Delictual liability for pre-contractual negotiations: validity of internal approvals and application of civil liability conditions

Şedinţa publică din data de 26 mai 2022

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială la 2 martie 2009, sub nr. x/2009, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Societatea Română de Televiziune, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâta la plata prejudiciului efectiv şi a beneficiului nerealizat ca urmare a atragerii răspunderii civile delictuale, respectiv la plata sumei de 79.249,24 RON, reprezentând cheltuielile realizate de către reclamanta pentru preproducţia, producţia, postproducţia şi lichidarea seriei a II-a a serialului "La urgenţă", actualizarea creanţei cu indicele de depreciere prin inflaţie a prejudiciului efectiv suferit, precum şi obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente. Reclamanta a solicitat totodată obligarea pârâtei la plata profitului nerealizat pentru întreaga producţie în cuantum de 8% şi la plata sumei de 42.760 RON reprezentând prejudiciu de imagine, cu cheltuieli de judecată.

La 31 martie 2009, pârâta Societatea Română de Televiziune a depus la dosar cerere de chemare în garanţie a numiţilor B. şi C., solicitând ca, în cazul în care SRTV ar fi obligată la plata unor sume către reclamantă, chemaţii în garanţie să fie obligaţi la plata unor despăgubiri, inclusiv faţă de SRTV, în calitate de comitent, egale cu contravaloarea sumelor la care SRTV ar fi obligată către reclamantă.

Prin încheierea de şedinţă din 6 februarie 2012, Tribunalul Bucureşti a dispus disjungerea cererii de chemare în garanţie formulate de pârâta Societatea Română de Televiziune în contradictoriu cu chemaţii în garanţie B. şi C. şi formarea unui nou dosar.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă

În dosarul format după disjungere, având ca obiect cererea formulată de Societatea Română de Televiziune (reclamantă), în contradictoriu cu B. si C. (pârâţi), înregistrat cu nr. x/2012, prin sentinţa civilă nr. 1259/29.05.2019 Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta Societatea Română de Televiziune, în contradictoriu cu pârâţii B. şi C. şi, pe cale de consecinţă, a obligat reclamanta la plata către pârâtul B. a sumei de 16.233,98 RON cheltuieli de judecată, luând act că pârâtul C. şi-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli pe cale separată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin decizia civilă nr. 29 din 14 februarie 2019, a admis excepţia tardivităţii şi a respins, ca tardiv, apelul formulat de apelanta - reclamantă Societatea Română de Televiziune împotriva sentinţei civile nr. 1259 din 29.05.2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă. A obligat apelanta la plata către intimatul B. a sumei de 5.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu avocaţial în apel, redus conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta.

4. Hotărârea instanţei de recurs

Prin decizia nr. 2466 din 19 noiembrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a admis recursul declarat de reclamanta Societatea Română de Televiziune împotriva deciziei civile nr. 29 din 14 februarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a casat decizia recurată şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi curţi de apel.

5. Hotărârea instanţei de apel pronunţate în rejudecare

Prin decizia civilă nr. 1396 A din 21 octombrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins apelul reclamantei, ca nefondat.

A obligat apelanta-reclamantă să plătească intimatului-pârât B. suma de 8.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată sub forma onorariului de avocat, cu aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:

Lecturând considerentele hotărârilor judecătoreşti pronunţate în litigiul principal, se constată, sub un prim aspect, că instanţele de judecată au analizat doar raportul juridic obligaţional existent între Societate Română de Televiziune (în continuare SRTV) şi S.C. A. S.R.L., fără a statua, cu putere de lucru judecat, asupra unor chestiuni care privesc raportul juridic dintre SRTV şi cei doi intimaţi-pârâţi din cauza de faţă.

Ca atare, în cadrul prezentului litigiu, apelanta-reclamantă este ţinută a proba că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 998-999 din C. civ. 1864 pentru angajarea răspunderii civile delictuale a fiecăruia dintre cei doi intimaţi-pârâţi. Referitor la acest temei juridic, prin încheierea de şedinţă din 11 iunie 2018, prima instanţă a constatat că este învestită cu o acţiune în răspundere civilă delictuală, întemeiată pe art. 998-999 din C. civ., iar această încheiere nu a fost apelată de către reclamantă, astfel că a dobândit caracter definitiv.

În al doilea rând, se constată că, în cadrul litigiului principal, angajarea răspunderii civile delictuale a SRTV s-a dispus în temeiul dispoziţiilor art. 998-999 din C. civ. 1864, referitoare la fapta proprie, iar nu în baza prevederilor art. 1000 alin. (3) din acelaşi Cod, referitoare la răspunderea comitentului pentru fapta prepusului, astfel cum în mod eronat a susţinut apelanta-reclamantă.

În acest sens, în considerentele deciziei civile nr. 1538 din 11 octombrie 2017 s-a reţinut explicit că "instanţa de apel a făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 998-999 din C. civ. şi ale art. 37 din Codul comercial, dispoziţii care implică analiza existenţei unei fapte ilicite, a vinovăţiei, a prejudiciului şi a legăturii de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu, respectiv existenţa unei oferte de contractare şi care să fi fost revocată după ce s-a întreprins executarea, revocarea ofertei fiind o faptă ilicită", precum şi faptul că "oferta de contractare, urmată de comanda de executare, făcută de Directorul de Programe în numele SRTV, angajează răspunderea persoanei juridice. Directorul Direcţiei Programe, în negocierile şi corespondenţa efectuată, a acţionat ca reprezentant al SRTV, iar faptele şi actele săvârşite de acesta obligă însăşi persoana juridică".

În final, se mai constată că prima instanţă a reţinut că "în ceea ce priveşte situaţia de fapt, elementele deja stabilite în litigiul anterior, din care a fost disjunsă cererea de chemare în garanţie, cu privire la cronologia faptelor, rămân aplicabile şi în prezentul litigiu, ele nefăcând obiectul vreunei contestări sau contraprobe", iar în legătură cu acest aspect nu s-au invocat motive de apel.

Având a analiza motivele de apel invocate, Curtea constată că o primă critică vizează considerentul primei instanţe potrivit căruia "în cauză poziţiile procesuale şi probele administrate au vizat modul de organizare a activităţii reclamantei în perioada de referinţă, cu scopul de a revela pretinsele fapte ilicite". Apelanta-reclamantă a susţinut că cercetarea judecătorească nu a vizat doar modalitatea de organizare a activităţii SRTV, ci a avut menirea de a stabili ce atribuţii aveau cei doi intimaţi, în raport cu regulamentele interne, şi în ce măsura aceştia şi-au depăşit atribuţiile.

Sub acest aspect, Curtea constată că cercetarea judecătorească efectuată în primă instanţă a vizat în principal modul de organizare a activităţii apelantei-reclamante în perioada de referinţă, cu scopul de a revela pretinsele fapte ilicite imputate intimaţilor-pârâţi, ceea ce nu exclude, ci implică, în mod firesc, stabilirea atribuţiilor avute de aceştia în intervalul ianuarie- aprilie 2007, precum şi a împrejurării esenţiale dacă şi-au depăşit sau nu atribuţiile legale şi/sau regulamentare, aspecte care au fost în mod corect analizate de către prima instanţă.

Sub aspectul normelor legale şi/sau regulamentare incidente în perioada în care au fost săvârşite pretinsele fapte ilicite (ianuarie- aprilie 2007), se reţin următoarele dispoziţii relevante:

Potrivit art. 18 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi de Televiziune:

"(1) Conducerea serviciilor publice de radiodifuziune şi de televiziune, în cadrul fiecărei societăţi, este asigurată de: a) consiliul de administraţie; b) directorul general; c) comitetul director. (2) Consiliul de administraţie se organizează pentru fiecare societate şi este compus din 13 persoane, dintre care una îndeplineşte funcţia de preşedinte. (3) Preşedintele consiliului de administraţie este directorul general al societăţii. (4) Consiliul de administraţie îşi desfăşoară activitatea în baza propriului regulament de organizare şi funcţionare".

Aceste organe de conducere sunt prevăzute şi în Capitolul III din Regulamentul de organizare şi funcţionare SRTv, adoptat în anul 2005 .

În ceea ce priveşte Consiliul de Administraţie, la art. 27 din Legea nr. 41/1994 sunt enumerate atribuţiile acestuia, dintre care interesează în cauză, în mod special, atribuţia prevăzută la lit. a), potrivit căreia Consiliul de Administraţie "aprobă concepţia de dezvoltare a Societăţii şi normele privitoare la strategia şi structura programelor." Aceste atribuţii legale au fost preluate întocmai atât prin art. III.1.2 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al SRTv, cât şi prin art. 1 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Consiliului de Administraţie, adoptat şi intrat în vigoare la 25 ianuarie 2006 .

Este important de subliniat că, în urma hotărârii Consiliului de Administraţie adoptate la data de 20 martie 2007, acest Regulament a fost completat, în sensul că la art. 1 s-a introdus alin. (2), care are următorul conţinut:

"Consiliul de Administraţie analizează şi aprobă, ca etapă distinctă, dar integrată concepţiei generale de dezvoltare a societăţii, încheierea de către SRTv a contractelor cu o valoare de cel puţin 100.000 euro, pe baza unei informări ce trebuie să cuprindă: a) derularea la zi a bugetului, a investiţiilor, după caz; b) elementele de siguranţă ale viitorului contract; c) datele despre estimarea unui eventual risc prin încheierea şi derularea unui astfel de contract." Menţionarea acestui aspect încă de la început este importantă, întrucât faptele imputate, în mod special, intimatului-pârât C. (cu excepţia primirii celor două episoade din seria a II-a, care a avut loc la 6 aprilie 2007) s-au desfăşurat în perioada 9 ianuarie - 15 martie 2007, când nu era reglementată, nici la nivel legal, nici la nivel infralegal (regulamentar), atribuţia Consiliului de Administraţie de a analiza şi aproba încheierea contractelor cu o valoare de cel puţin 100.000 euro. În acest context normativ şi având în vedere că intimatul-pârât C. nu a încheiat un contract cu S.C. A. S.R.L., ci doar a emis o ofertă de contractare, urmată de comanda de executare, este nefondată susţinerea apelantei-reclamante referitoare la necesitatea aprobării contractului de către Consiliul de Administraţie, întrucât o atare susţinere nu are acoperire nici în dreptul pozitiv aplicabil cauzei, nici în cadrul factual conturat în urma coroborării mijloacelor de probă, după cum se va arăta infra.

Relativ la Directorul General, potrivit art. 28 din Legea nr. 41/1994, acesta are mai multe atribuţii, dintre care cele care interesează în cauză sunt următoarele:

"a) asigură, împreună cu comitetul director, conducerea curentă a Societăţii; b) dispune, controlează şi răspunde de executarea hotărârilor Consiliului de administraţie şi a convenţiilor încheiate de Societate". Aceste atribuţii au fost preluate prin art. III.2.2 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al SRTV.

Conform art. 30 alin. (1) din Legea nr. 41/1994, "directorul general poate delega atribuţiile sale personalului din subordine, cu excepţia atribuţiilor prevăzute la art. 28 lit. c) şi d)". O reglementare similară este cuprinsă şi la art. III.2.6 şi III.2.7 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al SRTV. În aplicarea acestor dispoziţii legale şi regulamentare, prin deciziile nr. 168 din 5 iulie 2006 şi nr. 46 din 19 martie 2007, Directorul General l-a împuternicit pe intimatul-pârât C., în calitate de Director al Direcţiei Programe, să semneze şi să urmărească executarea contractelor pe care SRTV le încheie cu persoane fizice sau juridice, pentru activităţile ce ţin de specificul compartimentului respectiv, cu excepţia contractelor a căror finanţare este asigurată din fonduri de la bugetul de stat, în limitele competenţelor aprobate de Consiliul de Administraţie pentru fiecare structură, precum şi în limitele bugetului alocat.

Referitor la Comitetul Director, la art. 31 din Legea nr. 41/1994 se prevede că "este compus din directorul general şi din maximum 7 membri, îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu regulamentul de organizare şi funcţionare şi are următoarele atribuţii: a) pune în execuţie hotărârile şi deciziile consiliului de administraţie; b) elaborează şi propune spre aprobare consiliului de administraţie strategia de program; c) avizează documentele care se supun hotărârii consiliului de administraţie; d) aprobă angajarea şi efectuarea de cheltuieli de orice natură şi a tranzacţiilor comerciale şi financiare, în limita competenţelor aprobate de consiliul de administraţie (...)".

Aceste atribuţii legale au fost reluate prin art. III.3.4 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al SRTV, precum şi prin art. 12 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Comitetului Director, care a fost adoptat la data de 17 ianuarie 2007 şi este aplicabil începând cu data de 1 februarie 2007. Ca atare, acest din urmă Regulament nu era în vigoare la data emiterii de către intimatul-pârât C. a adresei nr. x/09.01.2007, prin care a transmis către S.C. A. S.R.L. oferta de contractare. În ceea ce priveşte acţiunile acestui intimat-pârât efectuate după data de 1 februarie 2007, se observă că la pct. 23 din Regulament se prevede competenţa Comitetului Director de "aprobare a demarării procedurilor pentru achiziţii, licitaţii sau negocieri", iar la pct. 24 se arată că "nu i se vor înainta spre aprobare Comitetului Director actele pregătitoare pentru aprobarea acţiunilor menţionate la pct. 23". Aceste dispoziţii regulamentare urmează a fi aplicate în cauză după prezentarea situaţiei de fapt.

În ceea ce-l priveşte pe intimatul-pârât C., apelanta-reclamantă a susţinut că prima instanţă a reţinut în mod nelegal şi netemeinic inexistenţa unei fapte ilicite în sarcina acestuia, deşi intimatul-pârât, în calitate de director al Direcţiei Programe, a angajat SRTV într-o procedură prealabilă încheierii contractului, prin care a dat asigurări S.C. A. S.R.L. că se va încheia contractul şi pentru seria a II-a a serialului "La Urgenţă", fără să existe acordul Consiliului de Administraţie, conduită care, potrivit hotărârilor judecătoreşti pronunţate în cadrul litigiului principal, a condus la angajarea unor costuri nejustificate pentru SRTV.

Apelanta-pârâtă a susţinut că fapta ilicită a intimatului-pârât C. constă în următoarele acţiuni: prin adresa din 9 ianuarie 2007, a iniţializat discuţiile cu S.C. A. S.R.L. cu privire la contractarea seriei a II-a a serialului "La Urgenţă", fără acordul sau aprobarea Comitetului Director sau al Consiliului de Administraţie; a continuat discuţiile cu S.C. A. S.R.L. prin adresele nr. x din 1 martie 2007 şi nr. x din 15 martie 2007; a primit de la S.C. A. S.R.L., prin procesul-verbal din 6 aprilie 2007, casetele cu primele două episoade.

Fără a nega în vreun fel realitatea acţiunilor imputate intimatului-pârât C., prima instanţă a reţinut în mod corect, prin raportare la dispoziţiile legale şi/sau regulamentare incidente, precum şi la mijloacele de probă administrate în cauză, că nu poate fi reţinută în sarcina acestuia săvârşirea unei faptei ilicite, întrucât este imputabilă exclusiv apelantei-reclamante decizia de nerespectare a înţelegerii precontractuale avute cu S.C. A. S.R.L., intimatul-pârât având reprezentarea clară a faptului că exista acordul organelor de conducere ale SRTV pentru continuarea producţiei serialului "La Urgenţă", în vederea difuzării seriei a II-a în anul 2007.

Ca atare, Curtea a constatat că acest motiv de apel este nefondat.

Astfel, după cum s-a arătat deja, la momentul la care intimatul-pârât a iniţiat, prin adresa din 9 ianuarie 2007, discuţiile cu S.C. A. S.R.L. privind contractarea seriei a II-a a serialului "La Urgenţă", precum şi la momentul continuării acestor discuţii, prin adresele nr. x din 1 martie 2007 şi nr. x din 15 martie 2007, la nivelul SRTV era în vigoare Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Consiliului de Administraţie, adoptat la data de 25 ianuarie 2006, care nu cuprindea, la art. 1, şi alin. (2), acest din urmă alineat fiind introdus abia în urma hotărârii Consiliului de Administraţie din data de 20 martie 2007, având următorul conţinut:

"Consiliul de Administraţie analizează şi aprobă, ca etapă distinctă, dar integrată concepţiei generale de dezvoltare a societăţii, încheierea de către SRTV a contractelor cu o valoare de cel puţin 100.000 euro, pe baza unei informări ce trebuie să cuprindă: a) derularea la zi a bugetului, a investiţiilor, după caz; b) elementele de siguranţă ale viitorului contract; c) datele despre estimarea unui eventual risc prin încheierea şi derularea unui astfel de contract." În acest context, este corectă concluzia primei instanţe, în sensul că, în perioada ianuarie- martie 2007, reglementările interne la nivelul SRTv erau neclare cu privire la modalitatea de aprobare a contractelor şi că oricum a existat, până la mijlocul lunii martie 2007, intenţia clar exprimată a Consiliului de Administraţie cu privire la continuarea serialului "La Urgenţă", prin producerea şi difuzarea seriei a II-a în anul 2007.

În această ordine de idei, se constată că, potrivit art. 1 şi art. 12.2 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comitetului Director, adoptat la data de 17 ianuarie 2007 şi aplicabil începând cu 1 februarie 2017, Consiliul Director, condus de către Directorul General, pregăteşte, elaborează şi propune spre aprobarea Consiliului de Administraţie strategia de programe, iar, conform art. 1 alin. (1) lit. a) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Consiliului de Administraţie, adoptat la data de 25 ianuarie 2006, Consiliul de Administraţie aprobă concepţia de dezvoltare a Societăţii şi normele privitoare la strategia şi structura programelor.

În aplicarea acestor prevederi regulamentare, pe baza înscrisurilor depuse la dosar, se reţin următoarele aspecte relevante: (i) proiectul Strategiei de Programe pentru anul 2007, în forma ce a fost înaintată, spre analiză, Consiliului de Administraţie de către Directorul General, prin adresa din 31 ianuarie 2007, prevedea expres continuarea difuzării serialului "La Urgenţă", seria a II-a ("Un capitol important continuă să fie şi în anul 2007 producţia de ficţiune comandată de TVR. În grilele de primăvară şi toamnă, vor fi difuzate trei seriale: La Urgenţă (seria a doua), 955 şi 601", fila x din vol. I supliment); (ii) sub aspectul care interesează în cauză, acest proiect nu a fost amendat de către Consiliul de Administraţie la data de 2 februarie 2007; (iii) proiectul, în forma înaintată de Directorul General prin adresa din 16 februarie 2007, care prevedea expres continuarea difuzării serialului "La Urgenţă", seria a II-a, a fost din nou supus dezbaterii în Consiliul de Administraţie la data de 19 februarie 2007 şi nu au fost aduse amendamente cu privire la continuarea difuzării serialului "La Urgenţă", seria a II-a; (iv) noua redactare a proiectului, în forma înaintată de Directorul General prin adresa din 2 martie 2007, care prevedea expres continuarea difuzării serialului "La Urgenţă", seria a II-a, a fost supusă dezbaterii Consiliului de Administraţie în şedinţa din data de 5 martie 2007, când s-a decis amânarea discuţiilor, având în vedere rectificarea bugetară aprobată la aceeaşi dată; (v) proiectul Strategiei de programe pe anul 2007, în formele înaintate de către Directorul General prin adresele nr. x din 16 martie 2007 şi nr. 8467 din 23 martie 2007 nu mai cuprinde menţiunea privind difuzarea serialului "La Urgenţă" pe parcursul anului 2007.

Coroborând aceste înscrisuri, se reţine că, cel puţin până la data de 16 martie 2007, a fost evidentă intenţia Consiliului de Administraţie de a prelungi contractul cu S.C. A. S.R.L. pentru producţia seriei a II-a a serialului "La Urgenţă", astfel că nu se poate imputa intimatului-pârât săvârşirea faptei ilicite constând în aceea că ar fi angajat SRTV într-o procedură prealabilă încheierii contractului, prin care a dat asigurări S.C. A. S.R.L. că se va încheia contractul şi pentru seria a II-a a serialului "La Urgenţă", fără să existe acordul Consiliului de Administraţie, astfel cum în mod nefondat susţine apelanta-reclamantă.

La aceeaşi concluzie se ajunge şi în urma lecturării stenogramelor şedinţelor Consiliului de Administraţie care au avut loc la 15 ianuarie 2007, 2 februarie 2007, 19 februarie 2007, 5 martie 2007, 28 martie 2007 şi 5 aprilie 2007, reieşind în mod clar că membrii Consiliului de Administraţie aveau cunoştinţă despre negocierile purtate de intimatul-pârât C. cu S.C. A. S.R.L. în vederea producerii unor noi episoade din serialul "La Urgenţă", pentru a fi difuzate pe post începând cu luna aprilie 2007, astfel că nu a acţionat din proprie iniţiativă, ci a avut acordul organelor de conducere ale SRTV.

Exemplificativ, în şedinţa Consiliului de Administraţie din data de 15 ianuarie 2007, Directorul General B. aduce la cunoştinţa membrilor Consiliului următoarele:

"M-am uitat pe buget întâmplător înaintea unor discuţii cu cei care fac serialul, unde a fost şi C.. (...) Acum C. este în discuţii să renegocieze pentru o serie care este foarte importantă pentru că nu avem ce să dăm din aprilie. Voiam să reluăm din aprilie până în vară şi după aia să încheiem, urmând să căutăm alte subiecte şi alte propuneri cu care să ieşim din toamnă. (...) Au fost 15 episoade, următoarea serie ar trebui să fie contractată pe 14 episoade."

În şedinţa din data de 2 februarie 2007, membrii Consiliului de Administraţie au decis să fie informaţi în legătură cu revizuirea costurilor pentru producţiile viitoare, printre care şi seria a II-a a serialului "La Urgenţă", iar Directorul General B. aduce la cunoştinţa membrilor Consiliului stadiul negocierilor purtate cu producătorul seriei a II-a, în sensul că "până acum nu s-a rupt niciun contract" şi că "s-au făcut nişte reduceri de cost pentru anul acesta din contract".

De asemenea, în şedinţa din data de 19 februarie 2007, membrii Consiliului de Administraţie au fost informaţi despre includerea pe grila de primăvară a seriei a II-a a serialului "La Urgenţă".

În cadrul şedinţei din 5 martie 2007, mai mulţi membri ai Consiliului de Administraţie au discutat despre costurile de producţie a seriei a II-a a serialului "La Urgenţă", context în care intimatul-pârât C. le aduce la cunoştinţă că "la achiziţii intern, pe bugetul rectificat, rămân în momentul acesta bani pentru două seriale, "601" şi "La Urgenţă", iar Directorul General B., purtând discuţii contradictorii cu domnii D. şi E., le aduce la cunoştinţă următoarele:

"Este un contract care se negociează în momentul de faţă cu F.. (...) Am anunţat şi ieri în conferinţa de presă că voi cere o reducere drastică de cost pentru a doua serie a serialului La Urgenţă. (...) Preţul La Urgenţă a fost prea mare negociat. Am cerut să se negocieze şi să se reducă drastic acest cost. Am menţionat ieri în conferinţa de presă 25%. În momentul de faţă sunt negocieri, nu cred că s-a semnat încă contractul. S-a agreat un preţ, nu sunt de acord cu el. (...) Eu am propus ieri şi o să am o discuţie cu C. şi cu producătorii să renegociem 25% din preţul la care au ajuns ei acum, nu ştiu care este acela".

Este important de reţinut că intimatul-pârât nu a încheiat un contract cu S.C. A. S.R.L., ci doar a negociat prelungirea celui perfectat în anul 2006, fiind vorba despre o ofertă de contractare, urmată de comanda de executare, etapă precontractuală care nu are acoperire în regulamente sau în alte acte interne adoptate la nivelul SRTV, întrucât, abia în cadrul şedinţei din data de 7 mai 2007, Consiliul de Administraţie a hotărât redactarea şi aprobarea procedurilor pentru negocierea, încheierea şi derularea contractelor în care SRTV este parte.

După cum s-a reţinut deja, în intervalul ianuarie- martie 2007, această etapă precontractuală a beneficiat de girul Consiliului de Administraţie, deşi nu fusese aprobată Strategia de programe pentru anul 2007, ce cuprindea şi seria a II-a a serialului "La Urgenţă". Sub acest aspect, prima instanţă a reţinut în mod corect atât faptul că aprobarea Strategiei de programe precedă aprobarea achiziţiilor de servicii legate de programe, cât şi faptul că etapa precontractuală derulată între S.C. A. S.R.L. şi reprezentanţii apelantei-reclamantei şi etapa de aprobare a Strategiei de programe de către Consiliul de Administraţie se derulează în paralel, sub aspect temporal. Totodată, coroborând mijloacele de probă administrate în cauză, prima instanţă a constatat întemeiat că, în ceea ce priveşte această etapă precontractuală, nu existau proceduri scrise la nivelul SRTV, fiind reglementată de cutume/practici interne, aspect confirmat chiar prin discuţiile purtate între membrii Consiliului de Administraţie la şedinţa din 28 martie 2007 .

Acest aspect este confirmat nu doar de înscrisurile aflate la dosar, ci şi de declaraţiile martorilor ascultaţi de către prima instanţă .

Astfel, martora G., care, începând cu anul 2005, a exercitat funcţia de Director de comunicare şi relaţii internaţionale în cadrul TVR, a declarat următoarele împrejurări relevante cu privire la procedura internă de lucru în cadrul SRTV:

"Deciziile referitoare la producţiile viitoare se discutau mai întâi într-un cerc restrâns, oarecum informal, între directorul de programe, directorul general şi directorul de comunicare. Se făceau evaluări periodice cu privire la programele difuzate, ocazie cu care se discuta şi oportunitatea continuării acestora. Şi cu privire la acest program s-a discutat prelungirea, iar nivelul ratingului nu era neapărat un criteriu esenţial. Următorul pas era discutarea proiectelor în Comitetul Director, însă nici această etapă nu presupunea întotdeauna emiterea unei hotărâri propriu-zise, ci mai degrabă se discuta la nivel de principiu un acord, uneori după ce solicitau şi date concrete, printre care şi cele financiare.

Ultima etapă presupunea primirea aprobării în Consiliul de Administraţie, a cărei principală atribuţie este aprobarea Strategiei de programe. (...) La momentul discutării în Consiliu, procedura legată de negocierea producţiei de programe era deja în stadiu avansat, pentru că trebuiau furnizate Consiliului date concrete privind organizarea, finanţarea etc. În ceea ce priveşte serialul "La Urgenţă", primele discuţii desfăşurate în prima etapă au avut loc la sfârşitul lui 2006, începutul lui 2007. Cred că la aceste discuţii au participat directorul general B., directorul de programe C., directorul TVR2 H., directorul de resurse umane şi, posibil, directorul de achiziţii filme şi seriale internaţionale şi directorul economic.

La discuţia la care am participat, senzaţia a fost că s-a agreat continuarea programului. (...) Membrii Consiliului de Administraţie obiectau uneori în ceea ce priveşte bugetul sau oportunitatea unor achiziţii. Astfel de obiecţiuni au existat şi cu privire la acest program, însă nu era nimic ieşit din comun, era efectiv o practică. (...) Persoanele amintite ca participând la întrunirile informale din etapa I sunt, în mare măsură, membrii Comitetului Director, astfel că, de cele mai multe ori, discuţiile la nivel informal ajung să fie puse în dezbatere formală în Comitetul Director.

De regulă, Comitetul Director, pe fondul negocierilor deja începute după acordul informal din etapa I, mandatează o persoană pentru perfectarea contractului de producţie, fără a fi nevoie de aprobarea Consiliului de Administraţie. Aceasta a fost procedura cel puţin până în octombrie 2007. Dispoziţiile din Regulament erau destul de vagi, însă, ca urmare a acestor probleme, s-a pus la punct o procedură mai clară. (...) Nu a existat niciun element diferit în procedura de prelungire a contractului pentru serialul "La Urgenţă", faţă de alte programe. (...) Contractele încheiate de Comitetul Director nu necesitau şi nu ajungeau pentru aprobare la Consiliul de Administraţie.

Abia la câteva luni după aceste evenimente, Consiliul a cerut să i se prezinte de fiecare dată contractele încheiate. (...) Nu îmi amintesc să fie existat discuţii aparte legate de acest program, referitor la prelungirea contractului şi costurile acestuia (...)."

De asemenea, martorul I., care a avut funcţia de economist în cadrul Direcţiei Programe începând cu martie 2006, a declarat următoarele aspecte relevante:

"(...) Propunerile pentru buget se făceau din octombrie- noiembrie 2006 şi era cuprinsă şi seria a II-a a serialului "La Urgenţă". (...) Relaţia mea directă era cu domnul C., care m-a anunţat că serialul nu va fi prelungit prin aprilie-mai 2007. Decizia de a stopa producţia nu a fost luată dintr-o dată, întrucât existau multe speranţe că va exista finanţare în continuare, iar negocierile erau continue între Direcţia Economică şi Direcţia Programe. Cred că decizia managerială de oprire a producţiei a fost luată pentru că cheltuielile ar fi depăşit veniturile. Niciunul dintre celelalte seriale nu a mai fost realizat. (...) Declinul în care a intrat TVR din punct de vedere financiar a fost generat de alte capitole de cheltuieli, în principal drepturile de difuzare privind competiţiile sportive şi achiziţii de filme şi seriale internaţionale. (...) Am participat la o comisie de discuţii creată de TVR, la care au participat şi o persoană de la Direcţia Economic şi doamna J. de la Direcţia Juridic. Ne-am deplasat la sediul firmei producătoare, unde s-a negociat ca TVR să achite amiabil cele două episoade deja produse. Au fost negocieri în ceea ce priveşte costurile şi senzaţia cu care am plecat a fost că se va rezolva amiabil. Până la urmă nu s-a ajuns la niciun rezultat. (...) După acest moment, s-a instituit regula ca contractele ce depăşeau o anumită limită valorică, cred că 20.000 euro, să fie avizate de Comitetul Director şi aprobate de Consiliul de Administraţie."

Din coroborarea acestor declaraţii testimoniale reiese în mod clar că intimatul-pârât a primit acceptul, în perioada octombrie- noiembrie 2006, de la Comitetul Director pentru a proceda la negocierea producţiei seriei a II-a a serialului "La Urgenţă". Ca atare, este corectă reţinerea primei instanţe, în sensul că intimatul-pârât fusese înştiinţat a demara discuţiile pentru seria a II-a de la finele anului 2006, motiv pentru care, prin adresa din 9 ianuarie 2007, răspundea în sensul continuării de principiu a relaţiilor contractuale. Din această perspectivă, este nefondată critica apelantei-reclamante, în sensul că probele administrate nu atestă că intimatul-pârât fusese informat de organele de conducere cu privire continuarea relaţiilor contractuale cu S.C. A. S.R.L.

De asemenea, este nefondată critica de apel, potrivit căreia prima instanţă ar fi reţinut în mod greşit că etapa precontractuală ar fi fost reglementată de cutume interne, în condiţiile în care declaraţia martorei G. este neechivocă sub acest aspect. Tot nefondată este şi critica apelantei-reclamante, în sensul că prima instanţă ar fi interpretat greşit declaraţia martorei, învederând că a declarat că încheierea unui contract nu se putea efectua fără aprobarea Consiliului de Administraţie. Or, astfel cum s-a arătat deja, pe lângă faptul că intimatul-pârât nu a procedat la încheierea unui contract, ci doar la emiterea unei oferte de contractare, urmate de comanda de executare, acesta a avut aprobarea Comitetului Director şi a Consiliului de Administraţie, aspect care rezultă din înscrisurile dosarului şi care a fost confirmat şi de martora G.. Prin urmare, prima instanţă a coroborat în mod corect mijloacele de probă administrate în cauză.

Relevante sunt şi răspunsurile apelantei-reclamante la interogatoriul administrat în primă instanţă, în sensul că, în perioada ianuarie-28 iunie 2007, nu exista un regulament care să se stabilească atribuţiile Direcţiei Programe (răspunsul la întrebarea nr. 1) şi că în şedinţa Consiliului de Administraţie din data de 28 martie 2007 s-au purtat primele discuţii cu privire la stabilirea unor reguli/proceduri pentru negocierea contractelor în care SRTV este parte, fără a fi adoptată atunci o hotărâre (răspunsul la întrebarea nr. 8).

Referitor la răspunsurile apelantei-reclamante la întrebările nr. 13 şi 9-11 din interogatorii, în sensul că demararea negocierilor se putea realiza doar în urma obţinerii unei hotărâri a Comitetului Director, conform Regulamentului de organizare şi funcţionare a acestui Comitet, se constată, în primul rând, că acest Regulament a fost adoptat la data de 17 ianuarie 2007 şi a devenit aplicabil începând cu data de 1 februarie 2007, astfel că nu era în vigoare la data emiterii de către intimatul-pârât a adresei nr. x din 9 ianuarie 2007.

În ceea ce priveşte acţiunile intimatului-pârât efectuate după data de 1 februarie 2007, se observă că la pct. 23 din Regulament se prevede de o manieră generală competenţa Comitetului Director de "aprobare a demarării procedurilor pentru achiziţii, licitaţii sau negocieri", iar la pct. 24 se arată că "nu i se vor înainta spre aprobare Comitetului Director actele pregătitoare pentru aprobarea acţiunilor menţionate la pct. 23". Din coroborarea acestor dispoziţii regulamentare reiese că aprobarea demarării procedurilor de negociere nu se materializa obligatoriu într-o hotărâre scrisă a Comitetului Director, astfel că nu poate fi primită susţinerea apelantei-reclamante, potrivit căreia demararea negocierilor se putea realiza doar în urma obţinerii unei hotărâri a Comitetului Director.

Mai este de notat faptul că, în urma coroborării probelor administrate în cauză, rezultă fără putinţă de tăgadă că Directorul General B., care era preşedintele Comitetului Director, avea cunoştinţă despre demersurile efectuate de către intimatul-pârât în vederea continuării producţiei la seria a II-a a serialului "La Urgenţă", participând chiar la aceste negocieri, astfel cum atestă e-mailurile din datele de 22 ianuarie 2007 şi 23 ianuarie 2007 . Mai mult, după cum s-a arătat pe larg supra, din declaraţia martorei G. rezultă că la discuţiile privind continuarea serialului "La Urgenţă" în anul 2007 au participat directorul general B., directorul de programe C., directorul TVR2 H., directorul de resurse umane, directorul de achiziţii filme şi seriale internaţionale şi directorul economic, care erau membri ai Comitetului Director. Nu trebuie trecută cu vederea nici împrejurarea că însuşi intimatul-pârât C. era membru al Comitetului Director.

În acest context, este nefondată susţinerea apelantei-reclamante că intimatul-pârât a iniţiat negocierile cu S.C. A. S.R.L., fără a avea aprobarea Comitetului Director.

Mai este de menţionat că intimatul-pârât a iniţiat şi continuat negocierile cu S.C. A. S.R.L. pentru încheierea contractului şi pentru seria a II-a a serialului "La Urgenţă", având în vedere şi succesul pe care l-a avut prima serie difuzată în anul 2006. Astfel, potrivit Raportului de activitate al TVR pe anul 2006: campania de promovare derulată de TVR a fost una puternică, serialul beneficiind de 1737 de spoturi pe TV, 151 de spoturi pe radio, 106 de printuri în reviste şi cotidiene, 36 de panouri plasate în Bucureşti şi în ţară, peste 400 de articole în presa scrisă, fiind derulat şi un concurs pentru telespectatori, având ca premiu o maşină italiană, ce a fost câştigată în cadrul unei emisiuni transmise în direct în data de 15 ianuarie; serialul s-a bucurat în special de atenţia publicului tânăr şi a depăşit ca medie alte seriale româneşti, sitcomuri sau telenovele, difuzate în aceeaşi perioadă, şi a atras un public la fel de numeros ca serialele americane de succes difuzate de TVR în acelaşi tronson orar (de exemplu, "Neveste disperate"); audienţa medie înregistrată pe publicul naţional a fost de 6.8 puncte de rating şi o cotă de piaţă de 15%, iar pe urban de 3.5 puncte de rating şi o cotă de piaţă de 8.2%; la data de 2 martie 2007, serialul a fost distins cu "Premiul pentru serial TV" la Premiile Uniunii Cineaştilor, iar actriţa K. a obţinut "Premiul de interpretare pentru rolul secundar feminin".

Coroborând mijloacele de probă administrate în cauză, astfel cum au fost prezentate supra, se constată că prima instanţă a reţinut în mod corect lipsa caracterului ilicit al faptei imputate intimatului-pârât, în condiţiile în care iniţierea şi continuarea negocierilor cu S.C. A. S.R.L. au fost aprobate de Comitetul Director şi au avut acceptul Consiliului de Administraţie.

Caracterul ilicit al faptei se putea reţine doar în situaţia în care apelanta-reclamantă ar fi probat nerespectarea de către intimatul-pârât a dispoziţiilor legale şi/sau regulamentare în vigoare în perioada ianuarie- martie 2007. Or, o atare dovadă nu numai că a fost efectuată în cauză de către apelanta-reclamantă, dar mijloacele de probă administrate confirmă în mod cert că intimatul-pârât a acţionat în conformitate cu prevederile legale şi regulamentare în vigoare în perioada de referinţă, precum şi cu practicile interne existente la nivelul SRTV, lipsind caracterul ilicit al faptei imputate.

Totodată, după cum corect a reţinut prima instanţă, contractul cu S.C. A. S.R.L. nu a mai putut fi semnat din cauza rectificării bugetare survenite în primăvara anului 2007, context în care Consiliul de Administraţie nu a aprobat finanţarea necesară. Această hotărâre a Consiliului de Administraţie, care se înscrie în sfera puterii sale de decizie cu privire la strategia de programe şi la buget, conform dispoziţiilor legale şi regulamentare, este chiar decizia SRTV înseşi, pe care apelanta-reclamantă trebuie să şi-o asume, inclusiv sub aspectul efectelor care s-au produs în cadrul raportului juridic existent cu S.C. A. S.R.L., aspect ce a fost corect punctat de către prima instanţă. Ca atare, noul contract cu S.C. A. S.R.L. nu s-a mai încheiat nu pentru că organele de conducere ale SRTV (Directorul General, Comitetul Director, Consiliul de Administraţie) nu ar fi avut niciodată această intenţie, cum greşit susţine apelanta-reclamantă, ci din cauze independente de voinţa lor (reducerea surselor bugetare ca urmare, în principal, a pierderii drepturilor de difuzare a meciurilor de fotbal ale Legii 1).

În ceea ce priveşte cealaltă acţiune imputată intimatului-pârât C., respectiv că a acceptat, la data de 6 aprilie 2007, casetele conţinând primele două episoade ale seriei a II-a a serialului "La Urgenţă", fără să fi fost mandatat în acest sens, prima instanţă a reţinut în mod corect lipsa caracterului ilicit al faptei. Astfel, acţiunea respectivă este o consecinţă directă şi firească a ofertei de contractare, urmate de comanda de executare, ce au fost realizate de către intimatul-pârât cu respectarea dispoziţiilor legale şi regulamentare şi a practicilor interne, conform considerentelor prezentate anterior. Mai mult, astfel cum a reţinut şi prima instanţă, acţiunea respectivă a reprezentat un act de bună-credinţă şi de conservare a bunelor relaţii dintre părţi.

În concluzie, prima instanţă a reţinut în mod corect că fapta imputată intimatului-pârât C. nu are caracter ilicit, astfel că nu este îndeplinită prima dintre condiţiile prevăzute cumulativ de art. 998-999 din C. civ. 1864, pentru a se putea angaja răspunderea sa civilă delictuală, context în care, în mod corect, prima instanţă nu a mai procedat la analiza celorlalte condiţii legale (prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu, vinovăţia).

În ceea ce-l priveşte pe intimatul-pârât B., apelamnta-reclamantă a susţinut că prima instanţă a reţinut în mod greşit că nu se poate reţine existenţa unei fapte ilicite în sarcina acestuia, deşi a avut cunoştinţă şi a supravegheat negocierile referitoare la seria a II-a a serialului "La Urgenţă" şi chiar a intervenit în negociere, ştiind că nu avea aprobarea Consiliului de Administraţie pentru a angaja SRTV în raporturi contractuale cu S.C. A. S.R.L.

Curtea constată că şi acest motiv de apel este nefondat, fiind valabile, mutatis mutandis, considerentele prezentate anterior cu prilejul analizei faptei imputate intimatului-pârât C., concluzia rezultată din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză fiind că ambii intimaţi-pârâţi au avut aprobarea Comitetului Director şi al Consiliului de Administraţie în vederea iniţierii şi purtării de negocieri cu S.C. A. S.R.L. pentru producerea seriei a II-a a serialului "La Urgenţă", cu scopul difuzării sale în cadrul grilei din primăvara anului 2007.

Nefondată este şi susţinerea apelantei-reclamante, în sensul că intimatul-pârât B. avea obligaţia de a verifica activitatea intimatului-pârât C..

Această susţinere nu poate fi primită ab initio, din perspectiva faptului că, după cum s-a reţinut deja, intimatul-pârât C. nu a săvârşit nicio faptă ilicită.

Chiar dacă s-ar trece peste acest argument esenţial, se constată că obligaţia intimatului-pârât B. de a verifica activitatea intimatului-pârât C., sub aspectul discuţiilor sau negocierilor purtate cu diverşi colaboratori sau parteneri ai SRTv, nu rezultă din nicio dispoziţie legală şi/sau regulamentară în vigoare în perioada ianuarie- aprilie 2007.

Astfel, apelanta-reclamantă a indicat în cuprinsul cererii prevederile art. 28 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 41/1994, însă acestea se referă în mod explicit la atribuţia Directorului General de a controla modalitatea în care se execută hotărârile Consiliului de Administraţie şi convenţiile încheiate de SRTV, ceea ce nu este cazul situaţiei din speţă.

Referitor la prevederile pct. IV.7 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al SRTv, acestea se referă la controlul ierarhic redacţional asupra emisiunilor difuzate, iar nu la controlul asupra activităţii Directorului Direcţiei Programe, cum în mod greşit susţine apelanta-reclamantă.

În realitate, conform prevederilor pct. III.3.4 lit. i) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al SRTv, nu intimatul-pârât pârât B., ci Comitetul Director (organ colegial compus din Directorul General şi 7 membri) are în competenţă atribuţia de a se asigura că angajaţii SRTV nu încalcă sau nu permit încălcări ale legislaţiei în vigoare, ale deontologiei sau ale principiilor bunei administrări, eficienţei, eficacităţii, economicităţii şi transparenţei.

De altfel, la 12 aprilie 2006, respectiv 19 aprilie 2006, Comitetul Director fusese acela care hotărâse că intimatul-pârât C. răspunde pentru încheierea contractului aferent primei serii a serialului "La Urgenţă", fiind împuternicit să semneze şi contractul pentru producerea primelor 15 episoade, aspect recunoscut de către apelanta-reclamantă prin răspunsul la întrebarea nr. 3 din interogatoriu . De asemenea, după cum s-a arătat deja, Comitetul Director este cel care l-a mandatat informal pe intimatul-pârât C. pentru a negocia cu S.C. A. S.R.L. producerea seriei a II-a a serialului "La Urgenţă", cu scopul difuzării sale în cadrul grilei de programe din primăvara anului 2007.

Găsind nefondate criticile de apel invocate, ce au fost analizate cu respectarea limitelor devoluţiunii prevăzute de art. 295 alin. (1) din C. proc. civ. 1865, Curtea a constatat că prima instanţă a reţinut în mod corect împrejurarea că nici fapta imputată intimatului-pârât B. nu are caracter ilicit, nefiind probată încălcarea de către acesta a vreunei dispoziţii legale sau regulamentare, astfel că nu este îndeplinită prima dintre condiţiile prevăzute cumulativ de art. 998-999 din C. civ., pentru a se putea angaja răspunderea sa civilă delictuală, context în care în mod corect prima instanţă nu a mai procedat la analiza celorlalte condiţii legale.

Faţă de aceste considerente, constatând că toate motivele de apel invocate de către reclamantă sunt nefondate şi că sentinţa civilă apelată este legală şi temeinică, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 296 din C. proc. civ. 1865, a respins apelul, ca nefondat.

Totodată, având în vedere că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 274 alin. (1) din C. proc. civ. 1865, Curtea a obligat apelanta-reclamantă, fiind în culpă procesuală, la plata către intimatul-pârât B. a cheltuielilor de judecată (onorariul de avocat).

Referitor la cuantumul total al cheltuielilor de judecată, acesta este de 15.184,48 RON, din care suma de 14.184,48 RON achitată de intimatul-pârât în apelul din primul ciclu procesual, conform facturii fiscale nr. x din 19 noiembrie 2019 şi extrasului de cont din 24 iulie 2020, şi suma de 1.000 RON achitată de intimatul-pârât în apelul din al doilea ciclu procesual, conform ordinului electronic de plată din 22 septembrie 2021 .

Potrivit dispoziţiilor art. 274 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865, "judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat".

Curtea a făcut aplicarea în cauză a acestor dispoziţii legale şi a obligat apelanta-reclamantă să plătească intimatului-pârât B. suma de 8.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată sub forma onorariului de avocat, fără a interveni în raporturile contractuale ale acestuia cu clientul său, apreciind că întreaga suma solicitată, de 15.184,48 RON, este nepotrivit de mare în raport cu munca îndeplinită de avocat. În ceea ce priveşte valoarea pricinii, este adevărat că suma pretinsă în cadrul prezentului litigiu are un cuantum mare (1.364.199,43 RON), însă acest criteriu nu este singurul prevăzut de lege la aprecierea asupra cuantumului cheltuielilor de judecată, art. 274 alin. (3) din C. proc. civ. 1865 menţionând, în egală măsură, şi munca îndeplinită de avocat.

Or, în apelul din primul ciclu procesual, pentru care s-au efectuat cheltuieli de judecată în cuantum de 14.184,48 RON, activitatea domnului avocat a constat în redactarea întâmpinării (8 pagini) şi reprezentarea intimatului-pârât la două termene de judecată (termenul din 13 decembrie 2019, când judecata s-a amânat pentru a se comunica întâmpinările, şi termenul din 24 iulie 2020, când a invocat excepţia tardivităţii apelului şi s-au purtat discuţii asupra acestei excepţii).

În apelul din al doilea ciclu procesual, pentru care s-au efectuat cheltuieli de judecată în cuantum de 1.000 RON, activitatea domnului avocat a constat în accesarea electronică a dosarului şi reprezentarea intimatului-pârât la două termene de judecată (termenul din 18 iunie 2021, când judecata s-a amânat pentru a se depune o delegaţie de substituire, şi termenul din 8 octombrie 2021, când au avut loc dezbaterile asupra motivelor de apel).

În acest context, suma de 15.184,48 RON nu este proporţională cu munca îndeplinită de către domnul avocat, care, conform celor prezentate anterior, a constat, în ambele cicluri procesuale, în redactarea întâmpinării şi reprezentarea la 4 termene de judecată, în apel nefiind administrate probe noi şi nefiind invocate chestiuni juridice de o complexitate deosebită, astfel că apelanta-reclamantă a fost obligată să plătească intimatului-pârât B. suma de 8.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 274 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs reclamanta Societatea Română de Televiziune, ce a formulat critici întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta a susţinut, în esenţă, că instanţa de apel avea obligaţia de a răspunde argumentelor SRTV aduse prin intermediul motivelor de apel. Cu toate acestea, înlăturând de plano aceste argumente şi fără a proceda la analiza incidenţei dispoziţiilor art. 998, 999 C. civ., se respinge apelul reţinându-se, fără temei, că nu ar fi incidentă, în cauză, fapta ilicită a intimaţilor pârâţi. Ca urmare, instanţele fondului nu mai procedează la analiza celorlalte condiţii ale răspunderii civile.

Hotărârea recurată este fundamentată pe motive străine de natura pricinii, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii

Instanţa de apel a reţinut în mod nelegal faptul că voinţa reclamantei Societatea Română de Televiziune de a contracta se poate forma şi s-a format exclusiv prin manifestarea unilaterală de voinţă a preşedintelui - director general şi/sau prin voinţa directorului Direcţiei de programe.

Din perspectiva rigorilor Legii nr. 41/1994, niciunul dintre cei doi pârâţi, în mod individual, nu pot angaja reclamanta în raporturi juridice faţă de terţi fără să încalce prevederile art. 998 - 999 C. civ.

Astfel, reţinerea instanţei de apel contravine prevederilor art. 18 din Legea nr. 41/1994.

Din economia dispoziţiilor art. 18 din Legea 41/1994 rezultă că organul suprem de conducere al activităţii SRTv este asigurată de Consiliul de administraţie, respectiv prin decizia majoritară a celor 13 membri ai Consiliului. În lipsa unei decizii a Consiliului care să asume în mod valabil SRTV în relaţia cu terţii, rezultă că nici Directorul General şi nici Directorul nu au capacitatea de a angaja în mod valabil SRTv.

Art. 27 din Legea nr. 41/1994 stabileşte, în afara oricărui dubiu, atribuţiile Consiliului de administraţie al SRTV.

Prin urmare, este în competenţa Consiliului de administraţie orice decizie care să angajeze SRTV, iar decizia este dată în sarcina membrilor acestui Consiliu.

Nu prezintă nicio relevanţă dacă cei doi intimaţi făceau parte din Consiliu sau dacă aceştia participau la şedinţele Consiliului în lipsa deciziei organului colegial - Consiliul de administraţie.

Or, din probele administrate în cauză rezultă că niciodată în perioada ianuarie - aprilie 2007, Consiliul de administraţie nu a aprobat nici încheierea unui nou contract cu A. S.R.L. şi nici nu a fost aprobat încheierea unui act adiţional la contractul iniţial.

Prin urmare, intimaţii aveau obligaţia de a acţiona cu diligenţă şi cu prudenţă, sens în care aveau obligaţia faţă de SRTV să aducă la cunoştinţa reprezentanţilor A. S.R.L. faptul că orice contract/act adiţional este supus aprobării prealabile a Consiliului de administraţie.

În această ipoteză, decizia intimatului-pârât C. de a comunica către A. S.R.L. că se doreşte contractarea seriei a doua a serialului "La Urgenţă" încă din ianuarie 2007, s-a realizat cu încălcarea dispoziţiilor legale. Mai mult, din apărările formulate de intimatul-pârât B. rezultă că acesta dacă nu l-a mandatat pe intimatul C. să promită în numele şi pe seama SRTV încheierea unui nou contract, l-a susţinut în aceste demersuri, deşi, în calitate de Preşedinte - Director General al SRTV avea obligaţia de a controla activitatea desfăşurată de acesta.

Prin interpretarea eronată şi contrară a dispoziţiilor art. 28 din Legea nr. 41/1994 instanţa de apel apreciază, în mod nelegal, faptul că ar fi lipsit un regulament de organizare şi funcţionare al Consiliului de administraţie.

Existenţa sau inexistenţa regulamentului nici nu are relevanţă în cauză.

Organul suprem de conducere al SRTV este Consiliul de Administraţie.

Directorul General are, între altele, conform prevederilor art. 28 din Legea 41/1994, următoarele atribuţii şi răspunderi:

"a) asigură, împreună cu comitetul director, conducerea curentă a societăţii; b) dispune, controlează şi răspunde de executarea hotărârilor consiliului de administraţie, precum şi a convenţiilor încheiate de societate".

Prin urmare, subsecvent obţinerii aprobării Consiliului de administraţie al SRTV, Directorul General se preocupă de implementarea deciziilor Consiliului.

Or, în condiţiile în care cei doi intimaţi cunoşteau faptul că nu a fost aprobat în Consiliul de administraţie contractul cu A. S.R.L., rezultă că aceştia au acţionat în lipsa oricărui mandat.

Conform art. 998 C. civ., orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeala s-a făcut să-l repare, iar potrivit art. 999 C. civ., omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si cel cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa sa.

Or, din conduita intimaţilor rezultă în mod neechivoc săvârşirea faptei ilicite ce constă în aceea că a fost angajată răspunderea SRTV în lipsa oricărei aprobări în acest sens a organului competent, prin depăşirea limitelor mandatului încredinţat.

Au reţinut instanţele fondului, în mod nelegal, faptul că în cadrul şedinţelor Consiliului de administraţie al SRTV s-ar fi purtat discuţii cu privire la o eventuală încheiere a contractului între A. S.R.L. şi SRTV. Reţinerea este corectă, însă niciodată nu s-a materializat/concretizat în adoptarea unei decizii în acest sens. Prin urmare, lipseşte voinţa SRTV, fapta ilicită a intimaţilor fiind pe deplin dovedită.

În sens contrar, sunt aplicabile prevederile art. 1 alin. (2) şi (3) din Regulamentul Consiliului de administraţie SRTV, în vigoare până în martie 2007. Conform acestui Regulament, Consiliul de administraţie avea atribuţia de a aproba contractele cu o valoare de cel puţin 1.000.000 Euro (noul contract dintre A. S.R.L. şi SRTV depăşea valoarea minimă ce determina adoptarea unei decizii în cadrul Consiliului de administraţie). De altfel, se reţine de către Tribunalul Bucureşti "având in vedere că primul contract încheiat cu A. avusese o valoare de peste 100.000 euro, iar seria a doua urma să fie realizată în condiţii de cost similare, rezultă că trebuia să existe o aprobare a contractului de către Consiliul de Administraţie".

Or, instanţa de apel a menţinut hotărârea Tribunalului Bucureşti, apreciind că aceasta este temeinică şi legală.

Prin urmare, au fost interpretate şi aplicate greşit prevederile Regulamentului.

Nu în ultimul rând, decizia de angajare a SRTV în raporturi contractuale cu A. S.R.L. s-a realizat începând cu data de 9 ianuarie 2007 (prin adresa x), în condiţiile în care şedinţele Consiliului de administraţie în cadrul cărora s-a dezbătut situaţia noului contract au fost ulterioare şi, în orice caz, nu au fost finalizate prin adoptarea unei decizii.

Din probele administrate în cauză rezultă faptul că ambii intimaţi pârâţi s-au implicat în mod activ în negocierile derulate în numele şi pe seama SRTV cu A. S.R.L., aceştia sperând că vor obţine aprobarea ulterioară a Consiliului de administraţie pentru încheierea unui eventual contract. De altfel, din stenogramele şedinţelor Consiliului rezultă că cei doi intimaţi au încercat permanent să convingă membrii Consiliului să le confirme decizia deja adoptată.

O conduită corectă faţă de SRTV şi prudentă în acelaşi timp, îi obliga pe cei doi să aducă la cunoştinţa reprezentanţilor A. S.R.L. faptul că negocierile purtate nu vor asuma în mod valabil SRTV până la momentul la care Consiliul de administraţie va aproba un eventual contract. Intimaţii-pârâţi nu au făcut o astfel de probă care să îi poată disculpa.

În concluzie, solicită admiterea recursului, în principal, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare Tribunalului Bucureşti sau, în subsidiar, modificarea, în tot, a hotărârii recurate şi pe fond, admiterea cererii formulate de SRTV şi, în consecinţă, obligarea intimaţilor-pârâţi, în solidar, la plata următoarelor sume de bani angajate de SRTV:

- 1.314.859,63 RON, reprezentând prejudiciul efectiv şi 49.339,80 RON profit nerealizat (potrivit sentinţei civile nr. 1436 din 28 iunie 2013);

- 33.859 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată (stabilite în sarcina SRTV prin sentinţa civilă menţionată);

- 7.570 RON, cheltuieli de judecată efectuate în apel (stabilite prin decizia civilă nr. 694A din 7 octombrie 2016;

- 12.820 RON, cheltuieli de judecată ocazionate cu soluţionarea recursului.

5. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-pârâţi C. şi B. au depus, fiecare, întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce succedă.

Recurenta-reclamantă a indicat ca temei de drept al criticilor din recurs ipotezele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.

Art. 304 pct. 7 C. proc. civ. reglementează situaţia în care hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Din perspectiva acestui motiv de nelegalitate, nu au fost identificate critici concrete în cuprinsul memoriul de recurs referitoare la motivele străine de natura pricinii, în condiţiile în care susţinerile părţii nu au fost structurate potrivit fiecărui motiv de recurs invocat, situaţie în care susţinerile recurentei-reclamantă nu pot fi analizate.

Singurele critici subsumate acestei ipoteze se referă la nemotivarea hotărârii instanţei de apel din perspectiva faptului că instanţa respinge apelul reţinând că nu ar fi există, în cauză, o faptă ilicită a intimaţilor-pârâţi şi, ca urmare, nu mai procedează la analiza celorlalte condiţii ale răspunderii civile.

Or, din moment ce a constatat că nu este îndeplinită prima dintre condiţiile prevăzute cumulativ de art. 998-999 C. civ., existenţa unei fapte ilicite, pentru a se putea angaja răspunderea civilă delictuală a pârâţilor, în mod legal, instanţa de apel nu a mai procedat la analiza celorlalte condiţii legale (prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu, vinovăţia).

Mai mult, Înalta Curte constată că hotărârea a fost pronunţată cu respectarea dispoziţiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanţa de apel expunând pe larg motivele de fapt şi de drept relevante în pronunţarea soluţiei adoptate.

În plus, la momentul dezbaterii recursului, recurenta-reclamantă, prin apărător, a arătat că înţelege să nu mai susţină criticile legate de nemotivarea deciziei recurate.

Prin urmare, în raport cu considerentele expuse mai sus, acest motiv de recurs este nefondat.

În privinţa motivului de recurs întemeiat pe ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile formulate de recurentă vizează pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 18, 27 şi 28 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, art. 1 alin. (2) şi (3) din Regulamentul de funcţionare al Consiliului de administraţie al SRTV, în vigoare până în martie 2007, coroborate cu ale art. 998-999 C. civ.

Critica este nefondată.

Instanţa de apel a făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 998-999 C. civ. şi a dispoziţiilor legale şi regulamentare, dispoziţii care implică analiza existenţei unei fapte ilicite, a vinovăţiei, a prejudiciului şi a legăturii de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu, respectiv stabilirea atribuţiilor avute de pârâţi în intervalul ianuarie- aprilie 2007, precum şi a împrejurării esenţiale dacă şi-au depăşit sau nu atribuţiile legale şi/sau regulamentare, aspecte care au fost în mod legal analizate de către instanţele fondului.

Toate aceste elemente/condiţii ale antrenării răspunderii civile delictuale sunt chestiuni de fapt care au fost analizate şi statuate de către instanţa de apel pe baza probatoriului administrat în cauză.

Situaţia de fapt reţinută în apel nu mai poate fi cenzurată în recurs după abrogarea expresă a pct. 10 şi 11 din vechea reglementare a art. 304 C. proc. civ., decât în condiţiile art. 305 C. proc. civ., respectiv când se depun înscrisuri noi care vin să contrazică situaţia de fapt reţinută în etapele procesuale anterioare, fapt care nu a fost realizat în cauză.

Argumentul recurentei în susţinerea criticii că pârâţii şi-au depăşit atribuţiile legale şi/sau regulamentare, prin raportare la necesitatea aprobării contractului de către Consiliul de Administraţie şi la faptul că negocierile şi toată corespondenţa purtată pentru realizarea seriei a II-a din Programul "La Urgenţă" nu au fost avizate de Consiliul de Administraţie sau Directorul General, prin prisma aplicării/interpretării greşite a prevederilor art. 18, 27 şi 28 din Legea nr. 41/1994, este nefondat.

În baza probelor, instanţa de apel a stabilit situaţia de fapt, ce nu mai poate fi cenzurată în recurs, reţinând că intimatul-pârât C. nu a încheiat un contract cu S.C. A. S.R.L., ci doar a emis o ofertă de contractare, urmată de comanda de executare, iar concluzia rezultată din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză a fost că ambii intimaţi-pârâţi au avut aprobarea Comitetului Director şi al Consiliului de Administraţie în vederea iniţierii şi purtării de negocieri cu S.C. A. S.R.L. pentru producerea seriei a II-a a serialului "La Urgenţă", cu scopul difuzării sale în cadrul grilei din primăvara anului 2007

În consecinţă, critica referitoare la aplicarea greşită a prevederilor art. 27 din Legea nr. 41/1994 în sensul că doar Consiliul de administraţie are competenţa de a lua vreo decizie care să angajeze SRTV nu are relevanţa propusă de recurentă, întrucât pe de o parte, intimatul-pârât C. nu a încheiat un contract cu S.C. A. S.R.L., ci doar a emis o ofertă de contractare, urmată de comanda de executare, iar, pe de altă parte, din probatoriul administrat a rezultat că iniţierea şi continuarea negocierilor cu S.C. A. S.R.L. au fost aprobate de Comitetul Director şi au avut acceptul Consiliului de Administraţie.

Nici critica că existenţa sau inexistenţa regulamentului nu are relevanţă în cauză nu este fondată, întrucât potrivit art. 18 alin. (4) din Legea nr. 41/1994, invocat chiar de recurentă prin memoriul de recurs, "Consiliul de administraţie îşi desfăşoară activitatea în baza propriului regulament de organizare şi funcţionare.".

Pe de altă parte, nu poate fi reţinută nici critica vizând aplicarea greşită a prevederilor art. 1 alin. (2) şi (3) din Regulamentul Consiliului de administraţie SRTV, în vigoare până în martie 2007, în sensul că era atribuţia Consiliului de Administraţie de a analiza şi aproba încheierea contractelor cu o valoare de cel puţin 100.000 euro, recurenta ignorând faptul că de-abia în urma hotărârii Consiliului de Administraţie adoptate la 20 martie 2007, acest Regulament a fost completat, în sensul că la art. 1 s-a introdus alin. (2), care are următorul conţinut:

"Consiliul de Administraţie analizează şi aprobă, ca etapă distinctă, dar integrată concepţiei generale de dezvoltare a societăţii, încheierea de către SRTV a contractelor cu o valoare de cel puţin 100.000 euro, pe baza unei informări ce trebuie să cuprindă: a) derularea la zi a bugetului, a investiţiilor, după caz; b) elementele de siguranţă ale viitorului contract; c) datele despre estimarea unui eventual risc prin încheierea şi derularea unui astfel de contract." Cum faptele imputate pârâţilor, în mod special, intimatului-pârât C. (cu excepţia primirii celor două episoade din seria a II-a, care a avut loc la 06.04.2007) s-au desfăşurat în perioada 9 ianuarie -15 martie 2007, în mod legal, instanţa de apel a reţinut că în această perioadă nu era reglementată, nici la nivel legal, nici la nivel infralegal (regulamentar), atribuţia Consiliului de Administraţie de a analiza şi aproba încheierea contractelor cu o valoare de cel puţin 100.000 euro.

Înalta Curte constată că, în fapt, criticile formulate şi fondate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu se referă la aplicarea/interpretarea greşită a dispoziţiilor legale incidente în materie, ci la greşita interpretare a probelor cu privire la existenţa sau inexistenţa unei răspunderi civile delictuale, din perspectiva lipsei aprobării prealabile a Consiliului de administraţie pentru încheierea unui nou contract cu A. S.R.L., aspecte însă care nu pot constituie motiv de casare sau de modificare a deciziei.

Interpretarea dată probelor constituie o chestiune de fapt, care nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe aplicarea/interpretarea greşită a legii.

Aşa cum s-a antereferit, critica privind interpretarea greşită a probelor nu mai poate fi valorificat pe calea recursului în actuala reglementare a art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., în condiţiile în care pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., ce permitea cenzurarea în recurs a probelor cu consecinţa greşitei aprecieri a probelor a stării de fapt, a fost abrogat prin art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.

Din perspectiva celor expuse, susţinerile recurentei legate de incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. sunt nefondate.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul reclamantei Societatea Română de Televiziune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Societatea Română de Televiziune împotriva deciziei civile nr. 1396 A din 21 octombrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 mai 2022.