Civil appeal in nullity perished due to failure to resume proceedings within the statutory deadline

Şedinţa publică din data de 19 iunie 2023

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Hotărârea pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în recurs:

Prin decizia nr. 688 din 30 martie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantele A. şi B. împotriva deciziei nr. 129/C din 14 aprilie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.

2. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva acestei decizii au formulat contestaţie în anulare contestatoarele A. şi B., arătând că recursul a fost respins în mod eronat, ca inadmisibil, fără a fi cercetate motivele de casare invocate, contrar deciziilor nr. 558/25 octombrie 2005 şi nr. 369/30 martie 2017 ale Curţii Constituţionale, fiind astfel discriminate şi obligate să suporte hotărâri nelegale şi netemeinice, invocând în acest sens art. 4, art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 52 alin. (1), art. 61 alin. (1), art. 124 alin. (2) şi (3), art. 126 alin. (1), art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 20 şi art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (2007/C 303/01), art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2 alin. (1), art. 3 alin. (1), art. 5 alin. (83), art. 6 alin. (1), art. 7 alin. (1) şi (2), art. 8, art. 14, art. 20, art. 22, art. 175, art. 483 alin. (3) şi (4) C. proc. civ.

De asemenea, au precizat că nu a fost ataşat la dosar punctul de vedere referitor la admisibilitatea recursului, deşi a fost depus în termen de 2 ori prin e-mailul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi formularul în format electronic, şi nici nu au fost înştiinţate în legătură cu şedinţa de judecată.

3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 29 aprilie 2022, sub nr. x/2022, şi a fost repartizată aleatoriu, spre soluţionare, completului filtru nr. 3, iar ca urmare a admiterii cererii de abţinere a membrilor acestui complet, prin încheierea de şedinţă din 26 mai 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, prezentul dosar a fost repartizat, la data de 27 mai 2022, completului filtru nr. 2, potrivit dispoziţiilor art. 110 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti şi referatului întocmit la data de 27 mai 2022, care, prin rezoluţia de primire a dosarului din data de 31 mai 2022, a stabilit termen de judecată la data de 18 octombrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Prin încheierea de şedinţă din 18 octombrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecăţii contestaţiei în anulare formulate de contestatoarele A. şi B. împotriva deciziei nr. 688 din 30 martie 2022, pronunţate de aceeaşi instanţă, întrucât părţile, care au fost legal citate pentru acel termen de judecată, nu s-au înfăţişat la strigarea pricinii şi nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În baza referatului întocmit de către grefier la data de 20 aprilie 2023, potrivit art. 420 alin. (1) C. proc. civ., prin rezoluţia din 24 aprilie 2023, s-a fixat termen de judecată la data de 06 iunie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în vederea discutării excepţiei perimării contestaţiei în anulare declarate în cauză.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu titlu preliminar, în ceea ce priveşte cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de contestatoarea A., se constată că aceasta a fost depusă la dosarul cauzei după împlinirea termenului de perimare.

Pentru a produce efectul întreruptiv al termenului de perimare, cererea de reluare a judecării cauzei trebuie formulată în interiorul termenului de 6 luni de la data suspendării judecării cauzei, conform art. 417 C. proc. civ.

În cauză, judecarea contestaţiei în anulare a fost suspendată prin încheierea din 18 octombrie 2022, iar cererea de reluare a judecăţii a fost transmisă prin poştă electronică la data de 06 iunie 2023, după expirarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

În plus, chiar dacă cererea ar fi fost depusă în termen, Înalta Curte constată că, deşi a formulat o cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii, contestatoarea nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Or, cererile de repunere pe rol neînsoţite de solicitarea de judecată în lipsă nu pot constitui acte de procedură cărora să li se recunoască efectul de întrerupere a termenului de perimare, în condiţiile în care instanţa a dispus suspendarea pentru lipsa părţilor şi în absenţa unei cereri de judecată în lipsă, deoarece nu se poate păşi nici ulterior la continuarea judecăţii în lipsa unei solicitări exprese de judecare în lipsă, care, anterior, a condus la suspendare.

Examinând, în continuare, excepţia perimării contestaţiei în anulare, invocată din oficiu, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) coroborat cu cele ale art. 416 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă", iar conform art. 420 alin. (1) din acelaşi cod "perimarea se constată din oficiu sau la cererea părţii interesate".

Pornind de la dispoziţiile legale redate, reiese că perimarea reprezintă o sancţiune procedurală ce operează de drept şi se răsfrânge asupra întregii activităţi judiciare, iar nu doar asupra unui act de procedură concret, fiind determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea litigiului, având un caracter mixt, de sancţiune procedurală şi de prezumţie de desistare.

Perimarea se întrerupe, în conformitate cu prevederile art. 417 C. proc. civ., prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

Pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni din culpa părţilor.

Prin urmare, perimarea operează cu condiţia ca timp de 6 luni să nu se fi săvârşit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligentă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.

Potrivit dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., cauza va fi suspendată "când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."

În speţă, dat fiind temeiul de drept al suspendării, respectiv art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pricina trebuia repusă pe rol în condiţiile art. 415 pct. 1 C. proc. civ., în sensul că judecata putea fi reîncepută "prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părţi, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părţilor sau din cauza lipsei lor".

Încheierea de şedinţă din data de 18 octombrie 2022, prin care s-a dispus suspendarea judecăţii contestaţiei în anulare, reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 18 aprilie 2023.

Înalta Curte constată că nici una dintre părţi nu a manifestat interes în continuarea judecăţii prin formularea unei cereri de redeschidere a procesului, înăuntrul termenului de perimare, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., şi nu a fost făcută dovada existenţei vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare.

De asemenea, nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanţa de judecată sau vreun motiv de suspendare a cursului perimării din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ.

În consecinţă, faţă de lipsa de diligenţă a părţilor care a dus la lăsarea cauzei în nelucrare o perioadă mai mare de 6 luni, în temeiul art. 420 alin. (1) C. proc. civ., cu aplicarea art. 416 alin. (1) din acelaşi act normativ, Înalta Curte va constata perimată contestaţia în anulare declarată de contestatoarele A. şi B. împotriva deciziei nr. 688 din 30 martie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată contestaţia în anulare declarată de contestatoarele A. şi B. împotriva deciziei nr. 688 din 30 martie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017.

Cu drept de recurs, în termen de 5 zile de la pronunţare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 iunie 2023.