Land registry complaint and invalidation of sale contract: obligation to remand for retrial when first instance decided without merits and express request to remand made

Şedinţa publică din data de 26 mai 2022

Asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată la 8 august 2017 pe rolul Judecătoriei Tulcea, reclamanta S.C. A. Deva, prin lichidator B., a formulat plângere împotriva încheierii de reexaminare nr. 17082 din 2 martie 2016 pronunţată de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bucureşti - Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Tulcea, în temeiul art. 31 alin. (3) şi alin. (4) din Legea nr. 7/1996.

În motivare, reclamanta a arătat că s-a intabulat în mod nelegal dreptul de proprietate asupra imobilului cu C.F. x UAT Tulcea în favoarea S.C. C. S.A., având în vedere că din documentaţia prezentată nu rezultă dreptul de proprietate al acelei entităţi. Mai mult, modificarea limitelor cadastrale s-a făcut fără acordul petentei (proprietar tabular al terenului), pe o parte din terenul în discuţie aflându-se construcţiile C37, C 38, C 39, C 40 şi C 49, aparţinând petentei S.C. A. Deva.

Acest petit iniţial a suferit completări cu capete de cerere având un obiect contencios. Astfel, S.C. A. Deva a chemat în judecată pe pârâta S.C. C. S.A. Babadag, solicitând anularea încheierii de reexaminare nr. 17082/23.03.2016 şi restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară. În subsidiar, a solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului înscris în CF nr. x UAT Tulcea prin uzucapiune şi înscrierea dreptului său de proprietate asupra terenului în cartea funciară.

Printr-o cerere adiţională, reclamanta a cerut constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între S.C. C. S.A. Babadag şi S.C. D. S.A., cu privire la acelaşi imobil.

La termenul din 5 iunie 2018 Judecătoria Tulcea a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale.

Prin sentinţa civilă nr. 1396 din 13 iunie 2018 pronunţată de Judecătoria Tulcea, competenţa de soluţionare a fost declinată în favoarea Tribunalului Tulcea.

În motivare, instanţa a reţinut că a fost învestită cu trei capete principale de cerere - plângere împotriva încheierii de reexaminare, uzucapiune şi constatarea nulităţii absolute/anularea contractului de vânzare-cumpărare (evaluabil în bani - valoare de 369.350 RON) - şi un capăt accesoriu ce vizează restabilirea situaţiei anterioare.

Având în vedere valoarea terenului aflat în litigiu, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Tulcea:

Prin sentinţa civilă nr. 354 din 14 martie 2019, pronunţată dev Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost respins, ca tardiv, formulat capătul de cerere având ca obiect anularea încheierii de reexaminare nr. 17082 din 2 martie 2016 pronunţată de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bucureşti - Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Tulcea.

A fost respinsă acţiunea în contradictoriu cu Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Tulcea, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Au fost respinse excepţiile lipsei de interes şi a lipsei calităţii procesuale active şi respinse, ca inadmisibile, capetele de cerere privind restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară şi înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei S.C. A. Deva în cartea funciară asupra terenului în suprafaţă de 1816 mp înscris în prezent în CF x, nr. topografic x.

A fost respinsă excepţia inadmisibilităţii capetelor de cerere privind constatarea că reclamanta S.C. A. Deva a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune, asupra terenului în suprafaţă de 1816 mp, înscris în CF x, nr. topografic x şi constatarea nulităţii absolute sau anularea contractului de vânzare cumpărare încheiat între pârâtele S.C. C. S.A. şi S.C. D. S.A., autentificat sub nr. x/25.04.2016 la BNP E..

A fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat.

Au fost respinse, ca nefondate, capetele de cerere privind constatarea nulităţii sau anularea contractului de vânzare cumpărare încheiat între pârâtele S.C. C. S.A. şi S.C. D. S.A. şi constatarea faptului că reclamanta S.C. A. a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune, asupra terenului în suprafaţă de 1816 m.p., înscris în prezent în CF x, nr. topografic x, teren situat în Tulcea str. x.

A fost respinsă cererea de chemare în garanţie a S.C. C. S.A. Tulcea.

Reclamanta a fost obligată la plata sumei de 15.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către pârâta S.C. D. S.A..

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Constanţa:

Prin decizia civilă nr. 166/C din18 decembrie 2019, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a admis apelul principal declarat de reclamanta S.C. A. Deva prin lichidator B. împotriva sentinţei nr. 354 din 14 martie 2019 pronunţată de Tribunalul Tulcea.

A fost admis apelul incident formulat de pârâta S.C. C. S.A. împotriva aceleiaşi sentinţe.

A fost anulată în parte hotărârea apelată, în ceea ce priveşte respingerea ca tardivă a capătului de cerere având ca obiect anularea încheierii de reexaminare 17082/23.03.2016 a OCPI - BCPI Tulcea şi evocând fondul, a respins excepţia tardivităţii.

A fost admisă excepţia lipsei de interes în formularea acestei cereri, invocată de pârâta S.C. C. S.A. şi a respins capătul de cerere având ca obiect anularea încheierii de reexaminare 17082/23.03.2016 a OCPI - BCPI Tulcea ca lipsit de interes.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

A fost respins, ca nefondat, apelul principal formulat de apelanta-pârâtă S.C. D. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 354 din 14 martie 2019 pronunţată de Tribunalul Tulcea.

A respins, ca inadmisibil. apelul incident formulat de apelanta-pârâtă S.C. D. S.A. împotriva aceleiaşi sentinţe.

4. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 166/C din 18 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, reclamanta S.C. A. Deva prin lichidator B. a declarat recurs principal, iar pârâta S.C. D. S.A. a declarat recurs incident.

În cuprinsul cererii de recurs principal, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă S.C. A. Deva a arătat că în mod greşit instanţa de apel a soluţionat cauza pe fond şi a admis din oficiu excepţia lipsei de interes, în condiţiile în care a constatat că prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului (prin admiterea greşită a excepţiei tardivităţii) şi în condiţiile în care reclamanta a solicitat în mod expres anularea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

S-a învederat că pârâtele nu au atacat hotărârea primei instanţe sub aspectul modului în care a fost soluţionată excepţia lipsei de interes în formularea plângerii de carte funciară, astfel încât soluţia primei instanţe asupra acestei excepţii a intrat în puterea lucrului judecat. Instanţa de apel nu putea modifica soluţia şi nu putea invoca din oficiu excepţia lipsei de interes.

Pe fondul cauzei, recurenta-reclamantă a arătat că este greşit modul în care instanţa de apel a soluţionat excepţia lipsei de interes - interesul reclamantei este evident, în condiţiile în care dreptul său de proprietate a fost înscris în cartea funciară, beneficiind de prezumţia de proprietate reglementată de C. civ. şi de Legea nr. 7/1996. Atâta timp cât acest drept nu a fost radiat, iar pârâta nu a dobândit un alt titlu de proprietate, este evident că reclamanta are interes în admiterea plângerii de carte funciară, astfel încât soluţia de admitere a excepţiei lipsei de interes este greşită.

De asemenea, s-a arătat că în mod greşit instanţa de apel a reţinut că reclamanta nu a atacat hotărârea şi sub aspectul modului de soluţionare a celorlalte două capete de cerere - vizând uzucapiunea şi anularea contractului de vânzare-cumpărare. Recurenta-reclamantă a precizat că a înţeles să nu dezvolte în apel critici în legătură cu aceste capete de cerere, apreciind că, atâta timp cât prima instanţă nu s-a pronunţat pe fondul cauzei, hotărârea trebuie casată cu trimitere la prima instanţă şi, în funcţie de modul de soluţionare a plângerii, vor fi analizate şi celelalte capete de cerere.

În acelaşi sens se mai arată că, în ce priveşte, capătul de cerere privind uzucapiunea, capăt subsidiar, el depinzând de modul de soluţionare a plângerii de carte funciară - dacă plângerea ar fi admisă iar dreptul de proprietate al pârâţilor ar fi radiat, se va restabili situaţia anterioară de carte funciară şi, în condiţiile în care reclamanta este proprietar tabular, capătul de cerere privind uzucapiunea ar rămâne fără obiect. În măsura în care plângerea s-ar respinge, capătul de cerere privind uzucapiunea ar trebui soluţionat pe fond.

Recursul incident declarat de recurenta-pârâtă S.C. D. S.A. a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., recurenta-pârâtă arătând că reclamanta nu a făcut niciodată dovada formulării în termen a cererii de anulare a încheierii de reexaminare nr. 17082/2016 emisă de OCPI, astfel încât, în mod corect instanţa de fond a procedat atunci când a respins capătul de cerere privind plângerea de carte funciară ca fiind tardiv formulată. Considerentele hotărârii Curţii de Apel Constanţa tind, pe de o parte, să plaseze sarcina probei cu privire la data la care reclamanta a luat cunoştinţă de încheierea de reexaminare asupra instanţei de fond, iar nu asupra reclamantei însăşi, ceea ce nu poate fi acceptat din perspectiva art. 249 C. proc. civ. Pe de altă parte, deşi Legea nr. 7/1996 a instituit termene clare în care să fie formulate plângerile de carte funciară, instanţa de apel "lasă să se înţeleagă" că, în ipoteza în care încheierea de reexaminare nu a fost comunicată către S.C. A., s-ar putea pune sub semnul întrebării legalitatea încheierii fără nicio limită în timp.

Se mai apreciază că dezlegarea dată de instanţa de apel reprezintă o încălcare a normelor procedurale prevăzute de art. 249 C. proc. civ. (care vizează sarcina probei), precum şi a celor prevăzute de art. 31 alin. (3) din Legea nr. 7/1996 (care vizează termenul de formulare a plângerii de carte funciară).

Se susţine că în mod greşit a fost respins apelul incident al pârâtei S.C. D. S.A., ca inadmisibil în condiţiile în care analiza instanţei de apel asupra incidenţei principiului unicităţii căii de atac este una simplistă, instanţa lăsând să se înţeleagă că problematica este una de denumire, respectiv faptul că pârâta ar fi exercitat "două apeluri" împotriva aceleiaşi hotărâri. Principiul unicităţii căii de atac nu a fost încălcat prin declararea apelului incident, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 460 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a reţinut instanţa de apel. Interesul de a ataca soluţia Tribunalului Tulcea sub aspectul respingerii excepţiei lipsei de interes a primului capăt de cerere s-a născut ulterior, după ce pârâtei i s-a comunicat apelul principal formulat de reclamanta S.C. A.. Prin urmare, se învederează că soluţia instanţei de apel de respingere a apelului incident ca inadmisibil reprezintă o încălcare a normelor procedurale prevăzute de art. 472 C. proc. civ.

Concluzionând, recurenta-pârâtă a arătat că se impune casarea deciziei sub aspectul soluţionării excepţiei inadmisibilităţii apelului incident, reţinerea cauzei spre rejudecare şi admiterea excepţiei lipsei de interes a primului capăt de cerere al acţiunii formulate de reclamanta S.C. A..

5. Apărările formulate în cauză:

La 15 octombrie 2020 intimata-pârâtă S.C. C. S.A. a transmis prin e-mail întâmpinare, comunicată, invocând excepţia inadmisibilităţii recursului, raportat la dispoziţiile art. 483 alin. (3) şi art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi excepţia nulităţii recursului prevăzută de art. 489 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului.

La 23 octombrie 2020 intimata-pârâtă S.C. D. S.A. a depus întâmpinare, comunicată, solicitând în principal constatarea nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., iar în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.

De asemenea, odată cu întâmpinarea, a depus recurs incident, solicitând casarea deciziei nr. 166/C din 18 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă cu privire la soluţia de respingere a apelului incident ca inadmisibil şi cu privire la soluţia de admitere a apelului principal formulat de reclamanta S.C. A. Deva şi, rejudecând cauza, solicită admiterea în principal a excepţiei tardivităţii primului capăt de cerere (având ca obiect anularea încheierii de reexaminare), iar, în subsidiar, solicită admiterea excepţiei lipsei de interes a acestui capăt de cerere.

6. Procedura de filtru:

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor.

Prin încheierea din 24 februarie 2019 completul de filtru a admis, în principiu, recursul principal declarat de reclamanta S.C. A. prin lichidator B. şi recursul incident formulat de pârâta S.C. D. S.A. împotriva deciziei civile nr. 166/C din 18 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 şi art. 480 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 480 alin. (3) C. proc. civ., vizează soluţiile pe care le pronunţă instanţa de apel, statuând că "în cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe sau altei instanţe egale în grad cu aceasta din aceeaşi circumscripţie, în cazul în care părţile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare; trimiterea spre rejudecare poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului. Dezlegarea dată problemelor de drept de către instanţa de apel, precum şi necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului."

Prin considerentele deciziei nr. 23 din 6 noiembrie 2017 pronunţată în recurs în interesul legii publicată în M.Of. nr. 69 din 23 ianuarie 2018, ÎCCJ a statuat (paragraf 31-33) că: "în ce priveşte interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 480 alin. (3) teza a doua din C. proc. civ. referitor la termenul şi actul de procedură prin care partea interesată poate cere instanţei de apel trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, textul de lege dispune în mod clar că această solicitare trebuie să fie expres formulată prin cererea de apel sau prin întâmpinare.

32. Aşadar, solicitarea de trimitere a cauzei spre rejudecare poate fi formulată de apelant doar prin cererea de apel sau de intimat doar prin întâmpinare.

33. În consecinţă, termenul în care se poate cere trimiterea cauzei spre rejudecare este termenul de apel sau, după caz, termenul de formulare a întâmpinării."

Raportând cele expuse la litigiul pendinte, în condiţiile în care prin motivele de apel reclamantul a solicitat în mod expres trimiterea cauzei spre rejudecare, Înalta Curte constată că deşi " avea obligaţia de a trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, sau unei instanţe egale în grad, astfel cum dispun prevederile art. 480 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ.," instanţa de apel nu a dat eficienţă acestor dispoziţii legale, situaţie în care fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmează a se admite recursul declarat de reclamant şi, în temeiul art. 497 C. proc. civ., a se casa decizia recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.

Înalta Curte mai constată că instanţa de apel a respins ca inadmisibil apelul incident reţinând că, formularea apelului incident de către apelantul principal S.C. D. S.A. este inadmisibilă, rolul apelului incident nefiind acela de completare oportună a motivelor apelului principal, cu nesocotirea dispoziţiilor art. 470 alin. (3) C. proc. civ., raportate la art. 470 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.."

Instanţa de apel a reţinut "cu aceste considerente, că apelul incident al S.C. D. S.A. urmează a fi respins ca inadmisibil."

Or, din perspectiva acestor considerente avute în vedere de instanţa de apel în argumentarea soluţiei date apelului incident, Înalta Curte reţine că instanţa de apel trebuia să se raporteze la Decizia nr. 14 din 22 iunie 2020, pronunţată de ICCJ în recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 875 din 25 septembrie 2020, obligatorie pentru instanţe în temeiul art. 517 alin. (4) C. proc. civ., prin care s-a statuat că: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 472 şi art. 491 din C. proc. civ., apelul sau recursul incident nu poate fi limitat la obiectul apelului sau recursului principal, ci poate viza orice alte soluţii cuprinse în dispozitivul hotărârii atacate şi/sau considerentele acesteia."

Cum instanţa de apel în analiza apelului incident nu a avut în vedere statuările obligatorii din decizia enunţată, pronunţată în recurs în interesul legii de ÎCCJ, şi constatând că motivarea hotărârii recurate nu întruneşte cerinţele art. 425 lit. b) C. proc. civ., Înalta Curte reţine incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., motiv pentru care urmează a fi admis şi recursul incident declarat de pârâta S.C. D. S.A. împotriva deciziei civile nr. 166/C din 18 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel, urmând a fi avute în vedere toate aspectele enunţate prin prezenta decizie de casare.

În ceea ce priveşte cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, formulată de recurenta-pârâtă S.C. D. S.A., Înalta Curte reţine următoarele:

În susţinerea cererii s-a arătat că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru sesizarea Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, inclusiv aceea a legăturii cu soluţionarea cauze,în condiţiile în care în cauză pârâta S.C. D. S.A. a declarat atât apel principal, cât şi apel incident, apelul incident fiind respins ca inadmisibil, în considerarea faptului că ar fi fost încălcat principiul unicităţii căii de atac. Prin urmare, în raport de aspectele învederate se susţine că în cauză se impune sesizarea Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept legatev de obiectul apelului incident.

Faţă de cererea formulată de recurenta-pârâtă S.C. D. S.A., Înalta Curte reţine că în privinţa obiectului şi a condiţiilor sesizării ÎCCJ în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, legiuitorul, în cuprinsul art. 519 din C. proc. civ.,instituie următoarele condiţii de admisibilitate pentru declanşarea acestei proceduri, condiţii care se impun a fi întrunite în mod cumulativ, respectiv: existenţa unei cauze aflate în curs de judecată în ultimă instanţă; cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit să soluţioneze cauza; ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată; chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat şi nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Din această perspectivă, Înalta Curte reţine că, în cauză sunt îndeplinite doar primele două condiţii de admisibilitate prevăzute de art. 519 C. proc. civ., întrucât sesizarea a fost formulată de pârâta în cadrul unui litigiu aflat în curs de judecată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, care judecă litigiul în ultimă instanţă, în recurs.

Celelalte condiţii prevăzute de art. 519 C. proc. civ., nu sunt întrunite în cauză dat fiind faptul că, problema de drept legată de obiectul apelului incident a fost lămurită/dezlegată prin Decizia pronunţată de ÎCCJ în recurs în interesul, nr. 14 din 22 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 875 din 25 septembrie 2020, obligatorie pentru instanţe în temeiul art. 517 alin. (4) C. proc. civ.

Astfel, prin decizia pronunţată în recurs în interesul legii s-a statuat în ce priveşte interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 472 şi art. 491 din C. proc. civ. că:

"apelul sau recursul incident nu poate fi limitat la obiectul apelului sau recursului principal, ci poate viza orice alte soluţii cuprinse în dispozitivul hotărârii atacate şi/sau considerentele acesteia."

Or, din perspectiva celor expuse, nefiind întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 519 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, formulată de recurenta-pârâtă S.C. D. S.A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, formulată de recurenta-pârâtă S.C. D. S.A..

Admite recursul principal declarat de reclamanta S.C. A. Deva prin lichidator B. şi recursul incident declarat de pârâta S.C. D. S.A. împotriva deciziei civile nr. 166/C din 18 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2022.