Competence of specialized land-registry panels versus general civil panels for restitution claims mischaracterized under compensation statutes.

Şedinţa publică din data de 19 iunie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cererii deduse judecăţii:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21 iulie 2020, pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia civilă, sub nr. x/2020, reclamanţii A., B., C., D., E., F., în contradictoriu cu pârâţii Primăria Comunei Dascalu-Comisia Locală a Comunei Dascalu pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, Comisia Municipiului Bucureşti pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Comisia Judeţului Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, au solicitat obligarea pârâţilor la emiterea propunerii, respectiv a dispoziţiei conţinând acordarea de măsuri compensatorii prin puncte în condiţiile Legii nr. 165/2013 pentru imobilul teren în suprafaţă de 3 ha şi 950 mp situat în Tarlaua Tunăreanca (actualmente Tunari) şi Niculaide (actualmente Pipera), judeţul Ilfov şi 6.000 mp, situat în com. Dascălu, judeţul Ilfov, conform copiei extras din Borderoul populaţiei proprietăţilor şi exploataţiilor agricole din comuna Dascalu-Creata, sat Vărăşti, plasa Caciulati, judeţul Ilfov, întocmit conform Recensământului Agricol şi populaţiei din ianuarie 1948 eliberat de Arhivele Naţionale, imposibil de restituit în natură persoanelor îndreptăţite.

Prin sentinţa civilă nr. 3733 din 09 decembrie 2021, Tribunalul Ilfov, secţia civilă a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., în contradictoriu cu pârâţii Primăria Comunei Dascalu-Comisia Locală a Comunei Dascalu pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, Comisia Municipiului Bucureşti pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Comisia Judeţului Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii C., B., D., A., F., G., H. şi I., toţi în calitate de moştenitori ai defunctului E., fiind înregistrat la data de 13 mai 2022, sub nr. x/2020, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin încheierea de şedinţă din 23 martie 2023, Completul civil nr. 20 A din cadrul secţiei a III-a civile şi pentru cauze cu minori şi de familie a Curţii de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a dispus înaintarea dosarului Preşedintelui secţiei a III-a civile şi pentru cauze cu minori şi de familie în vederea repartizării între completurile specializate în judecarea cauzelor în materia fondului funciar.

În acest sens, faţă de prevederile art. 39 alin. (2) şi art. 45 alin. (2) din Legea nr. 304/2022 prin raportare la art. 175 alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea nr. 3243/22.12.2022 a secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, coroborat cu prevederile Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 134/26.01.2023, conform cărora la nivelul secţiei a III-a a Curţii de Apel Bucureşti s-au înfiinţat patru completuri specializate pentru judecarea proceselor funciare, potrivit deciziei nr. 2/1498/02.02.2023 a Cabinetului Preşedintelui, completul de judecată a avut în vedere obiectul cererii de chemare în judecată prin care reclamanţii au solicitat obligarea pârâţilor ca, în soluţionarea cererii formulate de autorul acestora în temeiul Legii nr. 18/1991, să emită propunerea pentru acordare de măsuri compensatorii în condiţiile Legii nr. 165/2013 pentru imobilul teren în suprafaţă de 3 ha şi 950 mp situat în Tarlaua Tunăreanca (actualmente Tunari) şi Niculaide (actualmente Pipera), judeţul Ilfov şi 6.000 mp, situat în comuna Dascălu, judeţul Ilfov, invocând dispoziţiile Legii nr. 247/2005.

2.2. Învestit cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Completul civil nr. 8 A din cadrul secţiei a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a Curţii de Apel Bucureşti, prin încheierea de şedinţă din 13 aprilie 2023, în baza art. 200 alin. (2) C. proc. civ. raportat la art. 136 alin. (4) C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a apelului în favoarea completului căruia i-a fost repartizat aleatoriu - C20A; a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă; a înaintat dosarul la Înalta Curte de CasaţieşiJustiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

În fundamentarea acestei soluţii, completul de judecată a reţinut că obiectul cauzei este formulat în baza Legii nr. 10/2001, aşa cum a fost învestită prima instanţă, la data de 21 iulie 2020, şi s-au formulat criticile principale ale cererii de apel, înregistrată pe rolul curţii de apel la data de 13 mai 2022, luată în pronunţare de C20 A, în şedinţa publică din 09 februarie 2023, însă rămasă nesoluţionată pentru repunerea pe rol a apelului.

În această privinţă, a apreciat că, din punct de vedere legal, nu se poate schimba în cursul apelului temeiul juridic sub care a fost calificată situaţia de fapt de către reclamanţi în cererea de chemare în judecată şi judecată pricina la prima instanţă (cauza juridică a cererii de chemare în judecată), nici la vreo cerere a părţii şi nici din oficiu, art. 478 alin. (3) C. proc. civ. opunându-se unor asemenea măsuri de recalificare a judecăţii în sensul de schimbare a cauzei juridice a procesului, în afara pronunţării unei decizii în apel, ci calea de atac a apelului urmează principiul disponibilităţii şi limitele sale legale, conform criticilor principale ale apelanţilor-reclamanţi din cererea de apel cu care a fost învestită instanţa de apel, repartizată aleatoriu completului C20A.

Totodată, a invocat art. 6 din Decizia nr. 2/1498 din 01 februarie 2023 a Preşedintelui Curţii de Apel Bucureşti cu referire la repartizarea ciclică a dosarelor care au ca obiect fond funciar, la primul termen de judecată care a urmat acestei decizii, ceea ce nu este cazul dosarului de faţă în care reclamanţii au solicitat măsuri compensatorii pe Legea nr. 165/2013, în baza Legii nr. 10/2001 ale cărei dispoziţii le-au pretins aplicabile atât la prima instanţă cât şi în cererea de apel, după ce anterior în dosarul nr. x/2010, prin sentinţa irevocabilă nr. 3680/18.08.2010, li s-a respins, ca neîntemeiată, reclamanţilor cererea de chemare în judecată având ca obiect obligaţia de a face - obligarea comisiilor de fond funciar, Locală Dascălu şi Judeţeană Ilfov, la acordarea de măsuri reparatorii (reconstituirea dreptului de proprietate) în baza Legii nr. 18/1991 pentru aceleaşi suprafeţe de teren, 30.950 mp (3 ha şi 950 mp), care se includ în partea de 30.950 mp şi în obiectul material total (30.950 mp şi 6.000 mp) al judecăţii în dosarul de faţă al cărui temei juridic este, însă, diferit-Legea nr. 10/2001, completată de Legea nr. 165/2013.

Tot anterior în dosarul nr. x/2016, prin sentinţa definitivă nr. 9068 din 15 decembrie 2016, reclamanţilor li s-a respins, pe excepţia autorităţii de lucru judecat, cererea de chemare în judecată având ca obiect şi contestaţia, în baza Legii nr. 18/1991, împotriva Hotărârii Comisiei Judeţene, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, contestaţia formulată la Comisia Judeţeană pentru autorul comun J. de E. împotriva propunerilor Comisiei Locale Dascălu de încuviinţare ca întemeiată numai în parte a reconstituirii cerute şi neîncuviinţate a fi propusă la reconstituire şi asupra unei părţi de teren din suprafeţele totale ale autorului J., care formează obiect material al judecăţii şi în procesul de faţă.

Or, art. 6 din Decizia nr. 2/1498 din 01 februarie 2023 a Preşedintelui Curţii de Apel Bucureşti se completează cu prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ. aplicabile şi în apel, potrivit dispoziţiilor art. 482 C. proc. civ., în sensul că repartizarea ciclică a dosarelor pe rol se dispune la primul termen care urmează Deciziei nr. 2/1498 din 02 februarie 2023 a Preşedintelui Curţii de Apel Bucureşti, măsurile dispuse stabilind strict şi limitativ aplicabilitatea acesteia numai în dosarele care au ca obiect fond funciar în baza Legii nr. 247/2005, în raport de care s-a dispus înfiinţarea de completuri prin HCSM nr. 134/26.01.2023, şi nu în acelea în care eventual partea apelantă, în vreun mod suplimentar obiectului judecăţii (Legea nr. 10/2001 cu completările prin Legea nr. 165/2013), înregistrat în programul informatic Ecris, judecat de prima instanţă şi aflat pe rol în faza apelului (altul decât Legea nr. 247/2005 cu referirea Titlului XIII la Legea nr. 18/1991 şi la Legea nr. 1/2000), ar menţiona în vreo critică subsidiară în apel, ce nu a fost dezlegată definitiv într-o decizie în apel, şi alt eventual temei juridic, pe care nu l-a invocat, însă, în faţa primei instanţe învestite, ci numai pentru a susţine că a fost invocat de un pârât în întâmpinarea depusă la prima instanţă.

A precizat că, în apel, completul căruia i-a fost repartizată aleatoriu cauza, C20A, nu a pronunţat la data de 09 februarie 2023, când a luat concluziile orale ale părţilor, vreo decizie de soluţionare a cererii de apel prin care să dispună pentru vreun motiv de apel (fie el de ordine privată, fie de ordine publică) considerat obiect al judecăţii şi, în consecinţă, să-l tranşeze prin admiterea apelului, cu consecinţa desfiinţării sentinţei în ceea ce priveşte o eventuală judecată greşită a primei instanţe pe Legea nr. 10/2001, în loc de alt temei legal, şi rejudecării fondului cauzei de către curtea de apel.

În referire la art. 200 alin. (2) C. proc. civ., a evidenţiat lipsa incidenţei vreunei competenţe speciale a instanţei de apel a fi invocată în încheierea de şedinţă din 23 februarie 2023 în tranşarea apelului în cauza de faţă.

Chiar dacă ar fi fost invocată, aceasta ar fi atras judecata în continuare la acelaşi complet competent, C20A, câtă vreme nu a pus în discuţie la primul termen, ce a urmat deciziei Preşedintelui Curţii de Apel Bucureşti din 02 februarie 2023, respectiv la termenul din 09 februarie 2023, când a reţinut în pronunţare apelul, vreo excepţie de necompetenţă materială după specializare pe fond funciar, deoarece la prima instanţă reclamanţii au solicitat ca situaţia de fapt pe care au susţinut-o să fie judecată pe temeiul Legii nr. 10/2001 şi astfel să li se acorde pe acest temei măsuri compensatorii în baza Legii nr. 165/2013, în condiţiile în care prevederile art. 478 alin. (3) C. proc. civ. interzic instanţei de apel a încălca în apel cauza juridică a cererii de chemare în judecată cu care reclamanţii au învestit prima instanţă.

Aşadar, declinarea de competenţă, dispusă prin încheierea din 23 martie 2023, nu poate conduce la legala învestire a unui complet de fond funciar din materia specială reglementată de Legea nr. 18/1991 şi Legea nr. 1/2000, cu procedura stabilită la Titlul XIII din Legea nr. 247/2005, conform HCSM nr. 134/26.01.2023, respectiv a completului C8A, întrucât acest complet nu are îndreptăţirea legală să deroge de la art. 478 alin. (3) C. proc. civ. şi să încalce prevederile art. 130 alin. (2), art. 482 C. proc. civ., care stabilesc că şi în situaţia în care C20 A ar fi devenit necompetent după specializare, în urma restrângerii parţiale a specializării, prin înlăturarea de la competenţă a unuia din cei doi judecători ai săi în privinţa judecăţilor proceselor funciare demarate şi judecate în baza Legii nr. 247/2005, neinvocarea de către C20 A la primul termen care a urmat restrângerii specializării intervenite la 02 februarie 2023, respectiv 09 februarie 2023, atrage prorogarea de competenţă după specializare tot în favoarea acestui complet de judecată, făcând trimitere la decizia nr. 17/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în recurs în interesul legii, la principiile repartizării aleatorii şi continuităţii completului de judecată în judecata apelului, reglementate de art. 19, art. 200 alin. (1), art. 214 alin. (1)-(3), art. 482 şi art. 471 C. proc. civ. şi reiterate în Regulamentul de organizare al instanţelor, atât în forma lui de la data demarării procesului de faţă (HCSM nr. 1375/2015), cât şi în cea intervenită la sfârşitul anului 2022 (HCSM nr. 3243/2022).

Cu referire la istoricul litigiului, a apreciat că atât prin cererea de chemare în judecată, cât prin criticile principale din cererea de apel, reclamanţii au pretins a fi îndreptăţiţi la măsuri compensatorii în baza altui temei juridic decât cel al legislaţiei fondului funciar după care s-a judecat dosarul nr. x/2010, menţionat în considerentele sentinţei primei instanţe a prezentului dosar, sentinţă prin care s-a respins acţiunea formulată în baza Legii nr. 10/2001, cu modificările ulterioare, şi a Legii nr. 165/2013, ca nefondată.

Împrejurarea că obiectul a fost menţionat în dosar şi în programul informatic Ecris pe întreg parcursul său de la data învestirii primei instanţe, inclusiv până la luarea în pronunţare a apelului în şedinţa publică din 09 februarie 2023, ca fiind Legea nr. 10/2001, este rezultatul modului de stabilire administrativă a listei obiectelor de înregistrat în programul informatic Ecris al instanţelor, listă în care nu se regăseşte obiectul obligaţie de a face - Legea nr. 10/2001, ci se regăseşte înscris obiectul "Legea nr. 10/2001", tot aşa cum nici obiectul - obligaţie de a face pe temeiul legislaţiei fondului funciar sau Titlului XIII din Legea nr. 247/2005 nu se regăseşte în cadrul listei obiectelor de înregistrat în programul informatic Ecris, ci este înscris pe listă ca obiect - fond funciar.

În consecinţă, a dispus rectificarea menţiunii din Ecris referitoare la obiectul cauzei, acesta fiind Legea nr. 10/2001, aşa cum s-a înregistrat de la început pe rolul Curţii de Apel Bucureşti şi cum apare la prima instanţă.

II. Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două completuri ale aceleiaşi secţii din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 136 alin. (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Completului nr. 8 din cadrul secţiei a III-a civile şi pentru cauze cu minori şi de familie a Curţii de Apel Bucureşti, competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

La data de 13 mai 2022, a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei civile nr. 3733 din 09 decembrie 2021, pronunţate de Tribunalul Ilfov, secţia civilă.

Cauza a fost repartizată aleatoriu completului civil nr. 20A.

Prin Hotărârea secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 134 din 26 ianuarie 2023, s-a aprobat înfiinţarea a 4 completuri specializate la nivelul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, pentru judecarea proceselor funciare (apel, apel III şi recurs), cu referire la Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţi şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.

Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti a adoptat Hotărârea nr. 21 din 02 februarie 2023, prin care a avizat specializarea în materia fondului funciar a unui număr de 16 completuri, printre care şi C8, precum şi stabilirea compunerii completurilor specializate în materia fondului funciar, potrivit anexei nr. 1.

Drept urmare, la nivelul acestei secţii, prin Decizia nr. 2/1948 din 02 februarie 2023 a Preşedintelui Curţii de Apel Bucureşti, s-a stabilit specializarea în materia fondului funciar a 16 completuri de judecată, prin raportare la Hotărârea nr. 21 a Colegiului de conducere din 02 februarie 2023.

În cuprinsul deciziei s-a menţionat în mod explicit (art. 6):

"Aprobă modul de repartizare a dosarelor având ca obiect Civil-fond funciar, care se află pe rolul completurilor de judecată care nu vor mai fi specializate în această materie, potrivit propunerii preşedintelui secţiei a III-a civile şi pentru cauze cu minori şi de familie, respectiv pe rolul completurilor C2A, C2A3, C2R, C3A, C3A3, C3R, C4A, C4A3, C4R, C6A, C6A3, C6R, C7A, C7A3, C7R, C10A, C10A3, C10R, C11A, C11A3, C11R, C12A, C12A3, C12R, C13A, C13A3, C13R, C14A, C14A3, C14R, C15A, C15A3, C15R, C16A, C16A3, C16R, C17A, C17A3, C17R, C18A, C18A3, C18R, C19A, C19A3, C19R, C20A, C20A3, C20R, C21A, C21A3, C21R (…), în sensul că acestea vor fi repartizate ciclic completurilor specializate, în ordinea numerotării acestora pe stadii procesuale, în funcţie de data înregistrării dosarului la Curtea de Apel Bucureşti".

Ca urmare a dezînvestirii completului nr. 20A la data de 23.03.2023, dosarul a fost repartizat ciclic Completului nr. 8A, potrivit rezoluţiei preşedintelui secţiei din 04 aprilie 2023, conform art. 6 din Decizia nr. 2/1948 din 02 februarie 2023 a Preşedintelui Curţii de Apel Bucureşti.

La rândul său, Completul nr. 8A a declinat competenţa de soluţionare a apelului în favoarea completului căruia i-a fost repartizat aleatoriu - C20A.

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. civ., "Dispoziţiile prezentei secţiuni privitoare la excepţia de necompetenţa şi la conflictul de competenţă se aplică prin asemănare şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol:

"Conflictul se va soluţiona de secţia instanţei stabilite potrivit art. 135 corespunzătoare secţiei înaintea căreia s-a ivit conflictul".

Conform alin. (4) al art. 136 C. proc. civ., "Dispoziţiile alin. (1)-(3) se aplică în mod corespunzător şi completelor specializate".

Condiţiile prevăzute de textul de lege anterior menţionat sunt îndeplinite în speţa dedusă judecăţii având în vedere că dezînvestirea reciprocă a operat între două completuri din cadrul secţiei a III-a civile şi pentru cauze cu minori şi de familie a Curţii de Apel Bucureşti, fiind disputată competenţa specializată a acestora, în sensul art. 136 alin. (4) C. proc. civ., în soluţionarea apelului declarat de reclamanţii C., B., D., A., F., G., H. şi I. împotriva sentinţei civile nr. 3733 din 09 decembrie 2021, pronunţate de Tribunalul Ilfov, secţia civilă, în dosarul nr. x/2020.

În limitele învestirii instanţei care pronunţă regulatorul de competenţă, se impune a se stabili, în primul rând, dacă momentul invocării de către completul iniţial învestit a excepţiei necompetenţei, respectiv după închiderea dezbaterilor în apel şi repunerea cauzei pe rol din oficiu, pentru verificarea competenţei materiale procesuale, are vreo relevanţă în determinarea competenţei de soluţionare a cauzei.

Prin Decizia nr. 31/2019 pronunţată de către Înalta Curte într-un recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 133 din 19/02/2020, s-a statuat că, dacă excepţia de necompetenţă nu a fost invocată în termenul legal, potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (2) sau, după caz, alin. (3) C. proc. civ., necompetenţa instanţei sesizate se acoperă definitiv, fără ca excepţia să mai poată fi invocată în tot cursul procesului (pct. 63 - 66).

Din acest punct de vedere, trebuie observat că înfiinţarea completelor specializate în materia fondului funciar la nivelul Curţii de Apel Bucureşti prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii a fost urmată de măsuri de organizare şi de funcţionare a acestor complete, adoptate atât de către Colegiul de Conducere, cât şi de către preşedintele Curţii de Apel.

Aceste măsuri relevă norme de organizare judecătorească, inclusiv cele ale preşedintelui instanţei, în virtutea prerogativelor conferite de Regulamentul din 22 decembrie 2022 de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti (potrivit art. 1 alin. (2), "În situaţiile neprevăzute de lege sau de prezentul regulament, preşedintele instanţei stabileşte regulile aplicabile referitoare la organizarea şi funcţionarea instanţei").

După cum s-a arătat anterior, decizia preşedintelui Curţii a vizat nu numai cauzele ce urmau a fi înregistrate pe rolul secţiei în cadrul căreia au fost înfiinţate completele specializate, dar şi pe cele aflate pe rolul secţiei, cu repartizarea ciclică a acestora între completele nou - înfiinţate.

În absenţa oricărei distincţii în decizie din perspectiva stadiului procesual în care se aflau diferitele cauze deja înregistrate, dezînvestirea completelor nespecializate în materia fondului funciar urma a avea loc independent de împrejurarea dacă era sau nu era împlinit termenul de invocare a necompetenţei materiale prevăzut de art. 130 alin. (2) C. proc. civ., respectiv primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii.

Dacă s-ar fi intenţionat trimiterea la completele specializate doar a acelor cauze pentru care era posibilă respectarea termenului legal de invocare a necompetenţei, s-ar fi menţionat acest lucru în mod expres, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.

Pe de altă parte, nu s-ar putea considera că dezînvestirea trebuia să se realizeze la termenul imediat următor adoptării Deciziei nr. 2/1948 din 02 februarie 2023 a Preşedintelui Curţii de Apel Bucureşti. O asemenea interpretare echivalează cu o modificare a regimului de invocare a necompetenţei prevăzut de C. proc. civ., ce nu este permisă interpretului legii în operaţiunea de stabilire a semnificaţiei conţinutului normei, în vederea aplicării ei la o situaţie juridică concretă.

Aşadar, este lipsit de relevanţă momentul la care a avut loc declinarea de competenţă din partea completului iniţial învestit în prezenta cauză, câtă vreme era obligatorie dezînvestirea sa în favoarea unuia dintre completele nou - înfiinţate, neputându-se vorbi despre o consolidare a competenţei prin neinvocarea excepţiei de necompetenţă în termenul legal.

Această concluzie este susţinută şi de considerente ale Deciziei nr. 17/2018 pronunţată de Înalta Curte - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 872 din 16.10.2018.

Instanţa supremă a statuat următoarele:

"18. (...) dacă la nivelul unei instanţe există secţii sau completuri specializate, o cauză de o anumită natură trebuie repartizată la secţia sau completul specializat corespunzătoare naturii litigiului dedus judecăţii.

19. O primă concluzie care se impune este că aceste dispoziţii legale sunt în primul rând norme de organizare judiciară, iar abia în al doilea rând norme de competenţă de ordine publică, care reglementează competenţa unei secţii sau a alteia (respectiv complet specializat) de la nivelul unei instanţe (în sens funcţional - judecătorie, tribunal, curte de apel), în funcţie de natura litigiului dedus judecăţii.

Aşadar, normele care reglementează instanţele/completurile specializate au o natură duală, ce determină un tratament juridic specific în cazul încălcării acestora. (...)

21. După cum s-a arătat, de lege lata, specializarea judecătorilor şi secţiilor instanţelor nu este reglementată în C. proc. civ., ci în Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, având caracter de ordine publică. În această materie, regimul de invocare a excepţiei de necompetenţă nu poate anihila natura primordială a normelor de organizare judiciară, în sensul ignorării aspectului alcătuirii instanţei din perspectiva specializării judecătorilor."

În considerarea celor statuate de către instanţa supremă, nu se poate opune regimul de invocare a excepţiei de necompetenţă soluţionării unei cauze de către un complet specializat, într-o situaţie particulară precum cea din speţă, conturată prin norme de organizare judecătorească ce nu au făcut nicio distincţie, la repartizarea cauzelor către completele specializate nou-înfiinţate, în funcţie de stadiul soluţionării acestora.

În al doilea rând, soluţionarea conflictului negativ de competenţă de faţă presupune a se stabili dacă natura litigiului dedus judecăţii atrage competenţa completului specializat în materia fondului funciar.

În ceea ce priveşte obiectul acţiunii introductive de instanţă, Înalta Curte reţine că acesta constă în solicitarea de obligare a pârâţilor la emiterea propunerii şi, respectiv, a dispoziţiei conţinând acordarea de măsuri compensatorii prin puncte în condiţiile Legii nr. 165/2013 pentru imobilele-teren situate în tarlaua Tunareanca/Tunari şi Niculaide/Pipera, judeţul Ilfov (în suprafaţă de 3.0950 mp) şi în comuna Dascălu, judeţul Ilfov (în suprafaţă de 6.000 mp), invocând dispoziţiile Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanţii au arătat că autorul acestora a depus cerere în baza Legii nr. 18/1991, fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate asupra 5 ha şi 4.000 mp, deşi din actele eliberate de Arhivele Naţionale rezultă că acesta era îndreptăţit la a i se reconstitui dreptul de proprietate asupra 8 ha şi 4.950 mp, arătând că, deşi au revenit cu numeroase cereri, pârâţii nu au procedat la reconstituirea dreptului de proprietate şi pentru suprafaţa de 3 ha rămasă.

Se impune a se preciza că, în virtutea rolului său activ şi a prevederilor art. 22 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., judecătorul cauzei nu este ţinut de temeiul juridic invocat de către reclamant, având obligaţia de a soluţiona cauza conform dispoziţiilor legale incidente, dând sau restabilind calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire. Acest rol al judecătorului în aflarea adevărului operează şi în stabilirea competenţei, care se determină în funcţie de obiectul şi cauza acţiunii.

Prin urmare, este relevant, în calificarea acţiunii în legătură cu care s-a ivit conflictul negativ de competenţă (în stadiul procesual al apelului), faptul că reclamanţii solicită, în esenţă, obligarea comisiilor de fond funciar (locală şi judeţeană) la finalizarea procedurii administrative iniţiate ca urmare a cererilor formulate în baza Legii nr. 18/1991.

Aşadar, obiectul cererii de faţă are legătură cu procedura de reconstituire a dreptului de proprietate, respectiv, cu actele şi măsurile care trebuiau luate de autorităţile competente în acest scop, conform legilor speciale în materia fondului funciar.

Potrivit art. 1 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005 - Accelerarea judecăţilor în materia restituirii proprietăţilor funciare, "În scopul accelerarii judecării plângerilor, contestaţiilor şi a altor litigii apărute în urma aplicarii Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 16/1997, cu modificările şi completările ulterioare, numite în continuare procese funciare, procedura în faţa instanţelor judecătoreşti se va efectua conform prevederilor acestui titlu, care se vor completa cu cele ale C. proc. civ..", iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că "În cadrul instanţelor judecătoreşti procesele funciare se vor soluţiona de către complete specializate".

Procesele funciare au ca obiect plângerile formulate în temeiul art. 53 din Legea nr. 18/1991, constatarea nulităţii titlurilor de proprietate emise în materie funciară (în temeiul art. III din Legea nr. 169/1997 de modificare a Legii nr. 18/1991), dar şi plângerile împotriva refuzului comisiei locale şi a comisiei judeţene de soluţionare a cererilor de reconstituire/constituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991.

Drept urmare, în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată şi a prevederilor legilor fondului funciar, a căror aplicare s-ar face de către judecătorul cauzei, în măsura în care s-ar ajunge la soluţionarea pe fond a cauzei, litigiul de faţă aparţine materiei fondului funciar.

Nu are importanţă faptul că reclamanţii au indicat drept temei juridic al acţiunii şi prevederile Legii nr. 165/2013 (care ar fi condus, în situaţia în care ar fi fost aplicabile, la competenţa unei secţii civile sau, după caz, a unui complet ce soluţionează litigii în materie civilă, potrivit art. 35 alin. (1)1 din lege).

În domeniul de aplicare al Legii nr. 165/2013 intră exclusiv contestaţiile împotriva deciziilor emise de către entităţile învestite cu soluţionarea cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001, conform art. 33 din Legea nr. 165/2013, contestaţiile împotriva deciziilor emise de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor în condiţiile art. 34 din lege, precum şi litigiile generate de nesoluţionarea cererilor formulate în baza Legii nr. 10/2001 şi a dosarelor înregistrate la Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

Or, este evident că litigiul de faţă nu se încadrează în niciuna dintre categoriile de litigii menţionate anterior, motiv pentru care este lipsită de relevanţă referirea reclamanţilor la prevederile Legii nr. 165/2013, inclusiv la măsurile reparatorii vizate de acest act normativ.

Faţă de toate considerentele expuse, urmează a se stabili competenţa de soluţionare a apelului în favoarea unui complet specializat în materia fondului funciar din cadrul secţiei a III-a civile şi pentru cauze cu minori şi de familie a Curţii de Apel Bucureşti, respectiv a Completului nr. 8.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Completului nr. 8 din cadrul secţiei a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a Curţii de Apel Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 iunie 2023.