Legality of passport use suspension following foreign readmission under Ordinance No. 65/1997
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as unfounded, upholding the lower court's dismissal of the action and thereby validating the administrative measure that suspended the appellant's right to use their passport for a four-year period. The dispute concerned the legality of this passport suspension imposed by passport authorities after the appellant was readmitted to Romania from two separate foreign states, specifically Ireland and Germany, in violation of international residence agreements. The court ruled that the suspension was legally justified and proportionate under Article 14(1)(e) of Government Ordinance No. 65/1997, which permits the temporary refusal, withdrawal, or suspension of a passport for periods between one and five years when a citizen is returned to Romania under readmission agreements or exceeds authorized residence periods; the court further held that the constitutional right to free movement must be exercised in good faith and in compliance with national laws and international conventions.
Legislator headnote
AI generatedLegality of passport use suspension following foreign readmission under Ordinance No. 65/1997: Conform prevederilor art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997, cu modificările și completările ulterioare, „Cetățeanului român i se poate refuza, temporar, eliberarea pașaportului, iar dacă i-a fost eliberat, îi poate fi retras ori i se poate suspenda dreptul de folosire a acestuia, pe o perioadă între 1 și 5 ani, atunci când, printre altele, a fost returnat în baza acordurilor de readmisie încheiate de România, cu alte state sau dacă a depășit termenele de ședere în statele în care a călătorit ori a fost returnat din acestea, în cazul în care nu sunt încheiate acorduri de readmisie, cu statele respective, dar sunt stabilite prin acorduri sau convenții încheiate cu ele”.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 8 iunie 2003, reclamantul B.G. a solicitat anularea măsurii suspendării temporare a dreptului de folosire a pașaportului, pe o perioadă de 4 ani, măsură dispusă de Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei Suceava și menținută de Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei din cadrul Ministerului Administrației și Internelor sau să se reducă această perioadă.
În motivarea acțiunii arată că a lucrat în Irlanda, de unde a fost returnat în România și că măsura suspendării dreptului de folosire a pașaportului nu se impunea, deoarece nu a săvârșit fapte penale, ci s-a adus atingere exercitării dreptului și libertății sale de a călători în străinătate și nu s-a avut în vedere ca măsura să fie proporțională cu situația care a determinat-o.
Pârâta Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei a depus la dosar, întâmpinare, în care arată că reclamantul nu este la prima returnare, pentru că în anul 2000 a mai fost returnat din Germania.
Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 183 din 30 iunie 2004, a respins acțiunea, ca nefondată, reținând că măsura luată asupra reclamantului apare ca fiind temeinică și legală, deoarece nu a folosit cu bună credință dreptul la liberă circulație, fiind returnat pentru a doua oară dintr-o țară situată în spațiul Schengen.
Reclamantul a declarat recurs împotriva sentinței, susținând că nu a adus atingere siguranței naționale, a lucrat în Irlanda și nelegal a fost returnat din această țară, fiindu-i, astfel, restrâns exercițiul dreptului de a călători și celui de ședere în alte stele.
Mai susține că măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere unor drepturi sau libertăți.
Recursul este nefondat.
Conform prevederilor art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997, cu modificările și completările ulterioare, „Cetățeanului român i se poate refuza, temporar, eliberarea pașaportului, iar dacă i-a fost eliberat, îi poate fi retras ori i se poate suspenda dreptul de folosire a acestuia, pe o perioadă între 1 și 5 ani, atunci când, printre altele, a fost returnat în baza acordurilor de readmisie încheiate de România, cu alte state sau dacă a depășit termenele de ședere în statele în care a călătorit ori a fost returnat din acestea, în cazul în care nu sunt încheiate acorduri de readmisie, cu statele respective, dar sunt stabilite prin acorduri sau convenții încheiate cu ele”.
E de necontestat că recurentul a fost returnat din Irlanda și din acest motiv autoritățile române competente aveau calitatea de a dispune suspendarea dreptului de folosire a pașaportului de către recurent, pe o perioadă cuprinsă între 1și 5 ani.
Autoritatea județeană de pașapoarte a dispus această măsură pe o perioadă de 4 ani, între 12 februarie 2004 și 12 februarie 2008, măsură menținută și de autoritatea de pașapoarte centrală, ținându-se cont atât de faptul că recurentul a fost returnat din Irlanda, cât și de împrejurarea că anterior a mai fost returnat din Germania.
Susținerea recurentului, că i s-ar fi adus atingere dreptului constituțional la libera circulație, nu poate fi reținută, pentru că drepturile prevăzute de Constituție, trebuie exercitate cu bună credință, în spiritul legilor naționale și a convențiilor internaționale la care România este parte, ceea ce recurentul nu a făcut.
Ca atare, reținându-se că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, se va respinge recursul, ca nefondat, în temeiul art. 15 alin. (3) din O.G. nr. 65/1997 și art. 299 și 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de B.G., împotriva sentinței civile nr. 183 din 30 iunie 2004, a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 aprilie 2005.