Land Restitution Claim Based on Prior Land Fund Judgment Fails; Special Reparations Law Bars Common-Law Vindication.

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2022

Deliberând, asupra cauzei constată următoarele:

I Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii în revendicare

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Balş la 16 septembrie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Găvăneşti, Comisia locală pentru aplicarea legilor fondului funciar a UAT Comuna Găvăneşti şi Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată, solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtelor la restituirea suprafeţei de 234 ha teren arabil, suprafeţei de 0,98 ha cu destinaţia curţii aferente Conacului Cezianu, Conacul Cezianu, suprafeţei de 0,98 ha cu destinaţia orezării, cu obligarea la cheltuieli de judecată.

Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 563 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 63 din 26 ianuarie 2021 pronunţată de Judecătoria Balş în dosarul nr. x/2020 s-a admis excepţia necompetentei materiale în soluţionarea cererii de chemare în judecată şi s-a declinat soluţionarea prezentei cauze în favoarea Tribunalului Olt.

2. Sentinţa pronunţată de tribunal

Prin sentinţa nr. 284 din 15 aprilie 2021 pronunţată de Tribunalul Olt, secţia I civilă s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele UAT comuna Găvăneşti prin primar, Comisia locală pentru aplicarea legilor fondului funciar a UAT comuna Găvăneşti şi Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată Olt, având ca obiect revendicare imobiliară, ca neîntemeiată.

3. Decizia pronunţată de instanţa de apel

Prin decizia civilă nr. 261 din 21 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 284 din 15 aprilie 2021 a Tribunalului Olt, secţia I civilă.

4. Calea de atac exercitată

Prin cererea de recurs formulată, reclamantul A. a solicitat casarea deciziei atacate, admiterea apelului, modificarea hotărârii instanţei de fond în sensul admiterii în parte a cererii de chemare în judecată.

Criticile de nelegalitate aduse hotărârii instanţei de apel vizează următoarele aspecte prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ.

Astfel, din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurentul-reclamant a susţinut că s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 2428 din 28 septembrie 2007 a Judecătoriei Balş, rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 330 din 21 februarie 2008 pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. x/2007.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs a arătat că prin considerentele sentinţei menţionate s-a stabilit cu putere de lucru judecat că recurentul a făcut dovada dreptului de proprietate de pe urma ambelor autoare - B. şi C. proprietare deposedate, pentru suprafaţa de 263 ha teren arabil.

De asemenea, a precizat că legislaţia în materia fondului funciar, în vigoare la momentul pronunţării sentinţei civile nr. 2428 din 28 septembrie 2007 a Judecătoriei Balş, prevedea limitarea restituirii în natură, şi anume 50 ha/proprietar deposedat.

Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a susţinut că suprafaţa de teren arabil nu face obiectul legii speciale de reparaţie, prin raportare la prevederile art. 6 pct. 2 din Legea nr. 213/1998 şi art. 8 din Legea 10/2001, astfel că poate fi revendicat pe calea unei acţiuni de drept comun, fără a fi incident principiul prevalenţei legii speciale în raport cu dreptul comun. Cu toate acestea, instanţele de fond au tranşat acţiunea în revendicare prin raportare la dispoziţiile Legii nr. 10/2001, ale Deciziei nr. 33/2008 pronunţată în recurs în interesul legii de ÎCCJ şi faţă de jurisprudenţa CEDO.

Totodată, recurentul a solicitat cenzurarea considerentelor deciziei atacate cu privire la noţiunile de "bun" şi "valoare patrimonială", arătând că bunurile revendicate au valoare patrimonială in raport de care o speranţă legitimă de a obţine beneficiul efectiv al unui drept de proprietate, în calitatea sa de succesor al autoarelor deposedate, astfel cum s-a stabilit prin considerentele sentinţei civile nr. 2428 din 28 septembrie 2007 a Judecătoriei Balş.

5. Apărările formulate

Intimatele Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Găvăneşti şi Comisia locală pentru aplicarea legilor fondului funciar a UAT Comuna Găvăneşti au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, susţinând că prin sentinţa civilă nr. 2428 din 28 septembrie 2007 s-a stabilit cu putere de lucru judecat suprafaţa de teren ce poate fi reconstituită recurentului-reclamant.

În ceea ce priveşte capătul de cerere prin care s-a solicitat restituirea Conacului Cesianu a arătat că prin sentinţa civilă nr. 59/2018 a Judecătoriei Balş, rămasă definitivă prin decizia nr. 857 din 18 octombrie 2018 pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. x/2017 s-a respins capătul de cerere privind restituirea dreptului de proprietate asupra conacului ca neîntemeiată.

Intimata Comisia judeţeană Olt a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, formulând aceleaşi apărări ca intimatele Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Găvăneşti şi Comisia locală pentru aplicarea legilor fondului funciar a UAT Comuna Găvăneşti.

6. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţelor judecătoreşti (16 septembrie 2020), în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condiţiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 a alin. (5) şi (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 6 octombrie 2022, în vederea soluţionării căii de atac.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Analizând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, precum şi prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte reţine următoarele:

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., privind încălcarea autorităţii de lucru judecat, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a susţinut încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 2428 din 28 septembrie 2007 pronunţată de Judecătoria Balş, rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 330 din 21 februarie 2008 pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. x/2007.

Potrivit dispoziţiilor art. 430 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului, sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.

În acest sens, art. 430 alin. (2) C. proc. civ. mai prevede că autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

Pentru incidenţa excepţiei autorităţii de lucru judecat este necesar a se îndeplini tripla condiţie, şi anume: a identităţii de părţi, obiect şi cauză.

Prin urmare, principiul puterii lucrului judecat împiedică nu numai judecarea unui litigiu soluţionat ce a avut acelaşi obiect, cauză şi aceleaşi părţi, chiar cu poziţii procesuale inversate, ci şi contrazicerile dintre două hotărâri judecătoreşti, în sensul că drepturile recunoscute unei părţi printr-o hotărâre definitivă - să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre pronunţată într-un alt litigiu.

Cum legiuitorul a consacrat în mod explicit, in terminis, pe plan normativ şi efectul pozitiv al lucrului judecat prin care o chestiune litigioasă, dedusă judecăţii în mod incidental şi dezlegată în cadrul unui proces, rezultă că aceasta nu va putea fi nesocotită/contrazisă într-un litigiu ulterior, întrucât ceea ce s-a judecat este presupus a exprima adevărul raporturilor juridice dintre părţi (res iudicata pro veritate habetur).

Într-o astfel de situaţie, efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat presupune existenţa unui proces în desfăşurare, în cadrul căruia se impun ca un "dat" dezlegările anterioare ale instanţei, spre deosebire de efectul negativ, reglementat de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., care opreşte o nouă judecată în fond (bis de eadem re ne sit actio) doar dacă există tripla identitate de elemente (părţi, obiect, cauză).

Raportând cele expuse la litigiul pendinte şi la sentinţa civilă nr. 2428 din 28 septembrie 2007 pronunţată de Judecătoria Balş, rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 330 din 21 februarie 2008 pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. x/2007, din perspectiva dispoziţiilor art. 431 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul litigiului pendinte vizează acţiunea în revendicare a suprafeţei de 243 ha teren arabil extravilan, 0,98 ha cu destinaţia de curţi aferente Conacului Cezianu, 0,98 ha cu destinaţia de orezarii şi a Conacului Cezianu, imobile situate în comuna Găvăneşti, jud. Olt, moştenite de reclamant de la antecesoarele B. si D., imobile expropriate prin Legea nr. 187/1945 şi Decretul-Lege nr. 83 din 1 martie 1949.

Cum prin acţiunea în revendicare cel care se pretinde titular al dreptului de proprietate asupra unui bun, dar nu are stăpânirea materială a bunului, solicită obligarea pârâtului care are stăpânirea materială a bunului la restituirea în cauză, Înalta Curte reţine că esenţa acţiunii în revendicare vizează existenţa în patrimoniul reclamantului a dreptului de proprietate asupra bunului revendicat, şi respectiv exercitarea de către pârât a stăpânirii materiale a bunului revendicat.

Din această perspectivă, Înalta Curte reţine că în litigiul pendinte reclamantul a susţinut că este titular al dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile reprezentate de 234 ha teren arabil extravilan, 0,98 ha cu destinaţia curţi aferente Conacului Cezianu şi 0,98 ha cu destinaţia orezării, situate în comuna Găvăneşti, judeţul Olt, invocând ca titlu de proprietate Decretul nr. 83/1949 şi dispoziţiile Legii privind reforma agrară nr. 187/1945, în raport de care a arătat că unitatea administrativ-teritorială pârâtă îi ocupă imobilele enunţate.

În raport de obiectul dedus judecăţii şi de dispoziţiile sentinţei civile nr. 2428 din 28 septembrie 2007 pronunţată de Judecătoria Balş în dosarul nr. x/2007, reclamantul a susţinut încălcarea autorităţii de lucru judecat prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

Faţă de susţinerile reclamantului, Înalta Curte reţine că acţiunea soluţionată prin sentinţa civilă nr. 2428 din 28 septembrie 2007 pronunţată de Judecătoria Balş, în dosarul nr. x/2007 a avut ca obiect plângerea formulată de petentul A. în temeiul Legii nr. 247/2005 împotriva Hotărârii nr. 1577 din 4 ianuarie 2007 a Comisiei judeţene Olt, prin care a fost desfiinţată hotărârea atacată, dispunându-se reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 50 ha teren arabil şi 22 ha pădure, fiind obligată Comisia judeţeană Olt pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 la emiterea titlului de proprietate pentru suprafaţa de teren menţionată.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că prin hotărârea pronunţată de Judecătoria Balş s-a dispus doar reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 50 ha teren arabil şi 22 ha pădure, cu obligarea Comisiei judeţene Olt pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 la emiterea titlului de proprietate pentru suprafaţa de teren menţionată, în condiţiile în care s-a reţinut că "petentul a făcut dovada dreptului de proprietate de pe urma autoarei E. în calitate de proprietar deposedat, îndeplinind condiţiile prevăzute de art. 3 din Legea nr. 1/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005."

Cum instanţa învestită cu soluţionarea unei acţiuni în revendicare are a verifica existenţa în patrimoniul reclamantului a dreptului de proprietate asupra bunului revendicat şi exercitarea de către pârât a stăpânirii materiale a bunului revendicat, şi cum prin sentinţa civilă nr. 2428 din 28 septembrie 2007 pronunţată de Judecătoria Balş în dosarul nr. x/2007 ceea ce s-a statuat vizează doar aspectul litigios legat de îndreptăţirea reclamantului la reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii speciale nr. 247/2005, şi nu cel al existenţei în patrimoniul său a dreptului de proprietate care să justifice dobândirea posesiei pierdute, Înalta Curte reţine că, sub aspectul dovedirii existenţei şi întinderii dreptului de proprietate, dezlegările instanţei de judecată în litigiul din dosarul nr. x/2007 nu se circumscriu instituţiei puterii de lucru judecat reglementate de dispoziţiile art. 430 C. proc. civ.

În aceeaşi idee, Înalta Curte mai reţine că între litigiul pendinte şi cauzele soluţionate definitiv prin sentinţa civilă nr. 2428 din 28 septembrie 2007 pronunţată de Judecătoria Balş în dosarul nr. x/2007 şi sentinţa civilă nr. 59 din 16 ianuarie 2018, pronunţată de Judecătoria Balş în dosarul nr. x/2017 nu există autoritate de lucru judecat, având în vedere că obiectul prezentei cauze vizează acţiunea în revendicare imobiliară, obiect diferit de cel al cauzelor din dosarele nr. x/2007 şi nr. y/2017, care vizează acţiuni de fond funciar.

De asemenea, nu există nici identitate de cauză, în condiţiile în care în litigiul pendinte temeiul juridic invocat de reclamant vizează dispoziţiile art. 563 C. civ., iar în cauzele nr. 1831/184/2007 şi nr. 2116/104/2017, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii speciale nr. 247/2005.

Din perspectiva celor expuse, Înalta Curte reţine că sunt nefondate susţinerile reclamantului legate de incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de reclamant, Înalta Curte reţine că dispoziţiile legale enunţate vizează situaţia când "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material." Ipotezele circumscrise acestui motiv de casare se referă la situaţiile în care instanţa aplică un act normativ care nu este incident în pricina dedusă judecăţii, dă eficienţă unei norme generale în condiţiile existenţei unei norme speciale aplicabile, dă o interpretare greşită textului de lege aplicabil, ceea ce însă nu se verifică în cauză.

Dispoziţiile art. 563 C. civ. invocate de reclamant în susţinerea acţiunii în revendicare prevăd că "Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deţine fără drept."

Acţiunea în revendicare reprezintă mijlocul juridic specific de apărare al dreptului de proprietate, fiind o acţiune aflată la îndemâna proprietarului bunului împotriva posesorului sau al unei alte persoane care deţine fără drept respectivul bun.

Înalta Curte constată că obiectul litigiului pendinte vizează acţiunea în revendicare întemeiată pe dispoziţiile art. 563 C. civ., în ce priveşte recunoaşterea calităţii de proprietar cu privire la imobilele situate în comuna Găvăneşti, judeţul Olt: teren arabil în suprafaţă de 234 ha, Conacul Cezianu, curtea aferentă conacului, în suprafaţă de 0,98 ha, teren în suprafaţă de 0,98 ha cu destinaţia orezării, şi să se dispună restituirea acestora. Reclamantul a arătat că imobilele fac parte din terenul în suprafaţă totală de 334 ha arabil, 22 ha pădure şi 0,98 ha curte, moştenite de la autoarele sale B. şi D., bunuri ce au fost expropriate în anii 1945 şi 1949 prin Legea nr. 187/1945 şi D.L. nr. 83 din 1 martie 1949.

În susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a arătat că suprafaţa de teren arabil nu face obiectul legii speciale de reparaţie, prin raportare la prevederile art. 6 pct. 2 din Legea nr. 213/1998 şi art. 8 din Legea 10/2001, astfel că poate fi revendicat pe calea unei acţiuni de drept comun, fără a fi incident principiul prevalenţei legii speciale în raport cu dreptul comun.

Cum reclamantul a susţinut aplicarea greşită a normelor de drept material prevăzute de art. 563 C. civ. în raport de considerentele Deciziei nr. 33/2008 pronunţată în recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi faţă de susţinerile reclamantului că bunurile revendicate au fost moştenite de la autoarele B. şi D., bunuri expropriate în anii 1945 şi 1949 prin Legea nr. 187/1945 şi D.L. nr. 83 din 1 martie 1949 şi faţă de litigiile anterioare ce au vizat aceste imobile, Înalta Curte reţine următoarele:

Instanţa de apel în mod legal şi corect a reţinut că prin decizia civilă nr. 330 din 21 feb 2008 pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. x/2007 a fost menţinută sentinţa civilă nr. 248 din 28 septembrie 2007, prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al petentului A. pentru suprafaţa de 50 ha teren arabil şi 22 ha pădure situate în perimetrul comunei Găvăneşti, administrată de ocolul silvic Balş, reţinând-se că, în procesul-verbal din 25 martie 1945 se observă că B. şi E. "ambele împreună" au format o singură exploatare (…) posedând 412 ha" şi că "petentul a înţeles prin plângerea formulată să solicite teren atât după D. cât şi după B., iar cu actele depuse a făcut dovada dreptului de proprietate după cele două autoare".

Înalta Curte constată că autoritatea de lucru judecat a acestor hotărâri a fost într-adevăr valorificată prin sentinţa civilă nr. 59 din 16 ianuarie 2018 în dosarul nr. x/2017, aşa cum bine a reţinut instanţa de apel.

În ce priveşte reconstituirea dreptului de proprietate pentru conac s-a statuat că "în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 10/2001", Înalta Curte constată că în mod legal şi corect a reţinut instanţa de apel că: "în condiţiile în care succesorii persoanei deposedate au avut vocaţie de a beneficia de măsurile reparatorii ale legilor speciale de reparaţie pentru bunurile litigioase şi au urmat această cale, se impune a se stabili dacă acestea pot fi revendicate în condiţiile dreptului comun, în temeiul prevederilor art. 563 C. civ., astfel cum pretinde apelantul prin motivele de apel."

Prin urmare, în raport de situaţia juridică a imobilelor şi de dispoziţiile legale aplicabile acestora, precum şi în raport de obiectul acţiunii în revendicare, de existenţa sau inexistenţa unui "bun" în patrimoniul reclamantului, Înalta Curte reţine că în mod legal instanţa de apel în analiza raporturilor juridice s-a raportat la dispoziţiile obligatorii ale Deciziei nr. 33 din 9 iunie 2008 pronunţată în recurs în interesul legii, prin care s-a statuat că "în cazul concursului dintre legea specială şi legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială".

Întrucât reclamantul "a uzat de procedurile prevăzute de Legea nr. 247/2005 şi doar faptul că în privinţa terenului agricol reconstituirea a fost limitată prin lege la 50 ha de proprietar deposedat, a condus la restituirea terenului în aceste limite", şi cum "în privinţa terenului intravilan curte în suprafaţă de 0,98 ha, s-a reţinut cu putere de lucru judecat că persoana interesată, adică reclamantul, nu a urmat procedura obligatorie prevăzută de Legea nr. 10/2001, Înalta Curte reţine că susţinerile recurentului legate de incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt nefondate.

Din perspectiva celor expuse, în condiţiile în care niciuna din susţinerile reclamantului nu se circumscrie dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 262 din 21 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 262 din 21 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 octombrie 2022.