Onerous forest mandate claims rejected for failure to prove performance and supersession by gratuitous powers of attorney

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2022

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă la 19 decembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B., C. şi D., obligarea acestora la plata în natură a celor 30% datoraţi cu titlu de remuneraţie în urma îndeplinirii contractului de mandat ce i-a fost încredinţat; la plata despăgubirilor de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, până la data la care pârâtele îşi vor onora obligaţiile principale; ieşirea din indiviziune pentru suprafaţa de teren cu vegetaţie forestieră ce i se cuvine, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta C. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia netimbrării capătului doi de cerere privind plata despăgubirilor, excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive pe capetele unu şi doi ale cererii de chemare în judecată, excepţia inadmisibilităţii capătului doi de cerere, având ca obiect despăgubiri şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului pe capătul trei de cerere, ce vizează ieşirea din indiviziune.

Prin întâmpinare, pârâta D. a susţinut că, în ceea ce priveşte capetele de cerere referitoare la obligaţia de plată ce reiese din contractele de mandat invocate, nu are calitate procesuală pasivă.

2. Judecata la Tribunalul Bucureşti şi hotărârea acestei instanţe

Prin încheierea din 8 iunie 2018, tribunalul a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei C.. A calificat excepţia inadmisibilităţii capătului doi de cerere ca fiind o apărare de fond. A unit cu fondul excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului pe capătul de cerere având ca obiect partajul. A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei D. în ceea ce priveşte capetele 1 şi 2 de cerere.

Prin sentinţa nr. 1877 din 12 octombrie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins acţiunea ca neîntemeiată. L-a obligat pe reclamant la plata către pârâta C. a sumei de 4.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată. L-a dat în debit pe reclamant cu suma de 552 RON, reprezentând ratele 9 şi 10 din taxa de timbru, sumă datorată conform încheierii din 15 ianuarie 2018, şi cu suma de 5.497,20 RON, datorată conform încheierii din 7 septembrie 2018.

3. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti

Prin decizia nr. 1701 din 3 decembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 1877 din 12 octombrie 2018, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu pârâtele B., C. şi D.. L-a obligat pe apelantul-reclamant să-i plătească intimatei-pârâte C. suma de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

4. Recursul şi înregistrarea cererii de recurs pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Împotriva deciziei nr. 1701 din 3 decembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs reclamantul A..

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susţinut că instanţa de apel a interpretat greşit dispoziţiile art. 1555 din C. civ. de la 1864.

A arătat că a primit de la pârâta B. procura specială autentificată sub nr. x din 19 februarie 2013 de Biroul Notarial E., înscris care, astfel cum a reţinut şi instanţa de apel, nu putea să folosească la îndeplinirea mandatului iniţial autentificat sub nr. x/20.11.2006 de Biroul Notarilor Publici Asociaţi F. şi G.. Procura a fost dată doar în scopul reprezentării într-un proces în faţa instanţei de judecată, în baza art. 85 şi 86 C. proc. civ.

Prin urmare, faptul că a fost eliberată o procură specială la 19 februarie 2013 nu este de natură să revoce mandatul iniţial, întrucât simpla reprezentare într-o cauză civilă nu constituie singura acţiune ce trebuia făcută în vederea redobândirii proprietăţilor în cauză. Or, instanţa de apel nu a făcut distincţie între mandatul general, dat cu titlu oneros, şi o procură specială, dată pentru o singură operaţiune juridică, încălcând astfel dispoziţiile art. 1555 din C. civ. de la 1864.

Prin semnarea de către pârâtă B. a unui nou act autentic certificat sub nr. x/30.05.2017 de notarul public H., se recunoaşte de aceasta faptul că, în îndeplinirea mandatului autentificat sub nr. x/20.11.2006 urma să aibă loc "încheierea în formă autentică a unui act de înstrăinare cu privire la cota-parte de 30% din cota de 1/3, ce urmează a fi stabilită din...", cu descrierea bunurilor imobile ce s-au obţinut în urma contractului de mandat. Pentru obţinerea acestor bunuri, recurentul a precizat că a acţionat în baza contractului cu titlu oneros nr. x/20.11.2006, procurile despre care a făcut vorbire instanţa de fond fiind speciale, date punctual, pentru alte cauze faţă de cele care privesc obţinerea bunurilor asupra cărora poartă prezenta acţiune. Recunoaşterea tacită a susţinerilor recurentului reiese şi din faptul că pârâta B. nu a formulat întâmpinare prin care să conteste alegaţiile sale.

Aceeaşi situaţie este şi în cazul pârâtei C., de la care a primit o procură specială de reprezentare în proces. Recurentul a afirmat că instanţa de apel nu a analizat susţinerile sale cu privire la decesul mandantului său din 26.03.2015, pârâta C. înştiinţându-l despre încetarea mandatului la 21.02.2017, prin notificarea nr. x/22.02.2017, emisă de executorul judecătoresc I.. Faptul că recurentul a primit procură specială de la această pârâtă nu înseamnă că nu a acţionat potrivit mandatului autentificat sub nr. x/20.11.2006, îndeplinindu-l integral în intervalul cuprins între data acordării şi data notificării încetării actului indicat.

Recurentul a mai susţinut că instanţa de apel a interpretat greşit şi dispoziţiile mandatului primit de la defunctul J..

A precizat că a îndeplinit contractul de mandat înainte, dar şi ulterior datei de 21 februarie 2017, când a fost notificat de pârâta C. despre decesul defunctului J., iar caracterul intuitu personae al contractului de mandat exprimă ideea că, în principiu, mandatarul trebuie să execute personal însărcinarea primită, iar contractul încetează la moartea uneia dintre părţi. Acest aspect, însă, nu înlătură orice obligaţie a părţilor.

5. Întâmpinarea şi răspunsul la întâmpinare

La 11 noiembrie 2021, intimata-pârâtă D. a depus întâmpinare.

Prin întâmpinare, pârâta C. a invocat nulitatea recursului pentru neîncadrarea motivelor în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

6. Procedura de filtru

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 12 octombrie 2021, sub nr. x/2017, fiind repartizată, spre soluţionare, Completului nr. 8.

Raportul întocmit în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor. Prin încheierea din 19 mai 2022, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de reclamantul A., împotriva deciziei civile nr. 1701A din 3 decembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, stabilind termen de judecată pentru soluţionarea acestuia la 29 septembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor. Înalta Curte, pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise, a amânat pronunţarea la data de 13 octombrie 2022.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

Prealabil analizei motivelor de recurs formulate, Înalta Curte reţine că prin primul petit al cererii de chemare în judecată reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B., C. şi D., obligarea acestora la a-i plăti în natură procentul de 30% datorat cu titlu de remuneraţie în urma îndeplinirii contractelor de mandat ce i-au fost încredinţate.

În motivarea cererii, că a afirmat că a încheiat cu pârâta B. şi cu J., autorul pârâtei C., la 20.11.2006, contractele de mandat nr. x şi nr. 7246, în temeiul cărora a intabulat pentru aceştia cota de 2/3 din 792 ha 0113 mp, în baza titlului de proprietate nr. x/14.09.2016 emis de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Vrancea.

Prin contractul de mandat autentificat sub nr. x/20.11.2006, pârâta B. l-a împuternicit pe reclamant "să îndeplinească toate formalităţile necesare retrocedării în natură în temeiul legislaţiei în vigoare şi viitoare a terenurilor cu vegetaţie forestieră cuvenite mandantului în calitate de moştenitor al proprietarilor de drept, situate pe raza judeţelor Vrancea şi Bacău".

Referitor la remuneraţie şi modalitatea de plată, s-a stipulat în contract că "mandantul se obligă să plătească mandatarului o remuneraţie ce reprezintă un procent de 30% din cota parte ce-i va reveni din terenurile cu vegetaţie forestieră retrocedate, ce se plăti numai în natură, prin încheierea în termen de 10 zile din momentul intabulării dreptului de proprietate, a unor acte de înstrăinare în formă autentică, ce îl vor avea ca beneficiar pe mandatar".

În plus, potrivit pct. V din contract, referitor la clauze speciale, părţile au stabilit că în situaţia în care nu se va putea realiza nimic din obiectul contractului mandatarul nu va putea emite nicio pretenţie, de nicio natură, cu privire la plată.

De asemenea, prin contractul de mandat autentificat sub nr. x/20.11.2006 J. l-a împuternicit în acelaşi sens pe reclamant, condiţiile privind remuneraţia şi modalitatea de plată, precum şi clauzele speciale fiind identice cu cele înscrise în contractul de mandat menţionat mai sus.

Ulterior, la 19.02.2013, prin procura autentificată sub nr. x de către BNP E., pârâta B. i-a împuternicit pe reclamant şi pe numita K. "pentru ca în numele meu şi pentru mine, împreună sau separat, să mă reprezinte în dosarul civil nr. x/2013 aflat pe rolul Judecătoriei Adjud, precum şi în faţa instanţelor de judecată competente, de orice grad în vederea restituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor în temeiul Legilor nr. 18/1991, nr. 169/1997, nr. 1/2000, nr. 10/2001, nr. 247/2005, H.G. nr. 890/2005, nr. 193/2007, în vederea restituirii proprietăţilor imobiliare de pe teritoriul României ce au aparţinut familiei defuncţilor L. şi M.".

În cuprinsul acestei procuri este menţionat expres că "prezentul mandat este gratuit, netransmisibil şi valabil de astăzi, data autentificării prezentei, până la definitivarea finală a cauzelor pentru care mandatarii mei au fost împuterniciţi, sau până la revocarea sa expresă".

J. a decedat la 26.03.2015, iar, potrivit certificatului de legatar universal nr. 22/27.04.2015 eliberat de către BNP N., de pe urma acestuia a rămas în calitate de legatar cu titlu universal soţia supravieţuitoare, pârâta C..

Aceasta a împuternicit, prin procura autentificată sub nr. x/09.09.2015 de către N. şi O., pe K. şi A., reclamantul din prezenta cauză "pentru ca în numele meu şi pentru mine, să mă reprezinte, împreună sau separat, în faţa instanţelor de judecată competente de orice grad, precum şi în faţa autorităţilor administrative centrale şi locale competente, în vederea restituirii în natură şi/sau obţinerii de despăgubiri, în temeiul actelor normative în vigoare, inclusiv a oricăror legi ce vor apărea în materie, având ca obiect terenurile cu vegetaţie forestieră situate pe raza judeţului Vrancea şi a judeţului Bacău, cuvenite defunctului meu soţ, J., de pe urma autorilor săi: P., Q., R., S., L., M. şi alţi autori, făcând dovada calităţii de moştenitor".

În cuprinsul acestui înscris s-a precizat expres că este un mandat care a fost acordat fără termen ("menţionez că nu doresc să precizez un termen pentru îndeplinirea prezentului mandat") şi cu titlu gratuit.

La 14.09.2016 a fost emis de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Vrancea titlul de proprietate nr. x pe numele lui J., B. şi D., pentru o suprafaţă de 792 ha şi 0113 mp, teren cu vegetaţie forestieră, situată pe teritoriul comunei Rugineşti, jud. Vrancea.

Potrivit extraselor de carte funciară pentru informare, în perioada 22.11.2016 - 08.12.2016 au fost intabulate în cartea funciară pe numele lui D., B. şi J. dreptul de proprietate asupra suprafeţelor de teren indicate în titlul de proprietate anterior menţionat.

Prin motivele de recurs, recurentul, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susţinut că instanţa de apel a interpretat greşit prevederile art. 1555 C. civ., reţinând că prin procura specială autentificată sub nr. x/19.02.2013, înscris care a fost dat de pârâta B. doar în scopul reprezentării într-un proces în faţa instanţelor de judecată, a fost revocat mandatul iniţial. Recurentul a afirmat că instanţa de apel nu a făcut distincţie între mandatul general, dat cu titlu oneros, şi o procură specială, dată pentru o singură operaţiune juridică, cu încălcarea art. 1555 C. civ., şi că, de altfel, pârâta B., prin semnarea unui nou act autentic (certificat sub nr. x/30.05.2017) recunoaşte că în îndeplinirea mandatului autentificat sub nr. x/20.11.2006 urma să aibă loc "încheierea în formă autentică a unui act de înstrăinare cu privire la cota-parte de 30% din cota de 1/3", stabilită din bunurile imobile ce s-au obţinut în urma contractului de mandat. Mai mult, a arătat că pârâta B. nu a formulat întâmpinare prin care să conteste afirmaţiile recurentului, ceea ce înseamnă o recunoaştere a lor.

Critica astfel dezvoltată nu se circumscrie dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., text de lege care are în vedere încălcarea normelor de drept material raportat la situaţia de fapt dedusă judecăţii.

Înalta Curte constată, pornind de la prevederile cuprinse în contractul de mandat nr. x/20.11.2006, că obligaţia asumată de mandant a fost de aceea de a plăti reclamantului cu titlu de remuneraţie, în natură, un procent de 30% din cota de teren ce urma să o dobândească în proprietate, prin încheierea unui act de vânzare-cumpărare între părţi care să asigure transferul cotei de 30% către mandatar, în situaţia în care această operaţiune juridică intervenea efectiv.

Până la momentul dobândirii dreptului de proprietate de către pârâta B., prin titlul de proprietate nr. x/14.09.2016, aşadar până la data la care s-ar fi considerat îndeplinită obligaţia stipulată în contractul de mandat nr. x/20.11.2006 - efectuarea de către mandatar a tuturor formalităţilor necesare retrocedării în natură în temeiul legislaţiei în vigoare şi viitoare a terenurilor cu vegetaţie forestieră cuvenite mandantului, prin procura autentificată sub nr. x/19.02.2013 aceeaşi pârâtă l-a împuternicit pe reclamant, în considerarea aceleiaşi obligaţii asumate prin contractul iniţial, să facă toate demersurile necesare, în numele său şi pentru aceasta, să o reprezinte în dosarul civil nr. x/2013 aflat pe rolul Judecătoriei Adjud, precum şi în faţa instanţelor de judecată competente, de orice grad în vederea restituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor în temeiul Legilor nr. 18/1991, nr. 169/1997, nr. 1/2000, nr. 10/2001, nr. 247/2005, H.G. nr. 890/2005, nr. 193/2007, a proprietăţilor imobiliare de pe teritoriul României ce au aparţinut autorilor pârâtei.

În cauză, aşa cum au reţinut instanţele de fond, reclamantul nu a probat cum a fost obţinut titlul de proprietate nr. x/14.09.2016, înscris în raport de care susţine îndeplinirea mandatului acordat iniţial, respectiv dacă acesta a fost emis doar în urma parcurgerii procedurii administrative sau şi în urma unei proceduri judiciare. Acesta nu a indicat în concret şi nu a probat care au fost efectiv activităţile efectuate în baza contractului de mandat nr. x/20.11.2006 care să fi avut ca finalitate intabularea dreptului de proprietate, pentru a se putea aprecia, eventual, asupra modalităţii în care mandatarul a înţeles să execute contractul de mandat acordat iniţial.

Procura emisă în anul 2013, chiar dacă face referire şi la reprezentarea în instanţă a mandantului într-un anume dosar, a fost dată în vederea redobândirii aceloraşi terenuri, pentru care nu s-a făcut dovada că au fost dobândite în limitele mandatului din 2006. Întocmirea celei de-a doua procuri în vederea reprezentării în instanţă este dovada faptului că procedura de restituire a terenurilor a parcurs şi o fază judiciară, în raport de care s-a determinat obiectul şi întinderea mandatului.

Ca atare, în mod corect curtea a concluzionat că, prin cea de-a doua procură emisă de pârâta B., în care se prevede că mandatul este unul cu titlu gratuit, s-a revocat contractul de mandat încheiat de părţi în anul 2006, dobândirea dreptului de proprietate de această pârâtă şi intabularea în anul 2016 de către reclamant fiind făcute în baza procurii cu nr. x/19.02.2013.

Conform art. 1539 C. civ., principala obligaţie a mandatarului este de a executa mandatul, în limitele acestuia.

În ceea ce priveşte întinderea mandatului, se reţine că, potrivit art. 1535 C. civ., acesta poate fi general sau special, general când mandatarul primeşte împuternicirea de a se ocupa de toate treburile mandantului şi special când se dă pentru o anumită operaţiune juridică ori pentru anumite operaţii determinate.

În situaţia de faţă, atât contractul de mandat nr. x/20.11.2006, cât şi procura autentificată sub nr. x/19.02.2013 au avut ca scop împuternicirea reclamantului în vederea restituirii proprietăţilor imobiliare de pe teritoriul României ce au aparţinut familiei pârâtei B., astfel că nu se poate reţine că cel de-al doilea mandat a fost unul special, dat pentru o singură operaţiune juridică, şi anume reprezentarea în dosarul nr. x/2013 aflat pe rolul Judecătoriei Adjud. De altfel, acest mandat vizează reprezentarea mandantului în faţa oricărei instanţe de judecată competente, de orice grad, din ţară, în condiţiile în care pârâta l-a mandatat pe reclamant pentru a obţine proprietăţilor imobiliare de pe teritoriul României ce au aparţinut familiei acesteia.

Se observă că, de altfel, recurentul a cunoscut despre existenţa acestei din urmă procuri, prin care s-a stipulat că mandatul este cu titlu gratuit, prin aceasta fiind modificate clauzele din contractul iniţial, împrejurare necontestată în condiţiile utilizării acestui act în faţa instanţelor de judecată.

În consecinţă, cum corect a statuat instanţa de apel, Înalta Curte constată că, întrucât operaţiunea pentru care s-a încheiat primul contract de mandat nu s-a realizat anterior modificării clauzelor contractuale, iar prin acesta a fost condiţionată plata preţului de îndeplinirea obligaţiei asumate de mandatar, care nu a fost probată în cauză, pârâta B. nu va fi ţinută de plata remuneraţiei.

Facultatea de revocare unilaterală a mandatului, chiar şi pentru mandatul cu titlu oneros, aparţinând mandantului, reclamantul nu se poate prevala, în considerarea celor expuse anterior, de aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1555 C. civ. de către instanţa de apel.

Înalta Curte mai reţine că notarul public a certificat, prin încheierea de nr. 4/30.05.2017, că reclamantul şi pârâta B. au convenit ca, în termen de 45 de zile calendaristice să aibă loc încheierea în formă autentică a unui act de înstrăinare cu privire la 30% din cota de 1/3 din imobilul situat în Rugineşti, în suprafaţă de 792 ha 0113 mp, în considerarea contractului nr. x/2006.

Chiar dacă acest înscris face trimitere la contractul în cauză, este un act distinct de acest contract de mandat, validând, cel mult, un acord de voinţă al părţilor exprimat în vederea încheierii în viitor a unui contract de vânzare cumpărare, în raport de care nu se poate pretinde plata remuneraţiei stabilite prin convenţia iniţială a părţilor, întrucât consfinţeşte o obligaţie nouă asumată de părţi, chiar dacă se întemeiază pe o situaţia premisă preexistentă, ce excedează obiectului prezentului litigiu.

În acest context, este lipsită de relevanţă pretinsa recunoaştere a datoriei din partea pârâtei, care nu a îmbrăcat o formă legală raportat la obiectul dedus judecăţii.

Pe de altă parte, împrejurarea invocată, conform căreia pârâta B. nu a contestat afirmaţiile reclamantului, neformulând întâmpinare, nu este de natură a suplini obligaţia dovedirii pretenţiilor solicitate de această parte.

Prin urmare, în mod corect a fost respinsă acţiunea în contradictoriu cu această pârâtă.

Referitor la cel de-al doilea contract de mandat, încheiat cu autorul pârâtei C., recurentul a arătat că instanţa de apel nu a analizat susţinerile sale legate de decesul mandantului său, la 26.03.2015, şi de faptul că această pârâtă l-a înştiinţat despre încetarea mandatului prin notificarea nr. x/22.02.2017, emisă de executorul judecătoresc I.. Faptul că recurentul a primit procură specială de la această pârâtă de reprezentare în proces nu înseamnă că nu a acţionat potrivit mandatului autentificat sub nr. x/20.11.2006, pe care l-a îndeplinit integral în intervalul cuprins între data acordării şi data notificării încetării actului indicat. Recurentul a mai susţinut că instanţa de apel a interpretat greşit şi dispoziţiile mandatului primit de la defunctul J..

Nici această critică, ce urmează a fi analizată din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este fondată.

Înalta Curte reţine că, în cauză, după decesul autorului J. şi anterior notificării de încetare a mandatului nr. x/20.11.2006, prin procura autentificată sub nr. x/09.09.2015 reclamantul din prezenta cauză a fost împuternicit să o reprezinte pe pârâta C. în faţa instanţelor de judecată competente de orice grad, precum şi în faţa autorităţilor administrative centrale şi locale competente, în vederea restituirii în natură şi/sau obţinerii de despăgubiri, în temeiul actelor normative în vigoare, inclusiv a oricăror legi ce vor apărea în materie, având ca obiect terenurile cu vegetaţie forestieră situate pe raza judeţului Vrancea şi a judeţului Bacău, cuvenite defunctului său soţ, de pe urma autorilor acestuia. Acest mandat a fost acordat cu titlu gratuit.

De regulă, conform art. 1522 pct. 3 C. civ., mandatul încetează prin moartea mandatarului sau mandantului.

În caz de deces al mandantului, mandatarul este ţinut, potrivit art. 1539 C. civ., să termine operaţiunea juridică pentru care a fost împuternicit dacă întârzierea ar provoca pagube moştenitorilor mandantului.

Ca atare, în raport de dispoziţiile legale sus indicate, se constată că mandatul acordat prin contractul de mandat nr. x/20.11.2006 a încetat la data de 26.03.2015, prin moartea mandatarului. Mandatarul a cunoscut decesul lui J. anterior notificării din 2017, acesta folosind procura nr. 1812/09.09.2015 în acelaşi proces în care a reprezentat-o şi pe pârâta B., împrejurare avută în vedere de instanţele devolutive şi necontestată de recurent. Aşa cum rezultă din conţinutul procurii, mandatara C. a înţeles să-l împuternicească pe reclamant în toate procesele prin care a solicitat bunurile cuvenite soţului său în calitatea sa de moştenitor, aşa încât reclamantul nu se poate prevala de faptul că nu a cunoscut decesul mandatarului său.

Or, până la momentul întocmirii procurii nr. 1812/09.09.2015, reclamantul nu finalizase obiectul contractului de mandat nr. x/20.11.2006 pentru a putea fi soluţionate favorabil pretenţiile sale. Prin noul mandat, gratuit de această dată, obligaţia mandatarului era aceeaşi, în îndeplinirea primei împuterniciri.

Se observă că, în cauză, operaţiunea pentru care a fost acordat mandatul prin contractul autentificat sub nr. x nu a fost îndeplinită nici până la data decesului mandatarului J. şi nici până la acordarea mandatului cu titlu gratuit de către pârâta C., ci ulterior, în 2016, după emiterea titlului de proprietate.

Reţinând argumentele expuse în ceea ce priveşte soluţia pronunţată faţă de pârâta B., Înalta Curte constată că reclamantul nu poate pretinde obligarea pârâtei la plata remuneraţiei stabilite prin contractul de mandat nr. x/20.11.2006, instanţa de apel aplicând în mod legal dispoziţiile legale contestate la situaţia de fapt dedusă judecăţii.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, conform art. 496 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1701A din 3 decembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga partea căzută în pretenţii, recurentul-reclamant, la plata către intimata-pârâtă C., a sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1701A din 3 decembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Obligă pe recurentul-reclamant la plata către intimata-pârâtă C., a sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 octombrie 2022.