Peremption of appeal upheld for heir’s failure to pursue deceased defendant’s case within six months.

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2022

asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea ce formează obiectul recursului

Prin decizia civilă nr. 245/C din 13 octombrie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă a constatat perimat recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei civile nr. 1656/15.10.2019 pronunţate de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă.

2. Recursul exercitat în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Constanţa a declarat recurs pârâta B..

În cuprinsul memoriului de recurs, neîntemeiat în drept, recurenta a invocat, în esenţă, faptul că deşi instanţa de recurs i-a pus în vedere să depună la dosarul cauzei certificatul de moştenitor de pe urma soţului, dezbaterea procedurii succesorale notariale nu a fost posibilă din cauza refuzului fiicei defunctului A.. Ulterior, din cauza deteriorării stării de sănătate şi în lipsa resurselor financiare recurenta nu a formulat cerere de dezbatere a procedurii succesorale pe cale judiciară.

Susţine că va depune toate eforturile pentru ca, în cel mai scurt timp, să promoveze acţiune privind dezbaterea succesorală de pe urma pârâtului-defunct.

3. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă Regia Autonomă Exploatarea Domeniului Public şi Privat Constanţa a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

4. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 26 mai 2022, s-a admis, în principiu, recursul şi s-a fixat termen de judecată în şedinţă publică, cu citare părţi, la 6 octombrie 2022.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succedă.

Aspectele invocate în memoriul de recurs, ce conturează lipsa culpei părţii în sarcina căreia s-a stabilit obligaţia de a introduce în cauză moştenitorii defunctului - pârât, în măsura în care susţinerile vizează greşita aplicare a prevederilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., sunt susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., din perspectiva căreia urmează a fi analizate.

În esenţă, s-a susţinut că instanţa de apel a apreciat greşit asupra împlinirii termenului de perimare din perspectiva dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., fără a fi îndeplinită condiţia ca lăsarea cauzei în nelucrare să se datoreze unor motive imputabile părţii.

Măsura suspendării cauzei s-a impus urmare a decesului recurentului-pârât A., în temeiul dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., însă moştenitorii nu au intervenit în proces şi, din acest motiv, cererea de apel a rămas în nelucrare, deşi intimata- pârâtă B. (recurentă în prezenta cale de atac) este substituită calităţii de recurent prin prisma survenirii decesului soţului său, A., aceasta neindicând moştenitorii şi neefectuând toate demersurile necesare pentru "arătarea moştenitorilor".

Recurenta a afirmat că a întreprins toate demersurile ce vizează calitatea sa în proces, dar că deşi instanţa de recurs i-a pus în vedere să depună la dosarul cauzei certificatul de moştenitor de pe urma soţului, dezbaterea procedurii succesorale notariale nu a fost posibilă din cauza refuzului fiicei defunctului A.. Ulterior, din cauza deteriorării stării de sănătate şi în lipsa resurselor financiare recurenta nu a formulat cerere de dezbatere a procedurii succesorale pe cale judiciară, prin urmare nu se află în culpă pentru a se dispune sancţiunea perimării.

Înalta Curte notează că cerinţele prevăzute de lege pentru a interveni perimarea decurg din conţinutul dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ.: "Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.". Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă, astfel cum se dispune prin alin. (2) al aceluiaşi articol.

Astfel, sancţiunea procedurală operează, dacă pricina a rămas în nelucrare, indiferent de etapa procesuală în care se află, timp de 6 luni, şi această lăsare în nelucrare să fie cauzată de culpa părţii.

Prin încheierea din 20 mai 2020, Curtea de Apel Constanţa a dispus suspendarea cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la introducerea în litigiu a moştenitorilor defunctului A..

La data de 17 iulie 2020, intimata-reclamantă Regia Autonomă Exploatarea Domeniului Public şi Privat Constanţa a solicitat repunerea cauzei pe rol fără a prezenta certificat de moştenitor de pe urma defunctului A..

Prin încheierea de şedinţă pronunţată la 25 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa a fost dispusă respingerea cererii de repunere pe rol şi menţinută cauza în stare de suspendare.

Ulterior, după împlinirea termenului de perimare, prin decizia recurată, s-a constatat perimarea recursului, instanţa reţinând că raportat la data suspendării, 20 mai 2020, cererea a rămas în nelucrare din vina părţii reclamante timp de peste un an de zile, astfel încât sancţiunea perimării în reglementarea dată de art. 248 C. proc. civ. a devenit operantă.

Referitor la condiţia necesară pentru a opera perimarea - pricina să fi rămas în nelucrare din vina părţii - se constată că niciuna dintre părţile cauzei nu s-a preocupat, înăuntrul termenului de perimare, să depăşească impedimentul procesual ce a lăsat cauza în nelucrare, efectuând demersuri direct sau prin intermediul instanţei în scopul identificării moştenitorilor pârâtului decedat. Deşi recurenta a indicat prezumtivii moştenitori, chiar recurenta-pârâtă, în calitate de soţie supravieţuitoare a defunctului pârât, şi fiica acestuia din urmă, nu a depus acte de stare civilă cu privire la prezumtiva moştenitoare şi nici vreun alt act din care să rezulte calitatea acesteia de moştenitoare, în calitate de fiică.

Aceste diligenţe trebuiau efectuate de intimata-pârâtă B. în virtutea atributului său de parte în proces şi de prezumtiv moştenitor al defunctului recurent-pârât A., în calitate de soţie supravieţuitoare, în scopul finalizării judecăţii care nu poate sta în loc nelimitat, fiind în interesul acesteia să se judece cu moştenitorii celui decedat, astfel că nu poate fi pusă în discuţie incidenţa alin. (3) al art. 416 C. proc. civ., conform căruia "Nu constituie cauze de perimare când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată.".

De asemenea, în speţă nici nu s-a făcut dovada că recurenta-pârâtă B. s-ar fi aflat în imposibilitate de a acţiona în maniera de mai sus, împrejurare incompatibilă cu noţiunea de "motive care nu sunt imputabile părţii" folosită de textul art. 416 alin. (1) C. proc. civ., lipsa resurselor financiare şi deteriorarea stării de sănătate neconstituind astfel de motive în contextul legal menţionat, nefiind dovedit că a fost vorba despre o împiedicare cu adevărat serioasă, care să o pună pe actuala recurentă în imposibilitate de a acţiona.

Din acest punct de vedere, instanţa apreciază că operează o culpă procesuală, dată fiind pasivitatea în care a rămas pe perioada suspendării cauzei.

Reţinând că recurenta-pârâtă nu a îndeplinit acte de procedură în ce priveşte soluţionarea litigiului, prin realizarea demersurilor necesare şi posibile în scopul identificării moştenitorilor reclamantului decedat, în interiorul termenului de 6 luni de la momentul pronunţării încheierii de suspendare, Înalta Curte apreciază că în mod corect s-a dat eficienţă dispoziţiilor legale în materia perimării şi s-a constatat perimată cererea de recurs formulată împotriva deciziei civile nr. 1656 din 15 octombrie 2019 pronunţate de Tribunalul Constanţa, în dosar nr. x/2018.

În consecinţă, sunt lipsite de temei criticile la adresa soluţiei de perimare, urmând a se respinge recursul, ca nefondat, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei civile nr. 245/C din 13 octombrie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 octombrie 2022.