Recusal challenge: appeal against dismissal of judicial recusal barred until final judgment due to premature filing under Art. 53(1) CPC

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Obiectul cererii deduse judecăţii:

Prin cererea înregistrată la data de 30 ianuarie 2023 în cadrul dosarului x/2022 aflat pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, petentul A. a formulat cerere de recuzare împotriva doamnei judecător B..

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 42 alin. (13) C. proc. civ.

I.2. Încheierea pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă:

Prin încheierea de şedinţă din 01 februarie 2023, Curtea de Apel Iaşi, secţia I civilă, a respins cererea de recuzare formulată de petentul A. împotriva doamnei judecător B. în dosarul nr. x/2022.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petentul A..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 13 februarie 2023, sub nr. x/2022/a2, fiind repartizată computerizat aleatoriu, spre soluţionare, completului filtru nr. 2, care, în procedura de verificare şi regularizare a cererii de recurs, prin rezoluţia 14 februarie 2023, a constatat că cererea de recurs formulată de recurentul-petent A. îndeplineşte cerinţele impuse de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) C. proc. civ., cuprinzând menţiunile privind numele, prenumele şi domiciliul recurentului, indicarea hotărârii care se atacă; cererea este semnată; în ceea ce priveşte cerinţa impusă de lit. d) al aceluiaşi articol, s-a reţinut că recurentul nu a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. cererea de recurs este scutită de la plata taxei judiciare de timbru potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. l) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii şi protecţiei victimelor infracţiunilor.

Prin aceeaşi rezoluţie, a stabilit termen de judecată la data de 04 aprilie 2023, cu citarea părţii, potrivit art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., reţinându-se că în cauză nu se impune comunicarea cererii de recurs, recurentul-petent fiind singura parte din dosar.

II.1. Motivele de recurs:

Recurentul-petent a solicitat admiterea recursului, cu consecinţa trimiterii cauzei unei alte instanţe spre soluţionare.

În expunerea motivelor de recurs, partea a arătat că instanţa nu a ţinut cont de faptul că în cererea de recuzare a solicitat ca din constituirea completului învestit cu judecarea contestaţiei împotriva încheierii din 15 decembrie 2022, pronunţată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr. x/2022 să nu facă parte judecătorii care au pronunţat hotărâri ilegale, respectiv C.., D.. şi E., aspect pe care curtea de apel l-a avut în vedere la soluţionarea cererilor de strămutare a dosarelor nr. x/2022 şi nr. y/2022

Relativ la considerentele care au condus la respingerea cererii, ca neîntemeiată, [nu a indicat în mod corect art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., iar judecătorul recuzat a pronunţat o hotărâre de respingere a cererii de strămutare] a susţinut că era vorba de a 4-a cerere de strămutare, precum şi de hotărâri nepuse în executare din anii 1995 şi 2013.

A precizat că, în mod eronat, instanţa a invocat art. 6 parag. 1 din jurisprudenţa C.E.D.O. privitor la prezumţia legală fără a se raporta mai întâi la prevederile art. 328 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. sublinind că nu prezintă relevanţă reţinerea instanţei potrivit căreia aspectul subiectiv al lipsei de imparţialitate trebuie dovedit de recurent cât timp domnul judecător B. nu a solicitat şi studiat dosarul nr. x/2022 4377, potrivit art. 142 alin. (3) C. proc. civ. pentru a constata dacă hotărârile definitive au fost puse în executare.

Deşi a depus, prin poştă, la data de 29 decembrie 2022, plângerea penală formulată la data de 10 octombrie 2022, pentru neexecutarea deciziei nr. 245/1995 de reintegrare în muncă, domnul judecător B. a omis intenţionat să o studieze, iar concluzia acestuia nu se bazează pe o prezumţie legală, având în vedere că hotărârile definitive neexecutate nr. 245/1995 şi nr. 1538/2013 reprezintă proba contrară celor reglementate de art. 328 alin. (2) C. proc. civ.

A precizat că decizia nr. 245/1995 se află în dosarul nr. x/2009 (fostul dosar nr. x/2002 al D.N.A. laşi), iar sentinţa nr. 1538/2013 în dosarul nr. x/2022, cu termen în apel la 15 martie 2023.

II.2. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Prin încheierea de şedinţă din 04 aprilie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a dispus suspendarea judecăţii recursului, în temeiul art. art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reţinându-se că partea legal citată la acel termen de judecată nu s-a înfăţişat la strigarea pricinii şi nici nu a solicitat în scris judecarea în lipsă.

Prin cererea depusă la 14 aprilie 2023, prin serviciul de curierat F., recurentul a solicitat redeschiderea procesului prin fixarea unui termen cu citarea acestuia, sens în care, prin rezoluţia din 24 aprilie 2023, s-a stabilit termen de judecată la 06 iunie 2023, cu citarea părţii, în vederea discutării cererii de repunere pe rol formulate de recurentul-petent A. şi a soluţionării recursului declarat în cauză.

Prin concluziile scrise depuse la 02 iunie 2023, prin poştă electronică, recurentul-petent a expus aspecte ce ţin de judecarea cauzei în care s-a pronunţat încheierea atacată.

II.3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., excepţia de prematuritate a recursului pentru formularea acestuia cu nerespectarea cerinţelor înscrise în art. 53 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să o admită şi să respingă recursul, ca prematur formulat, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Prin dispoziţiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece, se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti. Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiectele de drept aflate în situaţii identice. Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

În contextul reperelor de analiză relevate, în speţa dedusă judecăţii, recursul vizează încheierea din 01 februarie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, prin care Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a respins cererea de recuzare formulată de contestatorul A. împotriva doamnei judecător B..

În atare situaţie, sunt aplicabile dispoziţiile art. 53 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora:

"Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri".

Ca atare, în situaţia în care hotărârea prin care se va soluţiona cauza este definitivă, în înţelesul art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., nefiind susceptibilă de apel sau de recurs [situaţie incidentă în speţă, raportat la obiectul cauzei - contestaţie îndreptată împotriva sentinţei civile nr. 1401 din 15 decembrie 2022 a Tribunalului Vaslui, prin care s-a respins cererea de acordare a compensaţiilor financiare prevăzută de art. 27 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 211/2004, cu modificările ulterioare, potrivit art. 31 alin. (6) din Legea nr. 211 din 27 mai 2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii şi protecţiei victimelor infracţiunilor, coroborat cu art. 483 alin. (2) C. proc. civ..], încheierea de respingere a cererii de recuzare poate fi atacată cu recurs, însă în termenul de 5 zile de la comunicarea hotărârii definitive în cauză.

Acest aspect rezultă din interpretarea logico-gramaticală a tezei a II-a a alin. (1) al art. 53 citat anterior, respectiv din folosirea sintagmei "hotărâre" atât în referire la hotărârea prin care se soluţionează cauza, cât şi în referire la momentul comunicării sale. Nici faptul că "încheierile" sunt denumite generic, potrivit art. 424 alin. (5) C. proc. civ., tot "hotărâri" nu pot conduce la o altă concluzie deoarece în economia acestui text legal (atât în teza I, cât şi în teza a II-a), legiuitorul a înţeles să folosească termenii de "hotărâre" şi "încheiere" în mod autonom, menţionând hotărârea ca fiind actul de procedură prin care se soluţionează cauza, iar încheierea ca fiind actul de procedură prin care se soluţionează cererea de recuzare.

De altfel, interpretând teleologic dispoziţiile art. 53 în ansamblul lor, se constată că scopul urmărit de legiuitor a fost crearea unui efect dilatoriu în privinţa soluţionării căii de atac împotriva încheierii de respinge a recuzării, aspect ce rezultă din faptul că în teza I a articolului se menţionează posibilitatea atacării unei astfel de încheieri numai odată cu hotărârea prin care se soluţionează cauza, atunci când aceasta nu este definitivă. Dispoziţia legală îşi are justificarea obiectivă şi rezonabilă în combaterea posibilităţii de tergiversare a soluţionării cauzelor prin formularea căilor de atac împotriva încheierilor de respingere a cererilor de recuzare.

Mai mult, conform art. 53 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., "când instanţa de recurs constată că recuzarea a fost greşit respinsă, ea va casa hotărârea, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel sau, atunci când calea de atac a apelului este suprimată, la prima instanţă".

Astfel, şi din coroborarea dispoziţiilor art. 53 alin. (1) cu prevederile alin. (3) teza a II-a ale aceluiaşi articol menţionat, rezultă că împotriva încheierii prin care s-a respins recuzarea se poate face recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii prin care s-a soluţionat cauza, în ipoteza în care aceasta din urmă hotărâre este definitivă, iar nu în termen de 5 zile de când a fost comunicată încheierea recurată, deoarece soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de recurs sunt casarea "hotărârii prin care s-a soluţionat cauza", cu "trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel sau (…) la prima instanţă", iar nu casarea încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, astfel cum a solicitat recurentul în prezenta cauză.

Or, în speţă, din verificările efectuate în aplicaţia Ecris, se constată că la data declarării recursului împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare a unuia dintre membrii completului învestit cu judecarea unei contestaţii, şi anume 06 februarie 2023, cauza în care s-a pronunţat încheierea recurată nu a fost soluţionată, din contră judecarea contestaţiei a fost suspendată, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă prin încheierea de şedinţă din 06 februarie 2023, în considerarea lipsei contestatorului şi a faptului că acesta nu a formulat cerere de judecare a cauzei în lipsă, iar ceea ce s-a atacat cu recurs este o încheiere intermediară, ceea ce înseamnă că recursul declarat, înainte de soluţionarea cauzei, anterior termenului legal, este prematur formulat.

Pe de altă parte, potrivit prevederilor art. 184 alin. (1) C. proc. civ., punctul de plecare a termenului este legat, ca regulă, de momentul comunicării actului de procedură, adică hotărârea definitivă ce urmează să fie pronunţată în cauză.

Prin urmare, absenţa unei hotărâri definitive alături de care să fie exercitată, astfel cum impun dispoziţiile legale în materie, prezenta cale de atac, deşi admisibilă, este deschisă petentului doar la finalul judecăţii odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza.

Instanţa de recurs mai reţine că dispoziţiile art. 53 C. proc. civ. sunt singurele dispoziţii procedurale care reglementează căile de atac împotriva încheierilor pronunţate asupra cererilor de recuzare, fără distincţie între modalităţile de respingere a cererilor de recuzare.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 53 alin. (1) ultima teză, Înalta Curte va respinge, ca prematur formulat, recursul petentului A. împotriva încheierii de şedinţă din 01 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă în dosarul nr. x/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca prematur formulat, recursul petentului A. împotriva încheierii de şedinţă din 01 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 iunie 2023.