Negative competence conflict in opposition to enforcement: exclusive jurisdiction of the court that authorized compulsory execution

Şedinţa publică din data de 15 iunie 2023

După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la 19 iulie 2021, pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr. x/2021, contestatorul A., în contradictoriu cu intimaţii B. şi C. S.R.L., a solicitat instanţei să dispună admiterea contestaţiei la executare, urmând a se constata că obiectul obligaţiei de a face nu mai este în fiinţă şi, deci, nu se poate executa din culpa exclusivă a creditorilor obligaţiei de a face menţionată la pct. ii) din Decizia nr. 2077 din 14 noiembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a-II-a civilă; (ii) ca o consecinţă a lipsei obiectului obligaţiei de a face, obligaţia de a da a rămas fără obiect; (iii) anularea executării silite; (iv) obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de taxa judiciară de timbru şi onorariul de avocat.

În drept, contestatorul a invocat dispoziţiile art. 712, art. 715 C. proc. civ.

2. Hotărârea Judecătoriei Suceava

Prin sentinţa civilă nr. 2066 din data de 16 iunie 2022, Judecătoria Suceava, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect "contestaţie la executare", formulată de contestatorul A., în favoarea Judecătoriei Piteşti.

Pentru a dispune astfel, în raport de obiectul dosarului, instanţa a reţinut incidenţa prevederilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ. şi faptul că domiciliul debitorului, la data sesizării organului de executare, 31.03.2021, se afla în Mun. Piteşti, str. x, astfel cum reiese din procesul-verbal de verificare în baza de date D.E.P.A.B.D. (aflat la fila x), respectiv în circumscripţia Judecătoriei Piteşti.

3. Hotărârea Judecătoriei Piteşti

Învestită prin declinare, prin sentinţa civilă nr. 604 din 3 februarie 2023, Judecătoria Piteşti, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de intimat, prin întâmpinare, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Instanţa a analizat şi a reţinut principiul de drept al unicităţii instanţei de executare, statuările Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţată în recurs în interesul legii, precum şi faptul că Judecătoria Suceava a încuviinţat executarea silită prin încheierea pronunţată la data de 22.04.2021 în dosarul nr. x/2021.

Astfel, reţinând cu caracter obligatoriu principiile stabilite prin decizia nr. 20/2021, instanţa a avut în vedere că, odată stabilită instanţa de executare prin verificarea competenţei la momentul încuviinţării executării silite, aceasta a fost stabilită cu caracter definitiv, rămânând câştigată pentru toate cererile ulterioare privind executarea silită, neexistând posibilitatea de a fi stabilite mai multe instanţe de executare.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra conflictului negativ de competenţă

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că Judecătoriei Suceava îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziţii legale şi argumente:

Înalta Curte reţine că este sesizată cu un conflict negativ de competenţă, care se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., conflict ivit ca urmare a declinărilor reciproce între Judecătoria Suceava şi Judecătoria Piteşti.

Obiectul demersului judiciar ce a stat la baza declanşării conflictului negativ de competenţă îl constituie contestaţia la executare formulată de către contestatorul A., debitor în dosarul de executare nr. 412/2021 aflat pe rolul B.E.J.A. "D. şi E.".

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale, aşa cum în mod corect au reţinut cele două instanţe aflate în conflict, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) şi alin. (3) din acelaşi act normativ.

Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., "împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare", iar conform art. 714 alin. (1) din acelaşi act normativ, "contestaţia se introduce la instanţa de executare".

Instanţa de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare (momentul la care a fost înregistrată cererea privind executarea silită la biroul executorului judecătoresc), domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

În conformitate cu alin. (3) al aceluiaşi text de lege, "instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, s-a stabilit că: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria, care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

În speţă, Înalta Curte constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava, executorul judecătoresc E. a solicitat instanţei încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 2077/14.11.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2016 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Prin încheierea de şedinţă din data de 22 aprilie 2021 pronunţată de Judecătoria Suceava, în dosarul nr. x/2021 a fost admisă cererea şi s-a dispus încuviinţarea executării silite pornită de către creditorii B. şi C. S.R.L. în dosarul execuţional nr. x/2021 împotriva debitorului A..

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată în recurs în interesul legii s-a statuat că "încă din momentul încuviinţării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuţionale) este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel."

Reţinând cu caracter obligatoriu principiile stabilite prin decizia sus-menţionată, Înalta Curte constată că, odată stabilită instanţa de executare prin verificarea competenţei la momentul încuviinţării executării silite, aceasta a fost stabilită cu caracter definitiv, rămânând câştigată pentru toate cererile ulterioare privind executarea silită, neexistând posibilitatea de a fi stabilite mai multe instanţe de executare.

Cum, în speţă, cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea de şedinţă din data de 22 aprilie 2021 pronunţată de Judecătoria Suceava, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect "contestaţie la executare" urmează a se stabili în favoarea judecătoriei care a încuviinţat cererea de executare silită, anume Judecătoria Suceava, ca instanţă de executare.

Câtă vreme nu există o situaţie de excepţie cu privire la care legea să prevadă competenţa altei instanţe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., reţinând decizia pronunţată în procedura de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte constată că Judecătoria Suceava este instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare dedusă judecăţii.

Prin urmare, ţinând seama de împrejurarea că instanţa de executare a fost deja determinată prin efectul pronunţării încheierii de încuviinţare a executării silite, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata că Judecătoria Suceava este instanţa de executare şi, în consecinţă, aceleiaşi instanţe îi revine şi competenţa de a soluţiona contestaţia la executare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.