Military service in ordinary units not compensable under Law No. 309/2002; reversal denied claimant’s compensatory rights.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Administrative and Fiscal Disputes Section) allowed the appeal by the defendant county pension house and, modifying the Court of Appeal Cluj’s judgment of 10 June 2004, rejected the claimant’s action as unfounded, thereby denying recognition of compensatory rights under Law No. 309/2002 for military service allegedly performed from 13 December 1953 to 12 January 1955. The dispute concerned the claimant’s challenge to the pension house’s refusal to acknowledge those rights; the first-instance court had granted them because the claimant’s service in military units U.M. 0301 and U.M. 04560 was held to fall within the scope of Article 1 of Law No. 309/2002. Decisively, the High Court held that Law No. 309/2002 applies only to persons who performed military service in work detachments of the General Directorate of the Labour Service between 1950 and 1961, and that no evidence showed the mentioned military units belonged to that Directorate (which could not be presumed merely from the soldier’s service record), so the claimant did not meet the statutory conditions; the appeal was thus granted under Article 312(1) first sentence of the Civil Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 5 C. proc. civ, art. 6 din Legea nr. 29/1990, art. 1 din Legea nr. 309/2002, Art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ; Military service in ordinary units not compensable under Law No. 309/2002; reversal denied claimant’s compensatory rights: 309/2002 for military service allegedly performed from 13 December 1953 to 12 January 1955. The dispute concerned the claimant’s challenge to the pension house’s refusal to acknowledge those rights; the first-instance court had granted them because the claimant’s service in military units U.M. 0301 and U.M. 04560 was held to fall within the scope of Article 1 of Law No. 309/2002. Decisively, the High Court held that Law No. 309/2002 applies only to persons who performed military service in work detachments of the General Directorate of the Labour Service between 1950 and 1961, and that no evidence showed the mentioned military units belonged to that Directorate (which could not be presumed merely from the soldier’s service record), so the claimant did not meet the statutory conditions; the appeal was thus granted under Article 312(1) first sentence of the Civil Procedure Code.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for allowing the appeal and modifying the lower court's judgment.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 5 ianuarie 2004, reclamantul H.W. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Sălaj, anularea hotărârii nr. 3925 din 15 septembrie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.
În motivare, reclamantul a arătat că pârâta i-a respins în mod nejustificat cererea de acordare a drepturilor legale compensatorii, deși a dovedit că a efectuat stagiul militar în condițiile prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a apreciat că în raport cu dispozițiile art. 5 C. proc. civ. și ale art. 6 din Legea nr. 29/1990, precum și cu împrejurarea că și reclamantul și pârâta au domiciliul/sediul în județul Sălaj, nu are competența teritorială de a judeca pricina.
Din aceste motive, prin sentința civilă nr. 451 din 8 martie 2004, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Cluj.
Judecând litigiul în fond, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 803 din 10 iunie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 13 decembrie 1953 - 12 ianuarie 1955, începând cu data de 1 octombrie 2002.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin copia livretului militar, depusă de reclamant, în sprijinul cererii sale, acesta a dovedit că în perioada 13 decembrie 1953 - 15 octombrie 1957, a prestat muncă în cadrul unităților de muncă U.M. 0301 și U.M. 04560, ceea ce denotă că întrunește condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 309/2002, respectivele unități neputând fi excluse din categoria detașamentelor de muncă ale Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Sălaj, susținând, în esență, că soluția de admitere a acțiunii este greșită, întrucât U.M. 0301 și U.M. 04560, unde a efectuat stagiul militar, reclamantul, nu au făcut parte din detașamentele de muncă ale Direcției Generale a Serviciului Muncii, așa cum prevede Legea nr. 309/2002.
Recursul este fondat.
Într-adevăr, de prevederile Legii nr. 309/2002 beneficiază numai persoanele care au efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.
În cauză, din copia livretului militar al reclamantului, rezultă că acesta a efectuat stagiul militar, ca fochist, în cadrul U.M. 0301 și U.M. 04560, fiind lăsat la vatră în categoria I, a soldaților instruiți.
Or, întrucât U.M. 0301 și U.M. 04560 nu au făcut parte din cadrul fostelor detașamente de muncă ale Direcției Generale a Serviciului Muncii, nefăcându-se nici un fel de probațiune în acest sens, prima instanță le-a considerat fără nici un temei, ca fiind unități de muncă.
Neexistând justificare pentru admiterea acțiunii față de probele administrate și prevederile legale incidente, instanța fondului a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, motiv pentru care, în considerarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., Curtea va admite recursul, va modifica sentința atacată și, în fond, va respinge acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii Sălaj împotriva sentinței civile nr. 803 din 10 iunie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.
Modifică sentința atacată și, în fond, respinge acțiunea formulată de reclamantul H.W., ca neîntemeiată.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2005.