Jurisdiction for recognizing foreign adoption judgment: factual domicile establishes competence despite lack of official registration

Şedinţa publică din data de 15 iunie 2023

După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureş, secţia I civilă, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat să se dispună recunoaşterea pe teritoriul României a hotărârii civile definitive nr. 2-233/08 din 10.12.2008 şi a încheierii de îndreptare erori materiale nr. 2-233/08 din 09.03.2009 pronunţate de Curtea de Apel Chişinău.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 95 pct. 1, art. 1096, art. 1099, art. 1100, art. 1102 din C. proc. civ.

2. Hotărârea Tribunalului Maramureş, secţia I civilă

Prin sentinţa civilă nr. 1329 din 22 septembrie 2022, Tribunalul Maramureş, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de recunoaştere a hotărârii străine, în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Pentru a dispune astfel, instanţa a analizat incidenţa art. 129 alin. (2) pct. 3, art. 1096, art. 1099, art. 435 alin. (2) C. proc. civ. şi a constatat că pârâţii B. şi C. nu au domiciliul în România şi nu se poate aprecia că aceştia ar fi refuzat recunoaşterea hotărârii, având în vedere că sentinţa a fost pronunţată urmare a cererii de adopţie formulate de B., iar C. este mama copilului adoptat.

În privinţa pârâtului D., s-a reţinut că acesta este cetăţean străin şi, în urma verificării bazei de date DEPABD, nu a fost identificată o adresă în România. Totodată, instanţa a reţinut că datele menţionate în cuprinsul sentinţei din 10.12.2008 pronunţate de Curtea de Apel Chişinău în dosarul nr. x, nu mai sunt de actualitate, iar hotărârea nu ar fi fost pronunţată în contradictoriu cu acest pârât.

În concluzie, instanţa a reţinut că, în raport de obiectul cererii şi de dispoziţiile art. 1099 C. proc. civ., nu poate fi aplicat criteriul de competenţă teritorială exclusivă reglementat prin dispoziţiile alin. (1) al textului legal, întrucât pârâţii nu au domiciliul în România.

3. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă

Învestit prin declinare, prin sentinţa civilă nr. 80 din 27 ianuarie 2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureş, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Instanţa a reţinut incidenţa prevederilor art. 1099 alin. (2) C. proc. civ. întrucât reclamantul a preciza,t în mod expres, cadrul procesual pasiv indicând pârâţii B., C. şi D., acesta din urmă având domiciliul în Judeţul Maramureş, astfel încât, domiciliul acestuia atrage competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureş.

Totodată, instanţa a constatat că procedura de citare a acestui pârât la domiciliul indicat, a fost legal îndeplinită, iar considerentele expuse în ceea ce priveşte calitatea procesuală a pârâţilor nu pot justifica soluţia de declinare, cadrul procesual fiind cel stabilit de către reclamant.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra conflictului negativ de competenţă

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că Tribunalului Maramureş, secţia I civilă îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziţii legale şi argumente:

Înalta Curte reţine că este sesizată cu un conflict negativ de competenţă, care se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., conflict ivit ca urmare a declinărilor reciproce între Tribunalul Maramureş şi Tribunalul Bucureşti.

Obiectul prezentei cauze îl reprezintă cererea, prin care reclamantul solicită recunoaşterea hotărârii civile definitive nr. 2-233/08 din 10.12.2008 şi a încheierii de îndreptare erori materiale nr. 2-233/08 din 09.03.2009 pronunţate de Curtea de Apel Chişinău.

Ambele instanţe aflate în conflict au reţinut în motivarea soluţiei de declinare dispoziţiile art. 1099 C. proc. civ., care prevăd:

"(1) Cererea de recunoaştere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripţia căruia îşi are domiciliul sau, după caz, sediul celui care a refuzat recunoaşterea hotărârii străine. (2) În cazul imposibilităţii de determinare a tribunalului potrivit alin. (1), competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti".

În speţă, în raport de obiectul dosarului, în care a fost pronunţată hotărârea de Curtea de Apel Chişinău - încuviinţare adopţie-, calitatea de parte care refuză, prin ipoteză, recunoaşterea hotărârii civile definitive nr. 2-233/08 din 10.12.2008 şi a încheierii de îndreptare erori materiale nr. 2-233/08 din 09.03.2009, aparţine pârâtului D., tatăl biologic al petentului.

Conform menţiunilor reclamantului din cuprinsul cererii de chemare în judecată, domiciliul pârâtului D. este situat în Baia Mare, str. x, Jud. Maramureş.

În dovedirea susţinerilor sale privind domiciliul cunoscut al pârâtului, reclamantul a depus la dosarul cauzei sentinţa civilă nr. 5700/6.09.2006 pronunţată în dosarul nr. x/2006, iar din lucrările şi actele dosarului nu reiese că acesta nu ar mai locui la adresa din Baia Mare, str. x, Jud. Maramureş.

Cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâtului D. la adresa indicată de reclamant, cu respectarea prevederilor art. 163 alin. (8) coroborate cu dispoziţiile art. 163 alin. (3)-(5) şi art. 165 pct. 1 C. proc. civ., în aceleaşi condiţii fiind comunicată şi citaţia pentru termenul de judecată din 20 iulie 2022, precum şi citaţia pentru termenul din 20 septembrie 2022 .

Înalta Curte reţine că, în ceea ce priveşte persoana fizică, domiciliul reprezintă un atribut de identificare a acesteia, iar noţiunea de domiciliu este definită de art. 87 C. civ., în capitolul referitor la identificarea persoanei fizice, ale cărui dispoziţii prevăd că "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală."

Dacă titularul şi-a declarat domiciliul sau reşedinţa, dovada acestora se face, ca regulă, pe baza menţiunilor din cartea de identitate, conform art. 91 alin. (1) din C. civ., potrivit cărora "dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate."

Sancţiunea pentru neactualizarea sau nedeclararea datelor reale în cartea de identitate este menţionată la art. 91 alin. (2) din C. civ., care prevede că în lipsa acestor menţiuni ori atunci când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane.

Cu toate acestea, inopozabilitatea faţă de terţi a domiciliului real, potrivit art. 91 alin. (3) din C. civ. nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reşedinţa a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune.

Raportat la acest din urmă text normativ, în doctrina şi în practica judiciară, s-a arătat constant că "noţiunea de domiciliu trebuie luată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuinţa statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde pârâtul locuieşte efectiv".

Având în vedere că legiuitorul a prevăzut că domiciliul este reglementat în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor civile ale persoanei fizice, scopul acestei interpretări constă nu numai în încunoştinţarea părţii despre existenţa litigiului, ci şi în facilitarea prezentării acesteia în faţa instanţei pentru a-şi formula apărările şi a exercita căile de atac prevăzute de lege.

Chiar dacă, în speţă, nu a fost identificat domiciliul oficial al pârâtului D., acest aspect nu este de natură să atragă competenţa Tribunalului Bucureşti, în baza alin. (2) al art. 1099 din C. proc. civ., întrucât sunt aplicabile dispoziţiile art. 87 din C. civ. şi art. 89 alin. (3) din C. civ., care acordă prioritate domiciliului în fapt al pârâtului, care se află în raza de competenţă a Tribunalului Maramureş.

Având în vedere că este posibilă stabilirea instanţei competente să soluţioneze prezenta cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 1099 alin. (1) din C. proc. civ., în speţă nu poate fi atrasă competenţa teritorială a Tribunalului Bucureşti, care este una subsidiară, stabilită doar pentru situaţia în care ar fi imposibilă stabilirea instanţei române competente să soluţioneze cererea de recunoaştere a hotărârii străine, potrivit primului alineat al textului legal citat.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Maramureş, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureş, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.