Contestation for procedural delay: enforcement of statutory deadline to redraft appellate decision

Şedinţa publică din data de 30 iunie 2023

Asupra cererii de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Stadiul procesului la curtea de apel

Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, sub nr. x/2020, a fost înregistrat apelul formulat de pârâtul A. împotriva sentinţei civile nr. 315 din 3 martie 2021, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Prin decizia nr. 1937 din data de 19 decembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelul şi a schimbat sentinţa atacată, în sensul că a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată.

I.2. Contestaţia la tergiversarea judecăţii

La data de 19 iunie 2023, petenţii B. şi C. au formulat contestaţie privind tergiversarea soluţionării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, contestaţie înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Jutiţie sub nr. x/2020/a1, invocând că, potrivit art. 426 alin. (5) C. proc. civ. hotărârea trebuia redactată cel mai târziu până la data de 29 martie 2023.

În drept a invocat prevederile art. 522 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.

I.3. Apărările formulate în cauză

Intimatul nu a depus întâmpinare, însă a solicitat judecata cauzei în lipsă.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând contestaţia privind tergiversarea procesului, Înalta Curte urmează a o admite pentru argumentele expuse în continuare.

Reglementările legale referitoare la contestaţia privind tergiversarea procesului reprezintă un mijloc procedural destinat a înlătura întârzierile ivite pe parcursul soluţionării cauzelor civile, întârzieri de natură a afecta termenul optim şi previzibil în care un proces ar trebui finalizat prin pronunţarea unei hotărâri definitive, chiar în condiţiile în care acest termen este unul variabil, în raport cu circumstanţele particulare ale fiecărei pricini. Acest mijloc procedural nu reprezintă o cale de atac, ci se constituie într-un remediu circumscris scopului adoptării unor măsuri, în condiţiile prevăzute de lege, de natură a asigura respectarea dreptului părţilor la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil.

În conformitate cu prevederile art. 522 alin. (1) C. proc. civ.: "Oricare dintre părţi, precum şi procurorul care participă la judecată pot face contestaţie prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată."

Din economia normei enunţate rezultă că ceea ce caracterizează această instituţie juridică este pasivitatea instanţei de judecată, care, deşi are la dispoziţie mijloacele legale pentru corijarea conduitelor procesuale necorespunzătoare ale părţilor sau ale altor participanţi la procedură, nu le aplică ori nesocoteşte ea însăşi anumite prevederi legale, care-i impun îndeplinirea unui act de procedură într-un anumit termen.

Motivele pentru care se poate face uz de această cerere sunt prevăzute de art. 522 alin. (2) din acelaşi cod. Potrivit normei evocate, contestaţia privind tergiversarea procesului poate fi exercitată în următoarele situaţii:

1. când legea stabileşte un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunţare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat;

2. când instanţa a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia să îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege;

3. când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să comunice instanţei, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte informaţii rezultate din evidenţele ei şi care erau necesare soluţionării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege;

4. când instanţa şi-a nesocotit obligaţia de a soluţiona cauza într-un termen optim şi previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluţionării cauzei, deşi timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului.

Verificându-se aceste cerinţe legale, Înalta Curte constată că situaţia descrisă de petenţi se circumscrie ipotezei instituite de art. 522 alin. (2) pct. 1 teza finală din C. proc. civ.

Astfel, decizia prin care curtea de apel a soluţionat apelul declarat în cauză a fost pronunţată la data de 19 decembrie 2022, iar, din verificările efectuate în aplicaţia ECRIS, rezultă că, până la această dată, decizia nu a fost redactată.

Potrivit art. 426 alin. (5) C. proc. civ., "Hotărârea se redactează şi semnează în termen de cel mult 30 de zile de la data pronunţării, urmând ca, în cazuri temeinic motivate, acest termen să fie prelungit cu câte 30 de zile, de cel mult două ori. Opinia separată a judecătorului rămas în minoritate, precum şi, când este cazul, opinia concurentă se redactează şi se semnează în acelaşi termen", iar, conform art. 427 alin. (1) din acelaşi act normativ, hotărârea se va comunica din oficiu părţilor, în copie, chiar dacă este definitivă, de îndată ce a fost redactată şi semnată, în condiţiile legi.

Prin urmare, cum de la data pronunţării deciziei de către curtea de apel - 19 decembrie 2022 - au trecut mai mult de 6 luni, iar hotărârea nu a fost redactată, Înalta Curte reţine că termenul prevăzut de lege pentru îndeplinirea acestei obligaţii de către instanţă s-a împlinit, a fost depăşit şi nici până la această dată nu a fost efectuat actul de procedură al redactării motivelor deciziei pronunţate de instanţa de apel.

Or, această ipoteză are semnificaţia unei tergiversări a procesului, în accepţiunea dispoziţiilor legale anterior evocate, de natură să determine încălcarea dreptului petenţilor la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, în condiţiile în care instanţa are obligaţia de a lua toate măsurile necesare respectării termenului de redactare, semnare şi comunicare a hotărârilor.

Aşa fiind, apreciind întemeiată contestaţia privind tergiversarea procesului formulată de petenţii B. şi C. privind dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 525 alin. (6) C. proc. civ., o va admite şi va dispune ca redactarea deciziei civile nr. 1937 din 19 decembrie 2022, pronunţate în dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie să se realizeze în termen de o lună de la data pronunţării prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, formulată de petenţii B. şi C..

Dispune ca redactarea deciziei civile nr. 1937 din 19 decembrie 2022, pronunţate în dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie să se realizeze în termen de o lună de la data pronunţării prezentei decizii.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 iunie 2023.