7) C. proc. civ.

Deşi se susţine încălcarea unor reguli de procedură, Înalta Curte reţine că aceste susţineri nu pot fi subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât recurenta-reclamantă nu a expus relevanţa unor neregularităţi procedurale săvârşite de instanţa de apel, respectiv care sunt greşelile de judecată în ceea ce priveşte aplicarea efectului devolutiv al apelului, raportat la limitele stabilite prin cererea sa de apel, şi nici în ce mod au fost încălcate dispoziţiile art. 22 C. proc. civ. În realitate, prin aceste critici recurenta-reclamantă şi-a exprimat insatisfacţia faţă de soluţia pronunţată de instanţa de apel din perspectiva netemeiniciei hotărârii, iar nu a nelegalităţii.

Nici afirmaţia recurentei-reclamante în sensul că hotărârea este nemotivată nu a fost însoţită de argumentele pentru care motivarea soluţiei de respingere a apelului nu ar corespunde exigenţelor prevăzute de art. 425 alin. (1) C. proc. civ. Partea şi-a exprimat nemulţumirea faţă de soluţia dată cererii sale de apel, precum şi faţă de considerentele care o susţin, arătând că hotărârea este nemotivată pentru că soluţia nu îi este favorabilă, fără a indica în mod punctual neregularităţile procedurale care ar determina nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Această modalitate de redactare a motivelor de recurs nu se circumscrie exigenţelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse analizei critici de nelegalitate împotriva judecăţii şi dezlegărilor instanţei de apel, iar nu critici de netemeinicie, astfel cum sunt cele aduse în discuţie de către recurenta-reclamantă.

Recurenta-reclamantă a mai susţinut că i s-a creat o situaţie mai grea în propria cale de atac, întrucât instanţa de apel a reţinut că nu ar fi criticat în realitate considerentele hotărârii instanţei de fond, încălcând astfel dispoziţiile art. 481 C. proc. civ., precum şi dreptul la un proces echitabil.

Nici această critică nu poate fi subsumată cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în condiţiile în care în demersul său de argumentare recurenta-reclamantă şi-a exprimat din nou nemulţumirea faţă de respingerea apelului declarat şi de motivarea instanţei de apel. Chiar dacă a redat paragrafe din sentinţă şi decizie pentru a ilustra încălcarea dispoziţiilor art. 481 C. proc. civ., recurenta-reclamantă nu a demonstrat care este interpretarea corectă a acestei reguli de procedură şi nici în ce mod considerentele la care a făcut trimitere i-au creat o situaţie mai grea în propria cale de atac.

Pentru considerentele expuse, reţinând că în cauză nu este posibilă încadrarea criticilor în motivele de nelegalitate, în condiţiile dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv anularea recursului declarat de reclamanta A..

Faţă de soluţia ce urmează a fi dispusă, prin raportare la dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, Înalta Curte va obliga pe recurenta-reclamantă A. la plata sumei de 3.500 RON către intimatul-pârât B., cu titlu de cheltuieli de judecată, astfel cum au fost dovedite prin înscrisurile de la filele x.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 7A din 19 ianuarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Obligă pe recurenta-reclamantă A. la plata sumei de 3.500 RON către intimatul-pârât B., cu titlul de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 noiembrie 2022.