Cassation annulled for failure to address substantive illegality instead of re-litigating factual findings in civil delictual liability

Şedinţa publică din data de 15 iunie 2023

Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, în data de 28 iunie 2018, reclamantul Institutul Naţional de Gerontologie şi Geriatrie Ana Aslan a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii A. şi B., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea, în solidar, a pârâţilor la plata către reclamantă a sumei de 7.798.153 RON, inclusiv TVA, reprezentând lucrări de intervenţii la construcţiile existente, fără documentaţii tehnico-economice şi fără ca aceste cheltuieli să fie aprobate prin bugetul de venituri şi cheltuieli în baza unei liste de investiţii, astfel cum s-a consemnat de către Curtea de Conturi a României prin Decizia nr. 19/29.08.2013, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamantul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 1443 C. civ., pct. 227 şi urm. din Regulamentul de funcţionare a Curţii de Conturi, O.U.G. nr. 119/1999, Legea nr. 500/2002, Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Prin încheierea din 29 noiembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, a fost admisă excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei a II-a de contencios administrativ şi fiscal şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea secţiilor civile ale Tribunalului Bucureşti.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul de Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, în data de 19 aprilie 2019, sub nr. x/2018.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 956 din 21 august 2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Institutul Naţional de Gerontologie şi Geriatrie Ana Aslan, în contradictoriu cu pârâţii A. şi B..

3. Decizia intermediară pronunţată în apel

Prin decizia civilă nr. 155 A din 09 februarie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelul formulat de apelantul-reclamant Institutul Naţional de Gerontologie şi Geriatrie Ana Aslan, împotriva sentinţei civile nr. 956 din 21 august 2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu pârâţii A. şi B., a anulat sentinţa civilă apelată şi a reţinut cauza pentru evocarea fondului, stabilind termen de judecată în 20 aprilie 2022, cu citarea părţilor.

4. Decizia pronunţată în apel

Prin decizia civilă nr. 738 din 18 mai 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, evocând fondul, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Institutul Naţional de Gerontologie şi Geriatrie Ana Aslan, în contradictoriu cu pârâţii A. şi B., ca neîntemeiată.

5. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul Institutul Naţional de Gerontologie şi Geriatrie Ana Aslan, cale de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în prezenta cauză.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată.

În dezvoltarea recursului, recurentul a susţinut că instanţa de apel nu a ţinut cont de cele constatate de auditorii Curţii de Conturi prin Decizia nr. 19/2013, respectiv că pârâţii au angajat nelegal în perioada 2011-2012 suma de 7.798.153 RON, reprezentând lucrări de intervenţii la construcţiile existente, fără documentaţii tehnico-economice şi fără ca aceste cheltuieli să fie aprobate prin bugetul de venituri şi cheltuieli în baza unei liste de investiţii, cu încălcarea prevederilor legii.

A mai arătat că nu poate fi validat raţionamentul instanţei de apel care a apreciat că un eventual prejudiciu ar fi putut consta în diferenţa dintre preţul plătit potrivit Acordului cadru de lucrări nr. x şi preţul pe care l-ar fi plătit dacă se respecta procedura de achiziţie prevăzută de lege.

Aceasta întrucât procedurile de achiziţie au fost respectate, însă cheltuiala nu a fost înscrisă în lista de investiţii în vederea aprobării prin bugetul de venituri şi cheltuieli de către ordonatorul principal de credite, respectiv Ministerul Sănătăţii.

Or, angajarea unor cheltuieli fără aprobarea ordonatorului principal de credite nu a fost reţinută de către instanţa de apel ca motiv de imputare, în schimb instanţa a reţinut un alt motiv "care ar fi putut fi imputat pârâţilor" şi anume respectarea procedurii de achiziţie.

Concluzionând, recurentul a solicitat instanţei de recurs să constate că motivarea instanţei de fond este ambiguă, că nu au fost reţinute motivele invocate de reclamant în acţiune, iar sentinţa a fost pronunţată fără a se ţine cont că prejudiciul este cert şi la producerea lui au fost încălcate norme legale de angajament, iar nu procedura de achiziţii.

6. Apărările formulate în cauză

În data de 14 noiembrie 2022, intimaţii-pârâţi A. şi B. au transmis, prin poştă, întâmpinare, prin care au invocat excepţia nulităţii recursului, pentru lipsa criticilor de nelegalitate, iar pe fond, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În susţinerea excepţiei nulităţii, intimaţii au arătat că motivele invocate nu se încadrează în cazurile de casare expres prevăzute de lege, iar simpla nemulţumire a recurentului nu poate fi considerată drept o critică de nelegalitate a hotărârii atacate.

Recurentul nu a depus răspuns la întâmpinare.

7. Procedura de filtru

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac.

Prin raport, s-a reţinut că, în opinia raportorului, partea are deschisă calea de atac a recursului, recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, este formulat în termen legal şi îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) din C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii.

De asemenea, raportorul a opinat că recurentul nu a formulat critici care să poată fi circumscrise motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Având în vedere prevederile art. 493 C. proc. civ., completul de filtru urmează să dispună asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi să aprecieze cu privire la încadrarea criticilor formulate de recurentul-reclamant în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., reţinându-se că intimaţii-pârâţi au invocat, prin întâmpinare, excepţia nulităţii recursului.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor în 04 aprilie 2023 şi în 08 mai 2023.

Intimaţii-pârâţi au depus punct de vedere la raport, prin care au solicitat admiterea excepţiei nulităţii recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport cu excepţia nulităţii recursului, invocată de intimaţii-pârâţi, a cărei analiză este prioritară, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În cauză, prin decizia civilă nr. 738 din 18 mai 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, evocând fondul, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Institutul Naţional de Gerontologie şi Geriatrie Ana Aslan, în contradictoriu cu pârâţii A. şi B., ca neîntemeiată, reţinându-se, în esenţă, că nu poate fi atrasă răspunderea civilă delictuală a pârâţilor pentru pretinsele fapte ilicite invocate de reclamant, întrucât prejudiciul poate fi reparat doar atunci când este cuantificat.

Prin cererea de recurs, recurentul a susţinut că instanţa de apel nu a ţinut cont de cele reţinute de auditorii Curţii de Conturi prin Decizia nr. 19/2013, respectiv că pârâţii au angajat nelegal în perioada 2011-2012 suma de 7.798.153 RON, reprezentând lucrări de intervenţii la construcţiile existente, fără documentaţii tehnico-economice şi fără ca aceste cheltuieli să fie aprobate prin bugetul de venituri şi cheltuieli în baza unei liste de investiţii, cu încălcarea prevederilor legii.

Analizând cererea de recurs se observă că recurentul nu a formulat critici de nelegalitate cu privire la aspectul esenţial reţinut de instanţa de apel, respectiv că nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, ci a criticat faptul că nu s-au avut în vedere Decizia nr. 19/2013 a Curţii de Conturi. Însă, aprecierea probelor administrate de către instanţa de apel este o operaţiune care se circumscrie aspectelor de netemeinicie a hotărârii atacate şi nu se poate cenzura în recurs maniera în care instanţa de apel a apreciat şi evaluat probele administrate în cauză.

De altfel, prin decizia recurată, instanţa de apel a analizat Decizia nr. 19/29.08.2013 a Curţii de Conturi, în cuprinsul căreia s-a constatat angajarea nelegală în perioada 2011-2012 a sumei de 7.798.153 RON (inclusiv TVA) reprezentând lucrări de intervenţii la construcţiile existente, fără documentaţii tehnico-economice şi fără ca aceste cheltuieli să fie aprobate prin bugetul de venituri şi cheltuieli în baza unei liste de investiţii. Totodată, a constatat majorarea cu suma de 4.496.130 RON (5.575.201 RON cu TVA) a valorii Acordului cadru de lucrări nr. x, încheiat cu S.C. C. S.R.L. privind lucrările de construcţii efectuate la clădiri, fără respectarea prevederilor legale.

Însă, instanţa de apel a apreciat că, în niciun caz, nu se poate susţine că preţul achitat pentru realizarea lucrărilor de reparaţie şi renovare este prejudiciul suferit de către reclamantă, observând că nici Curtea de Conturi nu a făcut o constatare în acest sens, aceasta stabilind în sarcina reclamantei obligaţia de a determina întinderea prejudiciului.

Aşadar, acest motiv al recursului, astfel cum a fost susţinut de către recurent, ar putea reprezenta cel mult o critică vizând situaţia de fapt astfel cum a fost stabilită de către instanţa de apel, însă, nu poate face obiectul analizei în această cale extraordinară de atac, deoarece stabilirea situaţiei de fapt este atributul instanţei de fond sau de apel din perspectiva caracterului devolutiv al apelului, iar instanţa de recurs nu poate proceda la stabilirea unei noi situaţii de fapt.

Recurentul a mai criticat considerentele instanţei de apel cu privire la faptul că un eventual prejudiciu ar fi putut consta în diferenţa între preţul plătit potrivit Acordului-cadru de lucrări nr. x şi preţul pe care l-ar fi plătit dacă se respecta procedura de achiziţie prevăzută de lege, prezentând aspecte de fapt în sensul că, în procedurile de achiziţie, cheltuiala nu a fost înscrisă în lista de investiţii în vederea aprobării bugetului de venituri şi cheltuieli de către ordonatorul principal de credite, respectiv Ministerul Sănătăţii.

Se constată că nici aceste critici nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate în legătură cu raţionamentul instanţei de apel, ci reprezintă aspecte de netemeinicie cu privire la situaţia de fapt, care nu poate fi reapreciată în recurs.

A mai reţinut recurentul, în dezvoltarea motivului de casare invocat, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., că motivarea sentinţei este ambiguă, nefiind reţinute motivele invocate de reclamant în cererea de chemare în judecată, sentinţa fiind pronunţată fără a se ţine cont că prejudiciul este cert şi că la producerea lui au fost încălcate normele legale de angajament, nu de procedură a achiziţiilor.

Analizând această critică, se reţine că excedează limitelor judecăţii în recurs un control judiciar asupra hotărârii primei instanţe. Obiectul recursului îl constituie numai decizia pronunţată de instanţa de apel, conform prevederilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., iar art. 488 alin. (2) din cod impune un fine de neprimire în privinţa analizării acelor motive care puteau fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecăţii apelului ori care, deşi au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.

Raportat la cele arătate de recurent, Înalta Curte, reţine că, deşi acesta a susţinut incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu a formulat critici concrete care să poată fi circumscrise motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., partea exprimându-şi nemulţumirea cu privire la soluţia instanţei de apel, fără a arăta care sunt normele de drept material greşit aplicate ori interpretate.

Ca atare, invocarea de către recurent a art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este una formală, susţinerile acestuia nereprezentând veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, ci vizează, în principal, situaţia de fapt a litigiului.

Or, în faza procesuală a recursului nu pot fi puse în discuţie şi reanalizate probele administrate şi nu poate fi reapreciată situaţia de fapt, recursul fiind o cale extraordinară de atac, de reformare, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună instanţei examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile cazului concret dedus judecaţii.

Astfel, simpla indicare a unor texte de lege nu este suficientă pentru declanşarea mecanismului de exercitare a recursului, ci este necesar a fi indicate motivele pentru care titularul cererii de recurs apreciază că dezlegarea dată de instanţa care a pronunţat hotărârea atacată nu este conformă cu prevederile legale invocate.

Având în vedere că recurentul nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate ale deciziei atacate şi că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul Institutul Naţional de Gerontologie şi Geriatrie "Ana Aslan" împotriva deciziei civile nr. 738 din 18 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul Institutul Naţional de Gerontologie şi Geriatrie "Ana Aslan" împotriva deciziei civile nr. 738 din 18 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 iunie 2023.