State’s appeal rejected: purchaser’s good faith confirmed in declaratory ownership action over Bucharest plot

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2022

asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată la 20 februarie 2018 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV- a civilă, reclamanta A. S.A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi Municipiul Bucureşti, să se dispună constatarea existenţei dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 258.925,36 mp (din acte) şi 258.895 mp (din măsurători), situat în Prelungirea Ghencea, astfel cum este identificat în documentaţia cadastrală nr. x, care a stat la baza intabulării în Cartea Funciară nr. x deschisă la OCPI Sector 6 Bucureşti.

Prin întâmpinarea depusă la data de 12.07.2018, pârâtul Municipiul Bucureşti a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active, excepţia lipsei de interes, excepţia inadmisibilităţii.

Prin întâmpinarea depusă la data de 18.01.2019, pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, a invocat excepţia lipsei de interes şi excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată.

2. Hotărârile pronunţate de Tribunalul Bucureşti

Prin încheierea din 28 iunie 2019, Tribunalului Bucureşti, secţia a IV- a civilă a respins ca neîntemeiate excepţiile invocate de pârâţi.

Prin sentinţa civilă nr. 2561 din 8 noiembrie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV- a civilă a admis acţiunea formulată de reclamanta A. S.A. şi a constatat că reclamanta are drept de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 258.925, 36 mp (din acte) respectiv 258.895 mp (din măsurători), situat în Bucureşti, Prelungirea Ghencea nr. 402-412, identificat în documentaţia cadastrală nr. x care a stat la baza intabulării în Cartea Funciară nr. x deschisă la OCPI Sector 6, Bucureşti.

Împotriva încheierii de şedinţă din 28 iunie 2019 şi a sentinţei nr. 2561 din 8 noiembrie 2019 au declarat apel pârâţii Municipiul Bucureşti, prin Primarul General şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia nr. 1246/A din 6 octombrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV - a civilă a respins apelurile formulate de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General şi de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, împotriva încheierii de şedinţă din 28 iunie 2019 şi a sentinţei civile nr. 2561 din 8 noiembrie 2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV a civilă, ca nefondate.

4. Recursul exercitat în cauză

Împotriva deciziei nr. 1246/A din 6 octombrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV - a civilă a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.

În cuprinsul cererii de recurs, întemeiate pe ipoteza prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susţinut, în esenţă, următoarele critici:

Instanţa de apel a respins, în mod eronat, motivul de apel referitor la excepţia lipsei de interes a reclamantei în formularea acţiunii, invocată în faţa primei instanţe.

Astfel, raportat la probatoriul administrat în cauză şi la conduita părţilor, reclamanta nu a probat, în susţinerea interesului său de a învesti prima instanţă cu acţiunea introductivă, existenţa şi caracterul actual al unei eventuale tulburări a dreptului de proprietate afirmat. Dimpotrivă, reclamanta a susţinut că o asemenea tulburare nu există la momentul iniţierii demersul judiciar.

Întrucât titlul de proprietate deţinut de reclamantă nu a fost contestat de pârâte, eventuala admitere a acţiunii introductive nu i-ar aduce un folos practic efectiv şi concret, demersul judiciar fiind lipsit de interes.

Este greşită soluţia de respingere a motivului de apel referitor la temeinicia cererii de chemare în judecată.

În acest sens, arată că prima instanţa, interpretând dispoziţiile art. 36 - 38 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare (în forma în vigoare la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. x/31.08.2006), a apreciat, fără temei că în măsura în care pârâţii din cauză nu au exercitat acţiunea în rectificare de carte funciară în termenul de decădere de 3 ani stabilit de textele legale, faţă de înscrierile privitoare la proprietatea imobilului teren în suprafaţă de 258.925mp, intabulat în CF nr. x sector 6 la nr. top. x, reclamanta se află într-o situaţie de excepţie de la principiul quod nullum est, nullum producit efectum.

Cum niciuna din părţile litigante nu a adus în discuţie, prin mijloace procedurale sau prin apărările formulate, valabilitatea/nevalabilitatea titlului reclamantei, un asemenea petit nefiind formulat în cadrul procesual, prin considerentele reţinute în promovarea soluţiei de admitere a acţiunii, cu depăşirea limitelor rolului activ, instanţa de fond a adus argumente în susţinerea poziţiei procesuale a reclamantei.

În cuprinsul sentinţei s-a apreciat, fără temei, că un eventual petit formulat într-un alt cadru procesual, de către subiecţi de drept interesaţi prin care să se solicite nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. x/31.08.2006, ar fi ineficace, inclusiv din perspectiva nulităţii titlului de proprietate x/05.02.2004.

Se mai arată că raţionamentul primei instanţe potrivit căruia titlul de proprietate al reclamantei se situează într-un caz de excepţie de la principiul quod nullum est, nullum producit efectum este contrar şi dispoziţiilor art. III alin. (24) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar.

În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare.

5. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă A. S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, întemeiată pe nemotivarea căii de atac în contextul în care pârâtul a reiterat motivele de apel invocate prin cererea de apel, iar în recurs nu s-au formulat critici cu privire la decizia curţii de apel.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

6. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor şi, prin încheierea din 26 mai 2022, completul de filtru a admis în principiu recursul, reţinând că motivele invocate prin cererea de recurs se pot subsuma, în parte, prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi a fixat termen pentru judecata recursului la 6 octombrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Luând în examinare criticile recurentului, subsumabile motivului de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care se invocă soluţionarea greşită a excepţiei lipsei de interes în promovarea acţiunii reclamantei, precum şi soluţionarea greşită a acţiunii, Înalta Curte reţine caracterul vădit nefondat al acestora.

Astfel, din perspectiva scopului material urmărit, demersul judiciar al reclamantei-intimate reprezintă o acţiune în constatare provocatorie.

Definită doctrinar drept cererea prin care titularul unui drept îl cheamă în judecată pe cel care, prin atitudinea sau prin actele sale, îi cauzează o tulburare serioasă în exerciţiul dreptului său, pârâtul fiind provocat să îşi valorifice pretenţiile, respectiv să încerce să îşi dovedească dreptul pretins, sub sancţiunea de a nu-l mai putea invoca dacă nu şi-l demonstrează, acţiunea în constatare provocatorie este supusă, asemenea celorlalte tipuri de acţiuni în constatare, principiului subsidiarităţii prevăzut de art. 35 din C. proc. civ., în sensul că admisibilitatea acesteia este condiţionată de inexistenţa, la dispoziţia reclamantului, a unei acţiuni în realizarea dreptului respectiv.

Drept urmare, în măsura în care, deşi nu a pierdut posesia bunului, totuşi dreptul său de proprietate este supus unor contestări sau tulburări, reclamantul are deschisă calea acţiunii în constatarea dreptului, pentru a înlătura orice incertitudine, curmând contestările sau tulburările.

Din această perspectivă, acţiunea în constatare provocatorie, aşa cum este şi cea dedusă judecăţii în procesul pendinte, se constituie într-un veritabil mijloc juridic de apărare a dreptului de proprietate, iar soluţionarea conflictului de drepturi este supusă regimului probator consacrat în materia acţiunii în revendicare imobiliară, ca mijloc specific de apărare a acestui drept real.

Prin primul motiv de recurs, reclamanta a susţinut aplicarea şi interpretarea greşită de către curtea de apel a dispoziţiilor art. 32 si art. 33 C. proc. civ. referitoare la eronata soluţionare a excepţiei lipsei de interes, în condiţiile în care intimata - reclamanta nu justifică un interes actual în promovarea acţiunii întrucât titlul de proprietate deţinut de reclamantă nu a fost contestat de pârâte, astfel că eventuala admitere a acţiunii introductive nu i-ar aduce un folos practic efectiv şi concret, demersul judiciar fiind lipsit de interes.

Aceste critici nu pot fi însă primite.

Prin art. 32 C. proc. civ. s-au reglementat condiţiile de exercitare a acţiunii civile, la lit. d) stipulându-se în sensul că orice cerere poate fi formulată sau susţinută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.

În ceea ce priveşte cerinţele legale ale condiţiei interesului de a acţiona, prin art. 33 C. proc. civ. s-a prevăzut că acesta trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Condiţia determinării interesului vizează stabilirea folosului practic ce poate fi realizat de parte, în concret, în eventualitatea admiterii formei procedurale exercitate, fiind echivalentă cu cerinţa interesului însuşi.

Or, în speţă, reclamanta a formulat, în raport de dispozitiile art. 35 C. proc. civ., o acţiune în constatare a dreptului său de proprietate asupra imobilului in litigiu, precizând că interesul promovării cererii îl constituie securizarea dreptului său proprietate în raport cu pârâţii, care, în opinia reclamantei, ar putea să emită pretenţii proprii cu privire la imobil.

Astfel, aceştia ar putea să solicite anularea contractului de vânzare - cumpărare prin care reclamanta a cumpărat imobilul având în vedere că s-a anulat titlul de proprietate al Societăţii Naţionale Institutul Pasteur S.A. Bucureşti asupra imobilului.

În condiţiile în care în baza acestui titlu desfiinţat, Societatea Naţională Institutul Pasteur S.A. Bucureşti şi-a justificat calitatea de proprietar şi a înstrăinat dreptul de proprietate asupra terenului către autorul intimatei - reclamante, interesul intimatei - reclamante este justificat de securizarea dreptului său de proprietate în condiţiile în care intenţionează să construiască mai multe imobile pe acest teren.

De altfel, în doctrină, s-a afirmat că "orice drept subiectiv care este ameninţat în existenţa sa trebuie să se bucure de o protecţie corespunzătoare" (I. Leş, D. Chiţă coord., V. Lozneanu, C. Murzea, A. Stoica, A. Suciu, Tratat de drept procesual civil. Volumul I. Principii şi instituţii generale. Judecata în faţa primei instanţe, Ediţia a II-a, Editura Universul Juridic, 2020, Bucureşti, p. 95-96) ceea ce se poate face tocmai pe calea acţiunii în constatare şi se traduce în posibilitatea de a cere securitatea raportului de drept, în acest sens fiind şi demersul judiciar al reclamantei.

Prin urmare, în acord cu raţionamentul instanţei de apel, Înalta Curte reţine că, în speţă, chiar dacă titlul intimatei - reclamante nu a fost contestat de către pârâţi, intimata - reclamantă justifică un interes în exercitarea acţiunii în constatare prin care să tindă la constatarea dreptului său de proprietate şi lipsa dreptului pârâţilor.

Un al doilea motiv de recurs se referă la admiterea greşită a acţiunii, prin prisma reţinerii greşite că reclamanta se află într-o situaţie de excepţie de la principiul quod nullum est, nullum producit efectum şi că raţionamentul primei instanţe potrivit căruia titlul de proprietate al reclamantei se situează într-un caz de excepţie de la principiul quod nullum est, nullum producit efectum este contrar şi dispoziţiilor art. III alin. (24) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar.

Criticile sunt, de asemenea, nefondate.

Prealabil, având în vedere că, potrivit art. 486 C. proc. civ., obiectul căii extraordinare de atac este hotărârea pronunţată de instanţa de apel şi nu hotărârea primei instanţe, iar recurentul şi-a conceput motivarea recursului sub aspectul netemeiniciei cererii de chemare în judecată prin reluarea criticilor formulate în faţa instanţei de prim control judiciar, se cuvine precizarea că analiza motivelor de nelegalitate va fi efectuată în măsura în care există o corespondenţă în considerentele hotărârii atacate cu recurs, în limitele învestirii.

Astfel, Înalta Curte constată că instanţa de apel nu a preluat argumentele primei instanţei în sensul că reclamanta se află într-o situaţie de excepţie de la principiul quod nullum est, nullum producit efectum, în condiţiile în care pârâţii din cauză nu au exercitat acţiunea în rectificare de carte funciară în termenul de decădere de 3 ani stabilit de art. 36-38 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare (în forma în vigoare la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. x/31.08.2006), ci a reţinut că "intimata - reclamantă este cumpărătoare de bună - credinţă a terenului. Astfel, la momentul încheierii contractului de vânzare - cumpărare prin care intimata - reclamantă a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului, 31.08.2006, litigiul în care s-a admis acţiunea formulată de Primarul comunei Chiajna în contradictoriu cu pârâta S.N. Institutul Pasteur S.A. Bucureşti şi s-a constatat nul absolut titlul de proprietate nr. x/05.02.2004 nu era înregistrat pe rolul instanţelor.

În acest context, instanţa de apel a apreciat că "Intimata - reclamantă, la momentul dobândirii terenului, s-a întemeiat cu bună - credinţă pe actele de proprietate ale vânzătorului, numitul B., proprietar tabular al terenului, acte de proprietate care se bucurau de prezumţia de validitate şi care nu erau contestate în acel moment.

Buna - credinţă a intimatei - reclamante la data întocmirii actului juridic se prezumă, în raport de dispoziţiile art. 1898 din C. civ., având în vedere că apelantul - pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice nu a făcut dovada contrară."

În ce priveşte excepţia de la principiul quod nullum est, nullum producit effectum, instanţa de apel a arătat că "aceasta poate fi opusă doar în cadrul unei acţiuni în realizare, pe cale de apărare, urmând a fi analizată în concret, în funcţie de partea reclamantă căreia i se opune această excepţie. Astfel, efectele specifice ale excepţiei de la principiul quod nullum est, nullum producit effectum pot fi invocate doar într-un litigiu în care se pune în discuţie valabilitatea titlului intimatei - reclamantei (spre exemplu acţiune în revendicare sau acţiune în anularea contractului de vânzare - cumpărare). Pe calea acţiunii în constatare, care face obiectul prezentului dosar au fost chemaţi în judecată pârâţii doar preventiv pentru ca aceştia să îşi exprime poziţia procesuală cu privire la dreptul de proprietate al reclamantei, respectiv dacă contestă sau recunosc dreptul de proprietate al intimatei - reclamante asupra terenului în suprafaţă de 258.925, 36 mp (din acte), respectiv 258.895 mp (din măsurători), situat în Bucureşti, Prelungirea Ghencea, nr. 402 - 412."

Aceste argumente ale instanţei de apel nu au fost criticate de recurentul-pârât, astfel că apărările recurentului-pârât din memoriul de recurs nu au relevanţa propusă de acesta, instanţa de apel reţinând că efectele specifice ale excepţiei de la principiul quod nullum este, nullum producit effectum pot fi invocate doar într-un litigiu în care se pune în discuţie valabilitatea titlului intimatei - reclamantei, iar nu în litigiul de faţă, ce are ca obiect acţiunea în constatare provocatorie.

Din această perspectivă, aşa cum s-a arătat mai sus, acţiunea în constatare provocatorie, aşa cum este şi cea dedusă judecăţii în procesul pendinte, se constituie într-un veritabil mijloc juridic de apărare a dreptului de proprietate, iar soluţionarea conflictului de drepturi este supusă, în planul dovedirii dreptului de proprietate, regimului probator consacrat în materia acţiunii în revendicare imobiliară, ca mijloc specific de apărare a acestui drept real, motiv pentru care, în mod legal, instanţa de apel a analizat validitatea titlului de proprietate al reclamantei, întrucât o atare rezolvare a conflictului de drepturi este în conformitate cu necesitatea de a oferi siguranţă raporturilor juridice civile, ce constituie premisa regulilor de drept care guvernează acţiunea în revendicare imobiliară.

Pe de altă parte, aşa cum corect a reţinut instanţa de apel, dispoziţiile art. III alin. (2)4 din Legea nr. 169/1997 invocate de recurentul-pârât nu se aplică în raporturile dintre intimata - reclamantă şi recurentul - pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, întrucât intimata - reclamantă nu este persoana care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul, aceasta fiind, în speţă, S.N. Institutul Pasteur S.A. Bucureşti. Prin urmare, acesta din urmă ar avea obligaţia de a remite preţul actualizat fostului proprietar rămas fără teren, conform excepţiei de la regula reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor pe vechile amplasamente, reglementate de art. III alin. (24) din Legea nr. 167/1997.

În consecinţă, Înalta Curte reţine că anterior evocata construcţie argumentativă care a fundamentat soluţia curţii de apel, de respingere a apelurilor pârâţilor şi păstrare a sentinţei primei instanţe, este rezultatul aplicării corecte a principiilor şi regulilor de drept incidente speţei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul declarat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român - prin Ministerul Finanţelor împotriva deciziei civile nr. 1246 A din 6 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 octombrie 2022.