Jurisdictional conflict over appeal of civil liability claim by minor parents: specialization of first-instance court governs appellate competence

Şedinţa publică din data de 15 iunie 2023

Deliberând, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, secţia civilă, sub nr. x/2018, la data de 18 octombrie 2018, reclamanţii A., B., în calitate de reprezentanţi legali ai fiului lor minor C., fost elev al Colegiului Ion Maiorescu din mun. Giurgiu, în temeiul art. 194, art. 352 C. proc. civ. raportat la art. 1349, art. 1381, art. 252, art. 70, art. 71, art. 72, art. 74 lit. f) şi art. 77 din C. civ., Convenţia cu privire la drepturile copilului, Legea nr. 272/2004, au chemat în judecată pârâta D. Florina, pentru ca instanţa de judecată să constate următoarele:

1. încălcarea dreptului la demnitate şi onoare a fiului lor minor prin nerespectarea de către pârâtă a dispoziţiilor art. 26 alin. (2) Constituţia României, art. 30 alin. (6) din Constituţia României, art. 70, art. 71, art. 72, art. 74 şi art. 252 C. civ., în ceea ce priveşte caracterul ilicit al afirmaţiilor jignitoare şi tendenţioase făcute de pârâtă la adresa fiului lor, precum şi a lor în calitate de părinţi, precum şi în ceea ce priveşte supunerea fiului lor minor, de către pârâtă, oprobiului public, precum şi a lor în calitate de părinţi, la diverse instituţii ale statului, precum şi în presă.

2. încălcarea dreptului minorului la învăţământ, prin acţiuni denigratoare, jignitoare şi discriminatorii, concretizate prin semnarea numeroaselor plângeri de excludere a fiului lor minor din Colegiul Naţional Ion Maiorescu, formulate la diverse instituţii ale statului, având în principal rolul de iniţiator şi solicitant al acestor acţiuni discriminatorii, inumane şi degradante.

3. acţiunile denigratoare şi defăimătoare la adresa minorului din datele de 11.09.2017 şi 12.09.2017, săvârşite de pârâtă în incinta Colegiului Naţional Ion Maiorescu din municipiul Giurgiu.

4. acţiunile denigratoare prin defăimare la adresa minorului, în presa scrisă şi audiovizuală, aducând atingere potrivit dispoziţiilor art. 72 şi art. 74 din C. civ., art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, totodată prelucrând în scop denigrator şi tendenţios datele cu caracter personal ale minorului, precum şi ale reclamanţilor ca reprezentanţi legali, având în vedere ediţiile scrise şi on-line ale cotidianului F., preluate şi de alte publicaţii din presa locală şi scrisă, G..

5. acţiunile denigratoare prin defăimare a minorului şi a familiei susţinute personal în presă şi crearea unui prejudiciu de imagine atât minorului, cât şi reclamanţilor, în calitate de părinţi şi persoane publice, cunoscute în judeţul Giurgiu, cu o reputaţie ireproşabilă, încălcând dispoziţiile art. 8 din C.E.D.O., art. 26, art. 27, art. 28, art. 29 şi art. 30 din Constituţia României.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, secţia civilă, în data de 18 decembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâta H. pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtei la plata către reclamanţi a sumei de 50.000 euro cu titlu de despăgubiri, obligarea pârâtei pe cheltuiala acesteia la publicarea dispozitivului sentinţei pronunţate în cauză, după rămânerea definitivă, în cotidianul Jurnalul Giurgiuvean şi într-un cotidian naţional, precum şi să constate caracterul ilicit al faptelor săvârşite de pârâta H., cât şi interzicerea săvârşirii faptelor ilicite, pe viitor faţă de întreaga familie, ştergerea comentariilor referitoare la adresa reclamanţilor şi a minorului acestora de pe pagina sa de socializare Facebook şi încetarea încălcărilor şi interzicerea pe viitor.

În drept, reclamanţii au invocat încălcarea dreptului la demnitate şi onoare a fiului acestora minor prin nerespectarea de către pârâtă a dispoziţiilor art. 26 alin. (2) şi art. 30 alin. (6) din Constituţia României, art. 70, art. 72, art. 74 şi art. 252 C. civ., în ceea ce priveşte caracterul ilicit al afirmaţiilor jignitoare, denigratoare şi tendenţioase făcute de pârâta H. la adresa fiului reclamanţilor, precum şi a părinţilor, încălcarea dreptului minorului la învăţământ, prin acţiuni denigratoare, jignitoare şi discriminatorii concretizate prin semnarea numeroaselor plângeri de excludere a minorului din Colegiul Naţional Ion Maiorescu, acţiunile denigratoare şi defăimătoare la adresa minorului şi a familiei acestuia care au constat în semnarea mai multor plângeri împotriva minorului, prezentarea în presa scrisă şi audiovizuală a identităţii minorului şi a părinţilor reclamanţi prin folosirea de expresii defăimătoare şi jignitoare, totodată prelucrând în scop denigrator şi tendenţios datele cu caracter personal ale minorului, precum şi ale acestora ca reprezentanţi legali, având în vedere ediţiile scrise şi on-line ale cotidianului F., preluate şi de alte publicaţii din presa locală şi scrisă, G..

Pârâta H. a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională în data de 13 februarie 2019.

În ceea ce priveşte cererea reconvenţională, pârâta a solicitat, în calitate de reprezentant legal/părinte al fiului minor I. şi în nume personal, obligarea în solidar a reclamanţilor A. şi B. la plata sumei de 50.000 euro, reprezentând daune morale, iar, în temeiul dispoziţiilor art. 253 alin. (1) lit. b) C. civ., a solicitat obligarea reclamanţilor A. şi B. la încetarea folosirii de cuvinte/expresii jignitoare la adresa fiului acesteia, cât şi a acesteia, precizând că în cuprinsul cererii de chemare în judecată formulate de reclamanţii A. şi B., aceştia au folosit calificări şi cuvinte jignitoare la adresa acesteia şi a fiului său.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 209 C. proc. civ., art. 72, art. 252 şi urm., art. 1357 şi urm. din C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 115 din 11 iunie 2019, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia civilă în dosarul nr. x/2018, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Giurgiu, invocată din oficiu şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Giurgiu.

Prin cererea înregistrată în data de 11 octombrie 2019, reclamanţii au invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Giurgiu, declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu şi au solicitat să se constate că s-a ivit conflict negativ de competenţă, cu consecinţa sesizării instanţei competente pentru soluţionare.

Ca urmare a admiterii cererii de strămutare a dosarului nr. x/2018 de la Tribunalul Giurgiu la Tribunalul Teleorman, conform încheierii din 14 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, Tribunalul Giurgiu, secţia civilă a înaintat dosarul nr. x/2018 la care se află conexate dosarele nr. x/2019, nr. y/2018, la Tribunalul Teleorman.

Cauza s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Teleorman, secţia civilă, sub nr. x/2018.

Prin sentinţa civilă nr. 229 din 27 iulie 2022, Tribunalul Teleorman, secţia civilă a admis în parte cererea formulată de reclamanţii pârâţi A. şi B., respectiv de reclamantul C., prin reprezentanţii legali - A. şi B., în contradictoriu cu pârâta D. şi cu pârâta-reclamantă H., a obligat pârâta D. şi pe pârâta-reclamantă H. să plătească suma de câte 5000 euro reclamanţilor A. şi B., precum şi suma de câte 5000 euro reclamantului C., cu titlu de despăgubiri morale, a respins cererea reconvenţională formulată de reclamantul I. prin reprezentant legal H., având ca obiect despăgubiri morale în contradictoriu cu pârâţii-reclamanţi A. şi B. şi, pe cale de consecinţă, a admis în parte cererea formulată de C., A. şi B. având ca obiect cheltuieli de judecată, cu obligarea pârâtelor la plata către reclamanţi a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâta D. Florina şi pârâta-reclamantă H., în nume personal şi în calitate de reprezentant legal/părinte al minorului I., iar, la data de 14 octombrie 2022, reclamanţii-pârâţi A. şi B., în calitate de reprezentanţi legali, dar şi convenţional, prin avocat pentru fiul minor, C., apeluri care au fost înregistrate iniţial pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. x/2018.

Prin încheierea de şedinţă din 20 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2018, în baza art. 200 alin. (2) C. proc. civ., s-a constatat necompetenţa materială procesuală a secţiei a IV-a civile şi s-a dispus trimiterea dosarului secţiei specializate competente din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Pentru a dispune astfel, această instanţă a reţinut că, analizând cererea principală şi cererea conexă formulate de reclamanţii A. şi B., în calitate de reprezentanţi legali ai fiului lor minor, C., precum şi cererea reconvenţională formulată de pârâta H., în calitate de reprezentant legal/părinte al fiului minor, I. şi în nume personal, litigiul dedus judecăţii pune în discuţie cu precădere aspecte ce vizează analizarea încălcării drepturilor nepatrimoniale a doi minori, normele de drept comun din C. civ. privitoare la angajarea răspunderii civile delictuale fiind invocate în corelaţie cu reglementările în materie referitoare la drepturile copilului.

Potrivit art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară "în cadrul curţilor de apel funcţionează, în raport cu complexitatea şi numărul cauzelor, secţii sau, după caz, completuri specializate pentru cauze civile, cauze cu profesionişti, cauze penale, cauze cu minori şi de familie, cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, insolvenţă, concurenţă neloială sau pentru alte materii, precum şi completuri specializate pentru cauze maritime şi fluviale."

Prin decizia nr. 17/2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a stabilit că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 129 alin. (3), art. 130 alin. (2) şi (3), art. 131, art. 136 alin. (1), art. 200 alin. (2) din C. proc. civ. şi ale art. 35 alin. (2) şi art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, necompetenţa materială procesuală a secţiei/completului specializat este de ordine publică".

S-a mai reţinut că în cadrul Curţii de Apel Bucureşti funcţionează o secţie specializată în soluţionarea cauzelor cu minori, respectiv secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, şi având în vedere natura litigiului, în considerarea principiului specializării consacrat de Legea nr. 304/2004, această instanţă a apreciat că revine secţiei specializate în cauze cu minori, competenţa de soluţionare a apelurilor formulate în cauză.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin încheierea nr. 16A din 23 martie 2023, a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a acestei secţii, ca secţie specializată în judecarea cauzelor cu minori şi de familie, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe apelanţii-reclamanţi A., B. şi C., prin reprezentanţii legali - A. şi B., precum şi pe apelanţii-pârâţi D. Florina, I., prin reprezentant legal H., şi pe pârâta-reclamantă H., în favoarea secţiei a IV-a civile din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, învestită iniţial cu soluţionarea cauzei civile. A constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două secţii civile ale Curţii de Apel Bucureşti, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a apreciat că, faţă de natura şi obiectul pricinii soluţionate prin sentinţa apelată, litigiul dedus judecăţii nu se circumscrie sferei litigiilor ce intră în competenţa instanţelor specializate care soluţionează, conform legii, cauzele cu minori şi de familie.

Conform C. civ., instanţa de tutelă şi de familie este instanţa judecătorească competentă să soluţioneze cererile şi să administreze procedurile în materia ocrotirii persoanei fizice şi în materia raporturilor de familie.

A mai reţinut că, prin prisma art. 96 C. proc. civ., se determină şi sfera litigiilor cu minori şi de familie care intră în competenţa materială procesuală exclusivă a secţiei a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a Curţii de Apel Bucureşti, ca instanţă de control judiciar, o competenţă specializată atribuită acesteia în conformitate cu Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările si completările ulterioare, act normativ care la art. 35 alin. (2) prevedea că "În cadrul curţilor de apel funcţionează secţii sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, indiferent de obiectul lor sau de calitatea părţilor, cauze penale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ si fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, societăţi, registrul comerţului, insolvenţă, concurenţă neloială sau pentru alte materii, precum şi, în raport cu natura şi numărul cauzelor, complete specializate pentru cauze maritime si fluviale."

În acest context, instanţa a subliniat că este exclusă stabilirea competenţei instanţei specializate prin raportare la împrejurarea că una dintre părţile litigante este un minor, prevederile art. 44 alin. (1)- (2) din Legea nr. 304/2022 fiind incidente exclusiv judecării cauzelor penale cu minori, neputând fi aplicate prin analogie în alte materii.

De asemenea, a arătat că este lipsită de relevanţă împrejurarea că litigiul dedus judecăţii pune în discuţie şi aspecte care vizează analizarea încălcării drepturilor nepatrimoniale a doi minori ori că normele de drept comun din C. civ. privitoare la angajarea răspunderii civile delictuale sunt invocate de părţile în cauză în corelaţie cu reglementări speciale referitoare la drepturile copilului, în măsura în care în raport cu obiectul şi natura litigiului dedus judecăţii acesta nu se încadrează în categoria litigiilor civile, care sunt atribuite expres prin lege în competenţa specializată a instanţelor de minori şi familie.

A mai apreciat că litigiul de faţă, aflat în faza procesuală a apelului, nu poate atrage competenţa instanţei specializate în soluţionarea cauzelor cu minori şi de familie nici în considerarea obiectului şi naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanţa de fond, aspect relevant inclusiv prin prisma faptului că necompetenţa materială procesuală poate fi invocată de părţi ori de judecător doar în faţa primei instanţe, până la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii, în condiţiile art. 131 din C. proc. civ.

În acesta context, instanţa a apreciat că instanţele judecătoreşti învestite cu cererile introductive au statuat asupra propriei competenţe materiale în primă instanţă, exclusiv din perspectiva valorii obiectului pricinii, conform dreptului comun.

Prin încheierea din data de 18 iunie 2019, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă excepţia de necompetenţă materială, apreciindu-se că instanţa a fost sesizată corespunzător dispoziţiilor art. 95 C. proc. civ., în condiţiile în care determinarea competenţei se face conform art. 98 din cod, cu observarea valorii fiecărei pretenţii în parte, ipoteză care nu se regăseşte în cauză, întrucât reclamanţii au formulat pretenţii întemeiate pe acelaşi raport juridic şi aflate într-o strânsă legătură.

De altfel, anterior, Judecătoria Giurgiu s-a pronunţat prin încheierea de conexare a propriului dosar la cauza ce forma obiectul dosarului nr. x/2018 şi asupra competenţei sale materiale tot prin raportare la valoarea pretenţiei deduse judecăţii.

Prin urmare, specializarea primei instanţe (complet/secţie) se impunea fi respectată în mod corespunzător şi în calea de atac.

Concluzionând, această instanţă a observat că în ceea ce priveşte soluţionarea incidentului procedural al strămutării, dispusă de la Tribunalul Giurgiu la Tribunalul Teleorman, secţia a IV-a civilă a Curţii de Apel Bucureşti şi-a reţinut propria competenţă, ca instanţă de drept comun în materie civilă, conform art. 96 pct. 4 C. proc. civ., soluţionându-l ca atare prin încheierea nr. 35F/2021 din 16 septembrie 2021. Aşadar, soluţionarea apelurilor nu intră în competenţa secţiei civile specializate în judecarea cauzelor cu minori şi de familie, motiv pentru care se impun a fi soluţionate de secţia civilă a Curţii de Apel Bucureşti căreia i-a fost repartizat, în mod aleatoriu, ca litigiu civil de drept comun, respectiv secţia a IV-a civilă, unde dosarul a fost înregistrat iniţial, cu respectarea principiului continuităţii.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea principală şi cererea conexă formulate de reclamanţii A. şi B., în calitate de reprezentanţi legali ai fiului lor minor, C., prin care au solicitat atragerea răspunderii civile delictuale a pârâtelor D. Florina şi H., ca urmare a acţiunilor denigratoare la adresa reclamanţilor şi a fiului lor, care au condus la încălcarea dreptului la demnitate şi onoare şi a dreptului la învăţământ ale minorului, precum şi la încălcarea dreptului la demnitate, onoare şi reputaţie ale părinţilor, dar şi cererea reconvenţională formulată de pârâta H., în calitate de reprezentant legal/părinte al minorului I. şi în nume personal, prin care a solicitat angajarea răspunderii civile delictuale a reclamanţilor pârâţi pentru atingeri aduse demnităţii şi onoarei pârâtei reclamante şi fiului său minor.

În drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile art. 1349, art. 1381 art. 252 art. 70, art. 71, art. 72, art. 74 lit. f), art. 77 C. civ., Convenţia cu privire la drepturile copilului şi Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

Sub aspectul situaţiei de fapt, se reţine că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată iniţial pe rolul Tribunalul Giurgiu, secţia civilă, care prin încheierea din 18 iunie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, a respins excepţia de necompetenţă materială, prin raportare la valoarea pretenţiilor solicitate de reclamanţi.

Judecătoria Giurgiu a pronunţat, în 14 octombrie 2019, încheierea de conexare a dosarului nr. x/2018 la prezentul dosar, iar în cuprinsul respectivei încheieri a respins excepţia necompetenţei sale materiale tot prin raportare la valoarea pretenţiei deduse judecăţii.

În acest context factual, se constată că aspectul competenţei materiale procesuale de soluţionare a prezentului litigiu a fost tranşat definitiv la prima instanţă, întrucât cauza a fost soluţionată în fond de către un complet civil de drept comun din cadrul Tribunalului Teleorman, secţia civilă, iar nu de către un complet specializat în cauze cu minori şi de familie.

Câtă vreme chestiunea competenţei materiale procesuale (specializată) nu a fost invocată în faţa primei instanţe (la nivelul căreia există structuri specializate inclusiv pentru materia cauzelor cu minori şi de familie), se impune concluzia că acest aspect nu mai putea fi invocat cu privire la competenţa secţiei instanţei superioare chemate să soluţioneze calea de atac, întrucât competenţa instanţei de control judiciar este derivată din competenţa primei instanţe care a judecat efectiv procesul.

Competenţa instanţei de apel, fiind una derivată, se stabileşte în raport cu instanţa ori, după caz, secţia ori completul (specializat sau nu) care a judecat procesul în primă instanţă. În măsura în care necompetenţa materială, inclusiv cea procesuală, nu a fost invocată în termenul legal, respectiv la primul termen de judecată în faţa primei instanţe la care părţile legal citate pot pune concluzii, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., ea se acoperă definitiv, iar instanţa sesizată devine competentă să judece litigiul, prin efectul unei prorogări de competenţă sui generis, chiar dacă în mod normal nu ar fi fost competentă să judece astfel de litigii.

Argumentele expuse sunt susţinute şi de considerentele din cuprinsul deciziei nr. 18/17.10.2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, incidentă în cauza dedusă judecăţii, chiar dacă obiectul pricinii este altul, de vreme ce există identitate de raţiune în ceea ce priveşte aspectele tranşate cu privire la competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate. Astfel, la paragraful 164 din cuprinsul acestei decizii s-a reţinut că în căile de atac se păstrează în mod corespunzător competenţa materială procesuală a instanţei care a judecat litigiul în fond.

De altfel, se reţine că potrivit comunicatului de pe pagina oficială a instanţei supreme, prin decizia nr. 4 din 24 aprilie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Galaţi şi, în consecinţă, a stabilit că "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 şi art. 136 din C. proc. civ., competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar se va determina:

· cu respectarea specializării primei instanţe (complet/secţie), care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac;

· în considerarea obiectului şi naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanţa de fond, în cazul soluţionării în prim grad de jurisdicţie a litigiului de către o instanţă care nu cuprinde structuri specializate (secţii/completuri)".

Relevant este şi aspectul că prin încheierea nr. 35F/2021 din 16 septembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă s-a declarat competentă să judece incidentul procedural al strămutării, admiţând cererea de strămutare a dosarului nr. x/2018 al Tribunalului Giurgiu şi dispunând strămutarea dosarului la Tribunalul Teleorman.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 iunie 2023.