Relevance of court composition rules to a revision application for admitting a constitutional referral

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2022

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea atacată

Prin încheierea din 12 mai 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, art. 2 alin. (3) şi a art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, formulată de revizuentul A..

2. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs petentul A., formulând următoarele critici:

Făcând trimitere la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., recurentul a susţinut că modul în care a fost alcătuit completul de judecată încalcă dispoziţiile art. 73 alin. (3) lit. l) şi t) din Constituţia României, aşa cum rezultă din excepţiile de neconstituţionalitate.

Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul a susţinut că judecătorii curţii de apel au încălcat principiul nemo judex in propria causa şi dispoziţiile art. 7 C. proc. civ.

Prin prisma aceluiaşi motiv de recurs, recurentul a afirmat că judecătorii curţii de apel au încălcat şi una dintre regulile de procedură, a cărei nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Printr-o altă critică a susţinut că motivarea instanţei de apel încalcă prevederile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., întrucât a reţinut că în cauză nu sunt întrunite, în mod cumulativ, condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 în vederea sesizării Curţii Constituţionale. Instanţa era obligată să aplice corect legea, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale, însă şi-a motivat decizia printr-o pretinsă lipsă a legăturii cu soluţionarea cererii, deşi petentul a criticat, printre altele, dispoziţia care reglementează modul de alcătuire a completului care a judecat cererea de revizuire, situaţie care în opinia sa atrage incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

3. Apărările formulate în cauză

Intimatul Biroul executorului judecătoresc B. nu a formulat întâmpinare.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând hotărârea recurată din perspectiva criticilor de nelegalitate invocate de recurent, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin încheierea recurată în litigiul pendinte, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, art. 2 alin. (3) şi a art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, formulată de petentul A. în cadrul cererii de revizuire formulate împotriva încheierii din 7 aprilie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2019.1

Recurentul A. a solicitat instanţei de recurs să dispună casarea acestei hotărârii, invocând incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 şi 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. invocat de recurent, Înalta Curte reţine că acesta vizează situaţiile în care instanţa a fost alcătuită cu încălcarea dispoziţiilor legale privind compunerea şi constituirea instanţei. Instanţa este greşit alcătuită, în primul rând, atunci când numărul de judecători este necorespunzător, fie din cauza faptului că la judecată au participat mai puţini judecători decât prevede legea, fie că au participat mai mulţi. Instanţa este greşit alcătuită şi atunci când la judecată a participat un judecător incompatibil.

Din această perspectivă, recurentul a afirmat că modul în care a fost alcătuit completul de judecată încalcă dispoziţiile art. 73 alin. (3) lit. l) şi t) din Constituţia României, aşa cum rezultă din excepţiile de neconstituţionalitate.

Înalta Curte constată că recurentul nu a dezvoltat critici de nelegalitate susceptibile de încadrare în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în condiţiile în care nu a indicat în ce mod au fost încălcate dispoziţiile legale privind compunerea şi constituirea instanţei.

Aceeaşi concluzie se impune şi cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., având în vedere că recurentul doar a afirmat că judecătorii curţii de apel au încălcat principiul nemo judex in propria causa şi dispoziţiile art. 7 C. proc. civ., care reglementează principiul legalităţii procesului civil, fără să dezvolte o minimă argumentare în drept a acestor critici, de natură a permite încadrarea susţinerilor în acest motiv de recurs, care cuprinde încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea.

Înalta Curte reţine că principala critică invocată de recurent vizează interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, din perspectiva faptului că instanţa de apel a constatat că dispoziţiile în legătură cu care acesta a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale nu au legătură cu soluţionarea cauzei.

Cum această critică priveşte modul de aplicare a unei norme de drept material, instanţa de recurs constată că se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., chiar dacă recurentul nu a indicat în mod expres acest motiv de recurs.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că dispoziţiile legale enunţate vizează situaţia când "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material." Ipotezele circumscrise acestui motiv de casare se referă la situaţiile în care instanţa aplică un act normativ care nu este incident în pricina dedusă judecăţii, dă eficienţă unei norme generale în condiţiile existenţei unei norme speciale aplicabile, dă o interpretare greşită textului de lege aplicabil, ceea ce însă nu se verifică în cauză.

Astfel, critica dedusă judecăţii prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. priveşte analiza uneia dintre condiţiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, respectiv dacă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, respectiv art. 2 alin. (3) şi art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 are legătură cu soluţionarea cauzei.

În acest sens, recurentul a susţinut, în esenţă, că este întrunită şi această condiţie, dispoziţiile legale criticate având legătură cu soluţionarea cauzei, deoarece vizează fundamentul legal în baza căruia a fost constituit completul care judecă cauza.

Înalta Curte reţine că din interpretarea prevederilor art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, rezultă că pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii: excepţia să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial; excepţia să aibă ca obiect neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; norma vizată de excepţie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei şi să nu fi fost constatată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Prin aceste dispoziţii legale se atribuie instanţei în faţa căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate o competenţă specială, limitată la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate stabilite în alin. (1), (2) şi (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată. Prin urmare, formularea excepţiei de neconstituţionalitate obligă instanţa în faţa căreia aceasta este ridicată să verifice îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege şi, în cazul în care constată îndeplinirea acestora, să sesizeze, printr-o încheiere motivată, Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei.

Analizând legalitatea deciziei recurate, Înalta Curte reţine că în cadrul examenului de admisibilitate a sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, respectiv art. 2 alin. (3) şi art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, curtea de apel a constatat în mod corect că nu este îndeplinită condiţia că excepţia de neconstituţionalitate să aibă legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia, având în vedere motivele invocate în susţinerea cererii de revizuire.

Sub aspectul legăturii dispoziţiilor legale pretins neconstituţionale cu soluţionarea cauzei, Înalta Curte reţine că decizia Curţii Constituţionale trebuie să fie de natură a produce un efect concret în desfăşurarea procesului, cerinţa relevanţei pentru cauză fiind expresia utilităţii pe care soluţionarea excepţiei invocate o are în cadrul rezolvării litigiului dintre părţi.

În acest sens, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi art. 31 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională a reţinut că "legătură cu soluţionarea cauzei vizează toate dispoziţiile legale de drept substanţial şi de drept procedural care vizează drepturile subiective deduse judecăţii şi fac posibilă desfăşurarea şi finalizarea procedurii judiciare."

După cum reiese din analiza pe care o face chiar Curtea Constituţională în privinţa acestei condiţii de admisibilitate, legătura cu soluţionarea cauzei priveşte incidenţa dispoziţiei legale, a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată, în privinţa soluţiei ce se va pronunţa în procesul aflat pe rolul instanţei de judecată.

Astfel, sub un prim aspect, Înalta Curte constată că revizuentul A. a formulat cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, respectiv art. 2 alin. (3) şi art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 în cadrul cererii de revizuire formulate împotriva încheierii de cameră de consiliu din 7 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2019.1, încheiere prin care a fost respinsă cererea de reexaminare a încheierii din 15 februarie 2022 din dosarul nr. x/2019, vizând respingerea cererii de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru de 20 de RON.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea 554/2004 coroborate cu cele ale art. 513 alin. (4) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte dispoziţiile legale a căror neconstituţionalitate se cere a fi constatată, Înalta Curte reţine următoarele:

Art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 prevede următoarele: "Colegiile de conducere stabilesc compunerea completelor de judecată la începutul anului, urmărind asigurarea continuităţii completului. Schimbarea membrilor completelor se face în mod excepţional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti."

Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.", iar conform art. 29 alin. (4) din acelaşi act normativ, "Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. Dacă excepţia a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanţa de judecată va trimite Curţii Constituţionale şi numele părţilor din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora."

Cum cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a fost formulată în cadrul unei cereri de revizuire, Înalta Curte reţine că, în analiza legăturii dispoziţiilor legale criticate cu soluţionarea cauzei, sunt relevante dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., în conformitate cu care dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire "sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază".

Prin urmare, întrucât în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate, prin raportare la obiectul şi motivele cererii de revizuire, Înalta Curte constată că prevederile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, respectiv art. 2 alin. (3) şi art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 nu au legătură cu aspectele analizate de către instanţa învestită cu soluţionarea acestei căi extraordinare de atac.

În consecinţă, Înalta Curte reţine că nu este îndeplinită cerinţa ca dispoziţia legală criticată să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, astfel încât, nu se poate constata aplicarea greşită a legii, pentru a fi incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Din perspectiva celor expuse, cum criticile petentului nu se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din 12 mai 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 octombrie 2022.