Territorial competence for authorizing compulsory execution against a guarantor when principal debtor's execution is pending at a different court

Şedinţa publică din data de 15 iunie 2023

După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 3 Bucureşti, la data de 22 februarie 2023, sub nr. x/2023, Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de Contractul de împrumut nr. 8 din data de 21.02.2014 şi anexa nr. 1, pentru recuperarea sumei de 8.550,78 RON, la care se adaugă cheltuielile de executare silită, prin toate modalităţile de executare silită prevăzute de lege.

2. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti

Prin sentinţa nr. 2151 din 9 martie 2023, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect "încuviinţare executare silită", înaintată de Biroul Executorului Judecătoresc A., în favoarea Judecătoriei Drobeta- Turnu Severin.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut incidenţa prevederilor art. 651 alin. (1), art. 692 alin. (3) din C. proc. civ., precum şi faptul că titlul executoriu este reprezentat de Contractul de împrumut nr. x/21.02.2014, în care debitorul principal este B., iar C. are calitatea de garant -fidejusior, în baza aceluiaşi contract de credit şi a anexei 1 .

Instanţa a arătat că, în speţă, există o singură instanţă de executare, respectiv aceea de la domiciliul debitorului principal, împotriva căruia s-a început executarea silită, în dosarul nr. x/2021 al BEJ D., încuviinţarea executării fiind dispusă de către Judecatoria Drobeta Turnu Severin, prin Incheierea din data de 27.09.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, anexat din oficiu.

Astfel, instanţa a reţinut aplicabilitatea Deciziei nr. 20/2021 privind examinarea recursului în interesul legii, precum şi faptul că s-a dispus încuviintarea executarii silite pentru debitorul principal de către Judecatoria Drobeta Turnu Severin, dar şi faptul că domiciliul debitorului principal este în Drobeta Turnu Severin, str. x, Sc 2, judetul Mehedinti.

3. Hotărârea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin

Învestită prin declinare, prin sentinţa civilă nr. 1410 din 13 aprilie 2023, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Instanţa a reţinut că particularităţile procedurii execuţionale conduc la concluzia unei competenţe teritoriale exclusive a instanţei de executare, potrivit criteriilor prevăzute de art. 651 alin. (1) din C. proc. civ.

În opinia instanţei, Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, nu are aplicabilitate în prezenta cauză, având în vedere că stabileşte instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii, la care se referă titlul executoriu. Or, prezenta cauză are ca obiect încuviinţarea executării silite.

Totodată, referirile, pe care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie le face la principiul unicităţii instanţei de executare, în cadrul Deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021, vizează exclusiv ipoteza în care există un titlu executoriu, în respectivul titlu figurează mai mulţi debitori, care au domicilii sau sedii diferite, situate în raza de competenţă a mai multor judecătorii, iar, în temeiul principiului disponibilităţii, creditorul şi-a manifestat dreptul să ceară executarea silită în acelaşi timp a mai multor debitori prin aceeaşi cerere de executare silită, existând astfel mai mulţi debitori în cadrul aceleiaşi proceduri execuţionale (considerentele 75-79).

Comparativ, în cauză, creditorul nu a înţeles să urmărească mai mulţi debitori prin aceeaşi cerere de executare silită şi în cadrul aceleiaşi proceduri execuţionale, formulând două cereri de executare silită, pe rolul a doi executori diferiţi, care au deschis două dosare execuţionale, motiv pentru care nu se poate interpreta că instanţa de executare este cea care a încuviinţat executarea silită în cadrul dosarului de executare nr. 152/E/2021, fiind o altă procedură execuţională.

Pe cale de consecinţă, având în vedere că nu există nicio dispoziţie legală, aplicabilă în speţă, care să prevadă că stabilirea competenţei instanţei de executare se face prin raportare la domiciliul sau sediul debitorului principal, în raport de domiciliul debitorului C. (situat în Bucureşti, Sectorul 3), instanţa a apreciat că Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti îi revine competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite formulate de Biroul Executorului Judecătoresc A..

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra conflictului negativ de competenţă

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că Judecătoriei Drobeta Turnu Severin îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziţii legale şi argumente:

Înalta Curte reţine că este sesizată cu un conflict negativ de competenţă, care se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., conflict ivit ca urmare a declinărilor reciproce între Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti şi Judecătoria Drobeta Turnu Severin.

Obiectul demersului judiciar, ce a stat la baza declanşării conflictului negativ de competenţă îl constituie cererea având ca obiect "încuviinţare executare silită", înaintată de Biroul Executorului Judecătoresc A..

Titlul executoriu este reprezentat de Contractul de împrumut nr. 8 din 21 februarie 2014 (debitor fiind B.) şi Anexa nr. 1 din 24 februarie 2014 la contract (debitor fiind C.), creditor fiind C.A.R. Spitalul Clinic de Psihiatrie Alexandru Obregia -IFN.

Se observă că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, în raport de prevederile art. 651 din C. proc. civ. şi de dezlegările Deciziei în interesul legii nr. 20 din 27 septembrie 2021, având în vedere situaţia particulară a speţei, respectiv, pe de o parte, în funcţie de domiciliul debitorului principal, împrumutatul B. (localitatea Drobeta Turnu Severin) şi încuviinţarea executării silite demarată împotriva acestuia, de către Judecătoria Drobeta Turnu Severin, respectiv, pe de altă parte, de domiciliul garantului C. (Bucureşti, Sector 3) şi împrejurarea că împotriva terţului garant a fost demarată, distinct, executarea silită.

Potrivit art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

De asemenea, art. 645 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că "sunt părţi în procedura de executare creditorul şi debitorul", iar, potrivit art. 648 alin. (1) din acelaşi cod, "creditorul, în condiţiile legii, poate urmări, în limita creanţei şi a accesoriilor acesteia, concomitent sau, după caz, separat, şi bunurile terţilor care au garantat plata datoriilor debitorului. În acest caz, dispoziţiile privitoare la drepturile şi obligaţiile debitorului se aplică în mod corespunzător şi terţilor garanţi, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel".

Potrivit acestor dispoziţii legale, în procedura de executare silită, părţile sunt creditorul şi debitorul, însă prin debitor trebuie să se înţeleagă partea pasivă din cadrul executării silite, având în vedere că procedura execuţională poate fi pornită atât împotriva debitorului principal, cât şi împotriva terţilor garanţi.

Dispoziţiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., care stabilesc că instanţa de executare este cea de la sediul debitorului nu disting între debitorul principal şi terţii garanţi, astfel încât, prin coroborare cu dispoziţiile art. 648 alin. (1) din C. proc. civ., aceştia din urmă sunt debitori în procedura de executare silită iniţiată de creditor.

Din contractul de împrumut nr. x din 21 februarie 2014 şi Anexa nr. 1 din 24 februarie 2014 la contract, rezultă că C. are calitatea de garant al împrumutului contractat de B. şi s-a obligat, în solidar cu împrumutatul, renunţând la beneficiul discuţiunii şi diviziunii.

Creditoarea a optat pentru urmărirea, cu prioritate, a debitorului principal, sens în care a demarat executarea silită aflată pe rolul BEJ D. (dosar executare nr. x/2021).

Prin încheierea din 27 septembrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a admis cererea de încuviinţare a executării silite formualtă de BEJ D. privind pe creditoarea Asociaţia C.A.R. a Spitalului Clinic de Psihiatrie Alexandru Obregia şi debitorul B..

Înalta Curte reţine că sunt aplicabile mutatis mutandis în litigiul pendinte dezlegărilor obligatorii date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţată în recurs în interesul legii, în sensul că procedura încuviinţării executării silite are caracter graţios, fiind aplicabile dispoziţiile privitoare la procedura necontencioasă judiciară, inclusiv dispoziţiile art. 529 din C. proc. civ., astfel încât, chiar şi în ipoteza în care necompetenţa teritorială a instanţei de executare ar fi una de ordine privată, ceea ce nu este cazul, instanţa este ţinută de invoce din oficiu necompetenţa (par. 67-68).

Concluzia conform căreia o singură instanţă ar fi desemnată drept instanţă de executare rezultă şi din obligativitatea aplicării prevederilor art. 529 alin. (1) din C. proc. civ. de către instanţa sesizată cu cererea de încuviinţare a executării silite, în ipoteza în care aceasta ar fi necompetentă teritorial a soluţiona cererea, situaţie în care aceasta este ţinută să trimită dosarul instanţei competente, care devine astfel instanţă de executare (par. 69).

Aşadar, încă din momentul încuviinţării executării silite este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, fiind singura instanţă competentă material şi teritorial să soluţioneze toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite (par. 70).

Pe cale de consecinţă, ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale (par. 71).

În considerarea acestor dezlegări, împrejurarea că, ulterior, creditorul a formulat, distinct, cerere de executare silită a garantului, fiind învestit un alt executor judecătoresc, nu putea să atragă consecinţa pierderii competenţei instanţei iniţial învestite, care reprezintă instanţa de executare în sensul art. 651 din C. proc. civ. şi care rămâne competentă să soluţioneze orice cerere ce vizează executarea silită a obligaţiilor izvorâte din contractul de împrumut nr. x din 21 februarie 2014 şi Anexa nr. 1 din 24 februarie 2014.

Drept urmare, odată încuviinţată executarea silită, calitatea de instanţă de executare nu mai poate fi reapreciată, cu prilejul verificării competenţei în cadrul unei alte cereri de încuviinţare a executării silite.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.