Tardy filing of revision motion against land registry appeal; procedural standing of Registry Office and one-month peremption of extraordinary remedy

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Cererea de revizuire:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, secţia I civilă, la data de 19 august 2022, sub nr. x/2022, revizuientul A., în contradictoriu cu intimatul O.C.P.I. Caraş-Severin, a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 323/13.07.2022, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. x/2021, anularea hotărârii instanţei de apel, aceasta din urmă încălcând autoritatea de lucru judecat cu privire la calitatea procesuală pasivă a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Caraş-Severin, în cauzele având ca obiect plângerile împotriva încheierilor de carte funciară, în baza art. 31 pct. 3 din Legea nr. 7/1996, stabilită prin decizia nr. 72/15.10.2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2007.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, revizuentul a susţinut că Biroul de Carte Funciară Reşiţa a respins intabularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/30.04.2021, privitor la imobilul extratabular situat în intravilanul localităţii Pătaş jud. Caraş-Severin, arabil, în suprafaţă de 1.322 mp., cu nr. top x, nr. cad. x U.A.T. Prigor judeţul Caraş-Severin, contract încheiat pe baza posesiei exercitată de transmiţătorii B. şi C. sub nume de proprietari necontestaţi, conform art. 3 din Protocolul de colaborare încheiat între Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România cu modificările şi completările ulterioare, nr. x/2010 privind modul de efectuare a operaţiunilor de publicitate imobiliară în aplicarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată cu modificările şi completările ulterioare.

A precizat că judecarea cauzei s-a făcut fără citarea Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Caraş-Severin, potrivit art. 32 din Legea nr. 7/1996, prima instanţă a admis plângerea sa şi a dispus intabularea imobilului în cartea funciară; Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Caraş-Severin a făcut apel deşi nu avea calitatea procesuală.

Raportându-se la cele statuate prin decizia nr. 72/2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în recurs în interesul legii, precum şi la dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 7/1996, revizuentul a menţionat că Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară are atribuţii numai cu privire la înscrierea imobilelor în evidenţele de carte funciară, fără a interveni în situaţia juridică a imobilului, iar Legea nr. 7/1996 are caracter contencios numai în raport cu terţele persoane implicate în litigii referitoare la dreptul de proprietate sau alte drepturi reale, nu şi în raport cu birourile de carte funciară teritoriale.

Prin urmare, procedura aplicabilă nu are caracter contencios, deoarece instanţa nu trebuie să stabilească existenţa unui drept al Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, ci doar legalitatea şi temeinicia încheierilor date de acesta, astfel că Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Caraş-Severin nu are calitate procesuală sau interes în cauză.

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale înscopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi ca exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

Recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

În materia apelului inadmisibilitatea intervine, în principal, în două situaţii, şi anume când apelul nu este prevăzut de lege, hotărârea atacată făcând parte din cele care nu sunt supuse niciunei căi de atac, precum şi atunci când a fost declarat de o persoană care nu are calitatea procesuală de a exercita apelul.

Prin urmare, a solicitat admiterea cererii de revizuire şi anularea deciziei atacate, apelul fiind introdus de o persoană fără calitate procesuală.

I.2. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin:

Prin decizia civilă nr. 538 din 06 decembrie 2022, Tribunalul Caraş-Severin, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de judecare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reţinând, în raport de hotărârile pretins potrivnice, că instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar nu Tribunalul Caraş-Severin, pe rolul căruia a fost introdusă cererea de revizuire.

I.3. Hotărârea care se solicită a fi revizuită:

Prin decizia civilă nr. 323A din 13 iulie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Caraş-Severin, secţia I civilă a admis cererea de apel formulată de apelantul Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Caraş-Severin împotriva sentinţei civile nr. 367/2022 pronunţată de Judecătoria Oraviţa în contradictoriu cu intimatul A., notar public în cadrul D.; a schimbat în tot hotărârea instanţei de fond, în sensul că a respins plângerea formulată de A., notar public în cadrul D., cu sediul în judeţul Caraş-Severin, împotriva încheierii de respingere a cererii de reexaminare nr. x/20.09.2021 din data de 14.10.2021 a OCPI Caraş-Severin, BCPI Reşiţa; fără cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a constatat că, în primul ciclu procesual, apelantul nu a fost parte în cauză, procedura derulată în faţa acestei instanţe nu are caracter contencios, iar instanţa nu trebuie să stabilească existenţa unui drept al OCPI, ci doar legalitatea şi temeinicia încheierilor date de OCPI.

A apreciat că Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Caraş-Severin este o instituţie publică, cu personalitate juridică, cu drept în a exercita căi de atac sau în a sta în cauză, la cerere, în apărarea intereselor statului şi a respectării procedurii legale în aplicarea normelor specifice; a constatat că apelanta justifică un interes în cauză, astfel că are calitate de a declara calea de atac.

Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că, potrivit minutei nr. x/2753 din 13.04.2021 a întâlnirii reprezentanţilor Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi ai Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, s-a stabilit că, în regim de carte funciară, prevederile C. civ. şi ale Legii Cadastrului şi publicităţii imobiliare nr. 7/1996 exclud aplicarea dispoziţiilor cuprinse în Protocolul de colaborare ANCPI-UNNPR aprobat prin Ordinul nr. 309/2010.

Cu privire la efectele acestei minute, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 22 alin. (1)3 din Legea nr. 7/1996, conform cărora minuta de şedinţă este obligatorie pentru notarii publici şi personalul de specialitate din oficiile teritoriale.

Astfel, atâta timp cât registratorul şef şi asistentul registrator au avut obligaţia să ia în considerare soluţia cuprinsă în minută, conform căreia în regim de carte funciară (cum este cazul de faţă) nu se aplică dispoziţiile cuprinse în protocolul ANCPI-UNNPR aprobat prin Ordinul nr. 309/2010, încheierea de reexaminare prin care s-a dispus respingerea cererii apelantului este temeinică şi legală, iar motivele de apel prin care se invocă incidenţa în cauză a prevederilor art. 3 din Protocol sunt neîntemeiate.

I.4. Hotărârea în raport de care se invocă contrarietatea deciziei civile nr. 323A din 13 iulie 2022, pronunţate de Tribunalul Caraş-Severin, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021:

Prin decizia nr. LXXII (72) din 15 octombrie 2007, pronunţată în dosarul nr. x/2007, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 685 din 07 octombrie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a stabilit: În cauzele ce au ca obiect plângerile privind cartea funciară întemeiate pe dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 7/1996, republicată, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nu are calitate procesuală pasivă.

În considerentele acestei decizii s-au reţinut următoarele:

"Potrivit art. 17 alin. (1) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, "publicitatea imobiliară întemeiată pe sistemul de evidenţă al cadastrului general are ca obiect înscrierea în cartea funciară a actelor şi faptelor juridice referitoare la imobilele din acelaşi teritoriu administrativ şi se realizează de către oficiile teritoriale pentru imobilele situate în raza teritorială a acestora".

În acest cadru de reglementare, prin art. 20 alin. (1) din aceeaşi lege se prevede că "dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil", iar în cuprinsul art. 21 s-a subliniat că "modificarea conţinutului unui drept ce grevează un drept real imobiliar se înscrie, dacă legea nu dispune altfel, potrivit regulilor stabilite pentru dobândirea şi stingerea drepturilor reale".

În conformitate cu principiul relativităţii, pe care îl consacră, în art. 22 din legea menţionată se mai prevede că înscrierea unui drept se poate efectua numai "împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută", precum şi "împotriva aceluia care, înainte de a fi înscris, şi-a grevat dreptul, dacă amândouă înscrierile se cer deodată".

Caracterul necontencios al procedurii de înscriere în cartea funciară este subliniat în dispoziţiile art. 47 alin. (5) din Legea nr. 7/1996, republicată, potrivit cărora "înscrierile în cartea funciară se efectuează la cererea părţilor interesate, cu excepţia cazurilor în care legea prevede înscrierea din oficiu", precum şi în alin. (6) al aceluiaşi articol, prin care se precizează că "intabularea sau înscrierea provizorie poate fi cerută de orice persoană care, potrivit înscrisului original, hotărârii judecătoreşti sau hotărârii autorităţii administrative, urmează să strămute, să constituie, să modifice, să dobândească sau să stingă un drept tabular".

Acest caracter necontencios al activităţii de publicitate imobiliară mai rezultă şi din faptul că încheierile prin care sunt soluţionate cererile de înscriere de către registratorul de carte funciară, care este funcţionar public şi nu judecător, sunt, prin natura lor juridică, acte administrative provizorii ce nu au putere de lucru judecat din moment ce adoptarea lor nu are loc în cadrul unei proceduri administrative jurisdicţionale.

De altfel, o asemenea încheiere, deşi act administrativ, nu este supusă controlului instanţelor judecătoreşti de contencios administrativ, în condiţiile Legii nr. 544/2004, ci contenciosului administrativ special reglementat prin Legea nr. 7/1996, republicată.

În acest sens, în art. 50 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, republicată, este reglementată obligativitatea comunicării încheierii, iar prin alineatele următoare se prevede că "încheierea de înscriere sau de respingere poate fi atacată cu plângere", care se înaintează judecătoriei în a cărei rază de competenţă teritorială se află imobilul, că "hotărârea pronunţată de judecătorie poate fi atacată cu apel", iar "hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă se comunică, din oficiu, biroului teritorial de către instanţa care s-a pronunţat ultima asupra fondului".

Ca urmare, datorită naturii lor derogatorii, toate aceste reglementări au un caracter special în raport cu dispoziţiile generale privind procedurile necontencioase cuprinse în cartea a III-a din C. proc. civ., la art. 331-339, fiind de observat că în art. 338 alin. (2) din C. proc. civ. se prevede că "materiile necontencioase cu privire la care legea prevede o procedură specială rămân sub dispoziţiile speciale, care se vor întregi cu cele prevăzute în cuprinsul cărţii de faţă".

Or, procedura de înscriere în cartea funciară este guvernată de regulile cuprinse în Legea nr. 7/1996, republicată, şi de actele normative emise în baza ei, iar numai în măsura în care acestea nu prevăd nimic, legea este completată cu dispoziţiile generale în materie necontencioasă prevăzute în C. proc. civ.

De aceea, în raport cu această distincţie făcută de legiuitor, se impune să se reţină că Legea nr. 7/1996, republicată, nu conţine dispoziţii care să confere legitimare procesuală pasivă Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.

De altfel, pe linia promovării acestei raţiuni deduse din textele de lege aplicabile, prin art. 31 din Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 633/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară, s-a subliniat că "activităţii de publicitate imobiliară i se aplică principiile şi regulile specifice prevăzute de lege, care se întregesc cu dispoziţiile art. 331-339 din C. proc. civ..".

Mai mult, prevederea de la art. 50 alin. (4) din Legea nr. 7/1996, republicată, potrivit căreia "hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă se comunică din oficiu biroului teritorial", confirmă intenţia legiuitorului referitoare la calitatea Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, în sensul de a nu fi considerat parte în plângerea privind cartea funciară, pentru că altfel nu mai era necesar să se reglementeze obligativitatea de a i se comunica hotărârea, din moment ce dispoziţiile art. 266 alin. (3) din C. proc. civ. prevăd că "hotărârea se comunică părţilor".

II.5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

În raport de prevederile art. 248 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va analiza, cu prioritate, excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire, invocată din oficiu, faţă de efectul pe care îl produce, pentru următoarele argumente:

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele instituite de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Cererea dedusă judecăţii de faţă are ca obiect revizuirea deciziei civile nr. 323/A din 13 iulie 2022, pronunţate de Tribunalul Caraş-Severin, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., decizie definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. raportat la art. 31 alin. (5) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7 din 13 martie 1996, republicată, prin care a fost soluţionat apelul declarat de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Caraş-Severin împotriva sentinţei civile nr. 367/2022, pronunţate de Judecătoria Oraviţa în dosarul nr. x/2021.

Faţă de actul de învestire al instanţei, respectiv cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în ceea ce priveşte termenul în care se poate promova revizuirea sunt aplicabile dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8, care leagă momentul curgerii termenului de revizuire de data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, de la data pronunţării deciziei civile nr. 323A din 13 iulie 2022 a Tribunalului Caraş-Severin, secţia I civilă, care reprezintă data la care această hotărâre judecătorească a rămas definitivă şi momentul de la care curge termenul de declarare a căii extraordinare de atac a revizuirii.

Fiind un termen stabilit pe luni, devin incidente dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 3 teza I C. proc. civ., care prevăd că termenele socotite pe luni se împlinesc în ziua corespunzătoare din ultima lună.

Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ şi absolut, a cărui încălcare atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai exercita calea de atac.

Având în vedere că termenul de revizuire de o lună a început să curgă la 13 iulie 2022, rezultă că acest termen s-a împlinit la 13 august 2022. Dat fiind că această din urmă dată corespunde unei zile nelucrătoare (sâmbătă), rezultă că termenul s-a prelungit până la sfârşitul primei zile lucrătoare care a urmat, conform art. 181 alin. (2) C. proc. civ., adică 16 august 2022 (marţi), întrucât ziua de 15 august 2022 (luni) a fost zi de sărbătoare legală.

Ca atare, ultima zi în care cererea de revizuire putea fi formulată în termenul legal a fost la 16 august 2022. Or, cererea de revizuire a fost expediată prin poştă la 17/18 august 2022, reţinând în această privinţă data ambiguă ce apare pe ştampila aplicată pe plicul poştal aflat la dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Caraş-Severin, secţia I civilă şi data menţionată de revizuent la finalul cererii formulate - 17 august 2022 fiind astfel depăşit termenul imperativ de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În aceste condiţii, devine incidentă sancţiunea instituită de art. 185 alin. (1) teza I C. proc. civ., conform căruia:

"când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel."

Este de menţionat că dispoziţiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ. instituie obligaţia pentru părţi de a îndeplini actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că revizuentul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a exercita dreptul procesual în cadrul termenului stabilit de lege, nu a pretins şi nici nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, pentru a putea fi incidente prevederile art. 186 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât, în raport cu dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 323/A din 13 iulie 2022, pronunţate de Tribunalul Caraş-Severin, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 323/A din 13 iulie 2022, pronunţate de Tribunalul Caraş-Severin, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021.

Cu drept de recurs, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 iunie 2023.