Procedural delay complaint declared moot after judgment was drafted and served

Şedinţa publică din data de 19 iunie 2023

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

La data de 02 mai 2023, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. x/2021/a1, a fost înregistrată contestaţia formulată de petentul A. privind tergiversarea procesului în legătură cu dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În expunerea motivelor, petentul a arătat că prima cerere de urgentare a redactării sentinţei civile nr. 73 din 30 mai 2022, pronunţată de instanţa de fond în dosarul nr. x/2021, a formulat-o la data de 07 februarie 2023, iar, ulterior, a revenit cu alte 2 cereri, la data de 06 martie 2023 şi, respectiv, la data de 06 aprilie 2023, cu aceeaşi solicitare rămasă fără rezultat, aspecte ce denotă încălcarea dreptului acestuia la soluţionarea cu celeritate a cauzei într-un termen optim şi rezonabil.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 522 alin. (1) şi (2) pct. 1, art. 426 alin. (5) C. proc. civ.

Analizând contestaţia privind tergiversarea procesului formulată de petentul A., Înalta Curte constată următoarele:

Dispoziţiile art. 522 C. proc. civ. statuează că:

"(1) Oricare dintre părţi, precum şi procurorul care participă la judecată pot face contestaţie prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată. (2) Contestaţia menţionată la alin. (1) se poate face în următoarele cazuri: 1. când legea stabileşte un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunţare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat; 2. când instanţa a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia să îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege; 3. când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să comunice instanţei, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte informaţii rezultate din evidenţele ei şi care erau necesare soluţionării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege; 4. când instanţa şi-a nesocotit obligaţia de a soluţiona cauza într-un termen optim şi previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluţionării cauzei, deşi timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului."

Aşadar, dispoziţiile art. 522 alin. (2) C. proc. civ. precizează expres situaţiile în care părţile sau/şi procurorul pot face contestaţia.

Toate motivele vizează, inevitabil, şi culpa instanţei, mai exact atitudinea ei faţă de neglijenţa sau abuzul părţilor, a altor participanţi în proces, ori a terţilor propriu-zişi, care aveau obligaţii legale sau judiciare.

Motivul prevăzut la pct. 4 al art. 522 alin. (2) C. proc. civ. priveşte în exclusivitate propria conduită a instanţei, indiferent de conduita în proces sau în legătură cu procesul a celorlalţi participanţi.

Cu toate acestea, ceea ce caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 C. proc. civ. este pasivitatea instanţei de judecată, care are mijloacele necesare la dispoziţie pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare şi nu le foloseşte sau, mai grav, nesocoteşte ea însăşi dispoziţiile legale care-i impun o anumită conduită.

Ca atare, contestaţia privind tergiversarea procesului nu trebuie privită ca o posibilitate de sancţionare a judecătorului învestit cu soluţionarea cauzei, ci ca un remediu oferit de normele de procedură, care are aplicabilitate în situaţiile în care chiar instanţa cauzează amânarea nejustificată sau nu dispune măsurile necesare pentru asigurarea soluţionării procesului într-un termen rezonabil.

Or, în prezenta cauză, petentul a invocat incidenţa cazului prevăzut de art. 522 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. în ceea ce priveşte nemotivarea hotărârii judecătoreşti în termenul prevăzut de lege, însă, din verificarea stadiului dosarului nr. x/2021 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, reiese că sentinţa civilă nr. 73 din 30 mai 2022 a fost redactată la data de 09 mai 2023 şi comunicată petentului, la data de 15 mai 2023, împrejurare relevată în cuprinsul cererii depuse la data de 02 iunie 2023, prin poştă electronică, şi care acoperă toate aspectele invocate de parte prin demersul judiciar iniţiat.

În consecinţă, cum sentinţa în considerarea căreia a fost formulată prezenta cerere a fost redactată, Înalta Curte reţine că a încetat situaţia ce se solicită de către petent a fi înlăturată, context în care, în acord cu solicitarea părţii, va constata, ca rămasă fără obiect, contestaţia privind tergiversarea în legătură cu dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată, ca rămasă fără obiect, contestaţia privind tergiversarea procesului, formulată de petentul A., în legătură cu dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 iunie 2023.