Cassation annulled for failure to formulate specific illegality grounds, as mere disputes over factual evidence interpretation fall outside the scope of extraordinary appeal review.

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2022

Deliberând asupra cauzei de faţă, se constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului

1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 23 ianuarie 2018 pe rolul Tribunalului Mureş sub dosar nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat: - anularea certificatului de moştenitor nr. x din 28 ianuarie 2010 emis de BNP B.; - constatarea calităţii de moştenitor legal după defuncţii C. - decedat la 7 decembrie 1993 şi D. - decedată la 18 aprilie 2005, în calitate de fiică; - anularea contractului de donaţie autentificat sub nr. x din 28 ianuarie 2010 la BNP B., intervenit între fratele reclamantei E. şi pârâta F..

2. Sentinţa pronunţată de tribunal

Prin sentinţa civilă nr. 863 din 20 iunie 2019, Tribunalul Mureş, secţia civilă a respins acţiunea formulată de reclamanta A. împotriva pârâtelor F. şi G., având ca obiect anulare certificat de moştenitor, dezbatere succesorală şi anulare contract de donaţie. A respins cererea pârâtei G. de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel

Prin decizia civilă nr. 629/A din 26 octombrie 2021, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă a respins apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 863 din 20 iunie 2019 pronunţată de Tribunalul Mureş. A fost obligată reclamanta la plata sumei de 2.500 RON în favoarea pârâtei F., cu titlu de cheltuieli de judecată.

4. Termenul de declarare a recursului

Recursul este declarat în termenul de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, fiind comunicat la 17 decembrie 2021 (dată plic - fila x verso din dosarul de recurs), iar decizia recurată a fost comunicată la 18 noiembrie 2021 .

5. Timbrajul

Recurenta-reclamantă a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 700 RON, astfel cum rezultă din dovada de la dosarul de recurs, deşi prin rezoluţia de primire i s-a pus în vedere să achite o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, conform dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

6. Calea de atac exercitată

În cuprinsul cererii de recurs, reclamanta A. a solicitat admiterea recursului şi casarea hotărârii recurate, formulând următoarele critici:

Succesiunile paterne şi materne au fost acceptate tacit, aspect dovedit prin înfăţişarea/prezentarea bunurilor mobile de valoare în faţa instanţei de fond (evaluate abia în faza de apel).

Considerentele subiective, în sensul că aceste bunuri nu par a avea valoare însemnată, fiind doar amintiri de familie cu o posibilă valoare sentimentală, au fost infirmate prin expertiza efectuată. De altfel, cel puţin în principiu, toate bunurile mobile ce provin din patrimoniul unor părinţi decedaţi au valoare sentimentală pentru descendenţi, însă această argumentare nu poate înlătura efectele acceptării tacite a moştenirii.

Acceptarea tacită rezultă din interpretarea interogatoriului intimatei-pârâte. Luarea în posesie a altor bunuri mobile imediat după decesul mamei sale D. a fost dovedită cu planşele foto depuse, cu depoziţia martorilor H. şi I. şi, mai ales, cu depoziţia martorei audiate prin comisie rogatorie - J..

Instanţa de apel a reţinut că "reclamanta a dovedit că a preluat o serie de bunuri mobile ce au aparţinut părinţilor săi", dar adaugă că "actul de preluare a unor bunuri mobile nu poate fi considerat întotdeauna ca act de acceptare a succesiunii în înţelesul dispoziţiilor art. 689 vechiul C. civ.." Considerentele citate prezintă aplicarea greşită a legii şi trebuie să conducă la admiterea recursului.

A precizat că în dosarul nr. x/2016 a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, care nu a fost admisă în principiu, iar intimata G. nu s-a opus admiterii cererii de intervenţie principală, recunoscând calitatea sa de moştenitoare - recunoaştere ce reprezintă un argument de acceptare tacită a succesiunilor.

În drept, au fost indicate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

7. Apărările părţilor

La 31 martie 2022, intimata-pârâtă F. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON, în a căror dovedire a depus înscrisuri justificative .

De asemenea, la aceeaşi dată, intimata-pârâtă G. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.380 RON, în a căror dovedire a depus factură şi chitanţă .

8. Procedura parcursă în faţa instanţei de recurs

La 2 mai 2022, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost analizat în completul de filtru, dispunându-se comunicarea acestuia către părţile din cauză. Totodată, s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la 16 iunie 2022, în complet de filtru, fără citarea părţilor.

În cuprinsul raportului s-a reţinut că urmează a fi analizată cu prioritate excepţia netimbrării, precum şi posibilitatea încadrării criticilor în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Raportul a fost comunicat părţilor la 9 - 10 mai 2022, conform dovezilor de comunicare de la dosarul de recurs.

Intimatele-pârâte F. şi G. au depus puncte de vedere, prin care au invocat excepţia netimbrării, în măsura în care recurenta-reclamantă nu depune dovada achitării taxei judiciare de timbru, şi excepţia nulităţii recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele ce urmează să fie expuse:

Potrivit dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia dispoziţiilor legale enunţate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca în dezvoltarea motivelor de recurs să fie expuse critici susceptibile de încadrare în motivele de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.

Cum recursul este calea de atac de reformare prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate, această cale de atac nefiind un al treilea grad de jurisdicţie, rezulta ca motivarea recursului conform exigenţelor prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ. presupune ca în cuprinsul motivelor de recurs să fie expusă o argumentare juridică a nelegalităţii hotărârii atacate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a indicat ca temei de drept al cererii de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără a expune critici/argumente de natură a fi subsumate acestui motiv de recurs, ci a redat doar aspectele invocate prin cererea de apel.

Indicarea corectă a acestui motiv de casare presupune enunţarea principiilor sau a regulilor de drept aplicabile, interpretarea acestora în raport de circumstanţele cauzei şi explicarea modului în care, în aprecierea recurentului, aceste reguli trebuie aplicate în cauza dedusă judecăţii.

Prin urmare, descrierea încălcării unei norme de drept material trebuie să fie argumentată în concret, prin raportare la datele litigiului şi nu prin enunţuri generice.

Or, din cererea de recurs rezultă că recurenta-reclamantă nu se raportează la considerentele deciziei recurate, aducând doar critici modului în care instanţele de fond au apreciat probatoriul administrat în cauză.

În acest sens, se arată că acceptarea tacită a succesiunii a fost dovedită prin prezentarea bunurilor mobile de valoare, răspunsul pârâtei la interogatoriu, precum şi declaraţiile martorilor, că valoarea sentimentală a bunurilor nu poate înlătura efectele acceptării tacite a moştenirii.

Înalta Curte constată că aceste critici vizează netemeinicia hotărârii atacate, întrucât reprezintă manifestarea nemulţumirii recurentei-reclamante faţă de evaluarea probelor administrate în cauză.

Or, în condiţiile în care dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., prevăd că "recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", criticile referitoare la modalitatea în care instanţele de fond au interpretat probatoriul nu pot constitui motive de nelegalitate în ce priveşte hotărârea instanţei de apel, întrucât modalitatea de administrare şi interpretare a probatoriilor reprezintă o chestiune de fapt, care nu poate constitui obiect al recursului.

Înalta Curte mai reţine că nu poate fi subsumată motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nici susţinerea recurentei-reclamante în sensul că instanţa de apel a aplicat greşit legea când a reţinut că "reclamanta a dovedit că a preluat o serie de bunuri mobile ce au aparţinut părinţilor săi", dar a adăugat că "actul de preluare a unor bunuri mobile nu poate fi considerat întotdeauna ca act de acceptare a succesiunii în înţelesul dispoziţiilor art. 689 vechiul C. civ.."

Aceasta, deoarece motivarea recursului înseamnă nu doar redarea unor pasaje din decizia atacată şi exprimarea nemulţumirii faţă de respectivele considerente, ci presupune arătarea motivelor propriu-zise de nelegalitate a hotărârii cu indicarea textului de lege încălcat şi determinarea greşelilor anume imputate instanţei de judecată.

Totodată, este de reţinut că instanţa de recurs nu poate să deducă motivele de nemulţumire a părţii şi să facă o verificare de ansamblu a hotărârii, întrucât recursul fiind o cale extraordinară de atac, pot fi formulate numai critici de nelegalitate în condiţiile expres şi imperativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Cu referire la criticile care privesc dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Târgu Mureş, în cadrul căruia recurenta-reclamantă a formulat cererea de intervenţie în interes propriu, care nu a fost admisă în principiu, Înalta Curte reţine că acestea nu antamează legalitatea deciziei nr. 629/A din 26 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă în prezentul dosar.

Raportat la aceste considerente, reţinând că nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, în condiţiile dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 488-489 C. proc. civ., constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, Înalta Curte urmează a dispune anularea căii de atac a recursului.

În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată", Înalta Curte urmează a dispune obligarea reclamantei la plata sumei de 2.000 RON către intimata-pârâtă F. şi la plata sumei de 2.380 RON către intimata-pârâtă G., cu titlu de cheltuieli de judecată, astfel cum acestea au fost dovedite prin înscrisurile justificative de la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 629/A din 26 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

Obligă pe reclamanta A. la plata sumei de 2.000 RON către intimata-pârâtă F. şi la plata sumei de 2.380 RON către intimata-pârâtă G., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 iunie 2022.