Negative jurisdiction conflict resolved; prisoner's civil liability claim assigned to Bacău Tribunal Civil Section.

Şedinţa publică din data de 15 iunie 2023

Deliberând, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, la data de 11.12.2017, completată prin cererea adiţională înregistrată la data de 17.09.2018, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Penitenciarul Bacău, Administraţia Naţională a Penitenciarelor (ANP), Oficiul Judeţean de Poştă Bacău (OJP Bacău), Ministerul Justiţiei (MJ), Compania Naţională Poşta Română (CNPR), Autoritatea Naţională pentru Reglementarea în Comunicaţii (ANCOM) să se dispună:

1. obligarea CNPR - OJP Bacău să precizeze data la care a primit de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului plicul destinat deţinutei A. care a fost returnat poştei în data de 9.12.2014 de către Penitenciarul Bacău;

2. obligarea CNPR - OJP Bacău şi a Penitenciarului Bacău să precizeze cauza pentru care nu i-a fost comunicată reclamantei pe adresa de domiciliu din mun. Dorohoi corespondenţa destinată deţinutei A., care a fost returnată poştei în data de 9.12.2014 de către Penitenciarul Bacău, deoarece reclamanta a fost liberată condiţionat din penitenciar la data de 10.11.2014, penitenciarul având obligaţia să menţioneze pe plic adresa la care fosta deţinută îşi stabilise domiciliul;

3. obligarea CNPR - OJP Bacău să precizeze data la care a trimis retur la CEDO plicul destinat deţinutei A., plic returnat poştei în data de 9.12.2014 de către Penitenciarul Bacău;

4. obligarea Penitenciarului Bacău să prezinte copie conform cu originalul de pe Registrul de intrare corespondenţă adresată deţinutei A. din perioada august 2014 - decembrie 2014 pentru a putea constata data la care a fost primit de Penitenciarul Bacău plicul destinat deţinutei A. trimis de CEDO care a fost înregistrat la poziţia 637 în Registru evidenţă corespondenţă returnată adresată persoanelor private de libertate potrivit adresei nr. x/23.01.2018;

5. obligarea Penitenciarului Bacău să prezinte copie conform cu originalul de pe Registrul de intrare corespondenţă adresată deţinutei A. din perioada ianuarie 2014 - iunie 2016, când s-au împlinit cele 18 luni de păstrare a plicului adresat deţinutei de către CEDO;

6. să se constate că răspunderea civilă aparţine Penitenciarului Bacău - ANP şi Ministerului Justiţiei pentru neîndeplinirea de către agent principal B. - funcţionar public cu statut special din Penitenciarul Bacău a obligaţiei de a menţiona adresa de domiciliu a fostei deţinute A. pe plicul expediat de CEDO pentru această deţinută, aspect care rezultă din adresa nr. x/23.01.2018;

7. stabilirea funcţionarilor publici vinovaţi pentru necomunicarea pe adresa de domiciliu din municipiul Dorohoi a corespondenţei ulterioare datei de 10.11.2014 trimisă de la CEDO pe numele fostei deţinute A., liberată condiţionat la data de 10.11.2014, deoarece adresa Penitenciarului Bacău nr. C/3017/23.01.2018, semnată de comisar şef de penitenciare C. - Director, menţionează că pentru informaţii suplimentare persoana de contact este doamna comisar D. - funcţionar public cu statut special;

8. obligarea CNPR să depună acordurile internaţionale potrivit cărora România răspunde pentru primirile poştale internaţionale de la CEDO, în conformitate cu prevederile acordurilor internaţionale la care România este parte;

9. obligarea pârâţilor CNPR - OJP Bacău, Penitenciarul Bacău şi ANP să răspundă efectiv cui aparţinea obligaţia să comunice pe adresa de domiciliu din municipiul Dorohoi corespondenţa pentru A. de la CEDO returnată poştei de Penitenciarul Bacău în data de 9.12.2014;

10. să se constate că menţiunile de pe plicul returnat de Penitenciarul Bacău în data de 9.12.2014 către Oficiul Poştal de Distribuţie Bacău, la care era obligat Penitenciarul Bacău potrivit Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 432/5.02.2010, art. 136 alin. (2) cu privire la adresa de domiciliu declarată la liberarea din penitenciar a reclamantei A., servesc CNPR pentru a realiza transmiterea plicului destinatarului A. sau pentru informarea expeditorului cu privire la noua adresă a destinatarului şi efectuarea unei noi trimiteri poştale de către expeditor, în cazul de faţă CEDO în cererea reclamantei înregistrată sub nr. x/14;

11. obligarea MJ să răspundă la cererea trimisă prin poştă la data de 8.06.2018 şi să comunice reclamantei data la care ANP direct sau indirect prin Ministerul Justiţiei a semnat Protocolul de colaborare cu Serviciul Român de Informaţii şi dacă acest protocol de colaborare era în vigoare în anul 2014 şi ce prevedea acest protocol, dată fiind împiedicarea accesului reclamantei la CEDO de către Penitenciarul Bacău, prin violarea şi blocarea corespondenţei cu CEDO şi să comunice reclamantei ce propuneri legislative a depus la Parlament cu privire la protocoalele nelegale încheiate în anul 2009 între Serviciul Român de Informaţii şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu încălcarea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, a art. 13 din Legea nr. 51/1991, a art. 912 alin. (1) din C. proc. pen. vechi şi a art. 13 din Legea nr. 14/1992;

12. obligarea MJ să răspundă la cererea trimisă prin poştă la data de 8.06.2018 şi să comunice reclamantei ce iniţiativă legislativă a depus la guvern sau la parlament în vederea anulării protocoalelor nelegale încheiate în anul 2009 între Serviciul Român de Informaţii şi ANP, între Serviciul Român de Informaţii şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

13. obligarea ANCOM să-şi îndeplinească atribuţiile prevăzute de art. 10 alin. (1) pct. 6 din O.U.G. nr. 22/2009 actualizată, respectiv să elaboreze propuneri de acte normative în domeniul serviciilor poştale pe care să le înainteze Ministerului pentru societate informatică pentru comunicarea către foştii deţinuţi pe adresa de domiciliu a corespondenţei returnată de penitenciar şi pentru ca să circule înregistrate trimiterile de la CEDO şi mai ales returnările de către Poşta Română către CEDO a corespondenţei adresată deţinuţilor, inclusiv a celor liberaţi din penitenciare;

14. stabilirea unui termen de răspuns pentru OJP Bacău, Penitenciarul Bacău, ANP şi MJ şi obligarea acestora la plata amenzii prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004;

15. obligarea CNPR pentru OJP Bacău şi a ANP şi/sau a Penitenciarului Bacău să îi acorde reclamantei despăgubiri materiale şi morale de 1 milion euro pentru necomunicarea pe adresa de domiciliu din municipiul Dorohoi a corespondenţei trimise ulterior datei de 10.11.2014 de la CEDO pe numele deţinutei A., corespondenţă care a fost înregistrată în Penitenciarul Bacău la poziţia 637 în Registrul de evidenţă a corespondenţei returnate adresată persoanelor private de libertate şi returnată poştei în data de 9.12.2014 de către Penitenciarul Bacău, întrucât reclamanta a fost liberată condiţionat din penitenciar la data de 10.11.2017, deoarece dosarul reclamantei a fost distrus în termen de 1 an, deci în anul 2015, astfel încât chiar dacă Oficiul Poştal de Distribuţie Bacău a păstrat timp de 18 luni acest plic, deci până în iunie 2016, acest fapt nu mai avea importanţă deoarece dosarul reclamantei înregistrat la CEDO fusese distrus din anul 2015, iar termenul de răspuns de 8 săptămâni era împlinit încă din ianuarie 2015.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 30 C. proc. civ., art. 219, art. 1530-1531 şi art. 2523 C. civ., pe cele ale art. 6 şi 8 par. 1 din CEDO, precum şi pe cele ale art. 1, art. 2 lit. b), art. 8, art. 10 alin. (1), art. 18, art. 24 din Legea nr. 554/2004, cu referire şi la art. 1 alin. (4) din H.G. nr. 371/1998, la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 293/2004, la art. 46 din O.G. nr. 13/2013.

Prin sentinţa civilă nr. 4866 din 26 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secţia contencios administrativ şi fiscal.

În motivare, această instanţă a apreciat că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile speciale ale O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, care se completează cu normele de drept comun în materie de contencios administrativ, respectiv Legea nr. 554/2004.

Motivat de faptul că O.G. nr. 27/2002 nu cuprinde norme speciale de competenţă materială ori teritorială, instanţa a constatat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, care se completează cu normele de drept comun în materie civilă, respectiv cele prevăzute de C. proc. civ., potrivit cu care reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului, iar dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale.

În ceea ce priveşte competenţa materială, instanţa a arătat că actele contestate de reclamantă prin cererea iniţială, în temeiul Legii nr. 554/2004, sunt răspunsurile formulate de pârâţii Penitenciarul Bacău şi Oficiul Judeţean de Poştă Bacău la petiţiile sale, motiv pentru care tribunalul este competent să soluţioneze cauza, şi nu curtea de apel, raportat la rangul autorităţii emitente a actului administrativ contestat.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, curtea a arătat că reclamanta a introdus cererea la instanţa de la sediul pârâtei Autoritatea Naţională a Penitenciarelor, deşi este evident că aceasta a fost chemată în judecată prin cererea iniţială doar cu scopul de a sesiza instanţa din Bucureşti, în condiţiile în care nu se contestă vreun act administrativ (chiar şi asimilat) emis de această pârâtă.

Or, în raport cu această situaţie, Curtea a constatat aplicabilitatea dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 112 C. proc. civ., invocate de pârâţi prin întâmpinări, şi a constatat că, raportat la obiectul şi părţile litigiului, emitente ale actelor administrative contestate, este competentă teritorial instanţa de la domiciliul reclamantei ori de la sediile pârâţilor Penitenciarul Bacău şi Oficiul Judeţean de Poştă Bacău, respectiv Tribunalul Bacău.

Concluzionând, această instanţă a apreciat că nu are relevanţă în privinţa stabilirii competenţei materiale şi teritoriale faptul că, ulterior formulării cererii de chemare în judecată iniţiale, reclamanta şi-a modificat (completat) cererea cu pretenţii şi pârâţi noi, potrivit art. 204 C. proc. civ., competenţa stabilindu-se exclusiv în raport cu cererea de chemare în judecată iniţială, astfel cum prevede art. 123 C. proc. civ., motiv pentru care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bacău, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Învestit prin declinare, Tribunalul Bacău, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea nr. 98/2019 din 26 septembrie 2019, a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secţia I civilă.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a apreciat că izvorul pretenţiilor deduse judecăţii îl constituie fapta ilicită a pârâţilor care ar putea atrage răspunderea civilă delictuală în situaţia îndeplinirii condiţiilor legale, iar celelalte petite vizând comunicarea diferitelor aspecte punctuale de natură a proba săvârşirea faptei ilicite nu constituie obiectul judecăţii, ci solicitări de probatoriu, respectiv interogatoriul părţii adverse, precum şi o solicitare de administrare a probei cu înscrisuri determinate.

Competenţa funcţională a secţiei a II-a civilă şi de contencios administrativ este limitată la litigiile între profesionişti şi la litigiile de contencios administrativ. Prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 15/23.08.2012 s-a decis formarea în cadrul secţiei a II-a civilă şi de contencios administrativ, pe lângă completele de contencios administrativ şi fiscal, a completelor de litigii cu profesionişti şi de insolvenţă.

De asemenea, prin Hotărârea Colegiului de Conducere al Tribunalului Bacău nr. 06/30.06.2017 s-a decis că secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ este competentă a soluţiona cererile în materia răspunderii civile delictuale în care cel puţin o parte are calitatea de profesionist câtă vreme litigiul este generat de activitatea economică a acestuia.

Obiectul prezentei cauze vizează analiza întrunirii condiţiilor răspunderii civile delictuale a pârâtilor cu privire la care reclamanta a alegat că nu i-au comunicat corespondenţa de la CEDO, prin această faptă încălcându-i-se dreptul de acces la această instanţă, nefiind un litigiu de contencios administrativ.

De asemenea, instanţa a apreciat că litigiul nu vizează în niciun fel activitatea economică a părţilor implicate în cauză, întrucât pentru a fi aplicabile dispoziţiile speciale în materia litigiilor între profesionişti este necesar ca ambele părţi implicate în raportul juridic dedus judecăţii să exploateze o întreprindere în sensul articolului 3 alin. (2) C. civ.

De altfel, potrivit deciziei nr. 18/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii, competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările şi completările ulterioare.

Pentru respectarea principiului specializării, faţă de prevederile articolului 136 C. proc. civ., această instanţă a admis excepţia necompetenţei material procesuale a secţiei a II-a civilă şi de contencios administrativ a Tribunalului Bacău şi a trimis spre competentă soluţionare cauza secţiei I civile a Tribunalului Bacău.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bacău, secţia I civilă, în data de 21 decembrie 2020, sub nr. x/2020.

Învestit prin declinare, Tribunalul Bacău, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 997/2022 din 23 noiembrie 2022, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat cauza în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, suspendând din oficiu judecata cauzei, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În motivare, această instanţă a reţinut, în esenţă, că potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004 în forma în vigoare la data sesizării instanţei (11.12.2017), litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, reclamantul putându-se adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale.

A mai reţinut că, în condiţiile în care reclamanta a chemat în judecată ANP, prin cererea principală reclamând faptul că cererea sa din 6.11.2017 adresată acestei instituţii nu a fost soluţionată, susţinerea potrivit căreia ANP a fost chemată în judecată doar cu scopul de a sesiza instanţa din Bucureşti nu are suport întrucât instanţa este datoare să analizeze dacă în mod corect pârâta ANP a trimis cererea spre soluţionare Penitenciarului Bacău.

Cererea adiţională, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 17.09.2018, a fost formulată de reclamantă cu respectarea art. 204 alin. (1) C. proc. civ., astfel că instanţa sesizată era obligată să procedeze la verificarea şi stabilirea competenţei şi în raport de capetele noi de cerere formulate prin cererea adiţională, or, prin această cerere reclamanta a chemat în judecată şi Ministerul Justiţiei, CNPR, ANCOM, instituţii publice centrale solicitând ca pârâţii Ministerul Justiţiei şi CNPR să fie obligaţi să răspundă cererilor administrative, iar pârâta ANCOM să-şi îndeplinească atribuţiile prevăzute de art. 10 alin. (1) pct. 6 din O.U.G. nr. 22/2009 actualizată, respectiv să elaboreze propuneri de acte normative în domeniul serviciilor poştale pe care să le înainteze Ministerului pentru societate informatică pentru comunicarea către foştii deţinuţi pe adresa de domiciliu a corespondenţei returnată de penitenciar şi pentru ca să circule înregistrate trimiterile de la CEDO şi mai ales returnările de către Poşta Română către CEDO a corespondenţei adresată deţinuţilor inclusiv a celor liberaţi din penitenciare.

Astfel, raportat la calitatea de autorităţi publice centrale a ANP, a CNPR, a Ministerului Justiţiei şi a ANCOM, competenţa de soluţionare a cererilor referitoare la nesoluţionarea cererilor în termenul legal şi la cererea în obligaţie de a face formulată împotriva ANCOM revenea din punct de vedere material secţiei de contencios administrativ a curţii de apel, iar din punct de vedere teritorial Curţii de Apel Bucureşti, întrucât reclamanta avea la data formulării cererii dreptul de a opta şi a ales instanţa de la sediul instituţiilor centrale pârâte.

În ceea ce priveşte cererea de obligare a pârâţilor la plata de despăgubiri, a apreciat că, şi în situaţia în care această cerere ar putea fi întemeiată doar pe dispoziţiile art. 1373 C. civ., sunt incidente dispoziţiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ., întrucât între această cerere şi cererea de obligare a pârâţilor la soluţionarea cererilor administrative există o strânsă legătură care impune judecarea lor împreună de instanţa de grad mai înalt.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie cererea reclamantei, formulată în temeiul răspunderii civile delictuale, privind obligarea pârâţilor la plata de despăgubiri morale şi materiale, pentru necomunicarea la adresa de domiciliu din municipiul Dorohoi a corespondenţei trimise de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului pe numele său şi înregistrată în Penitenciarul Bacău ulterior datei de 10.11.2014, corespondenţă returnată poştei în data de 09.12.2014 de către Penitenciarul Bacău, ca urmare a liberarii sale condiţionate din penitenciar, iar prin necomunicarea corespondentei emise de CEDO a fost împiedicată în exercitarea dreptului său de acces la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Totodată, se reţine că reclamanta a chemat iniţial în judecată pe pârâţii Penitenciarul Bacău, Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi Oficiul Judeţean de Poştă Bacău, iar prin cererea completatoare din data de 17.09.2018, reclamanta a chemat în judecată şi pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Compania Naţională Poşta Română (CNPR) şi Autoritatea Naţională pentru Reglementarea în Comunicaţii (ANCOM)

Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată se reţine că ceea ce urmăreşte reclamanta este atragerea răspunderii civile delictuale a pârâţilor şi obligarea acestora la plata daunelor materiale şi morale, ca urmare a necomunicării la adresa sa de domiciliu a corespondenţei primite de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ulterior liberării sale din penitenciar, fiind astfel împiedicată, în opinia sa, să îşi exercite dreptul său de acces la instanţa de contencios european.

Prin urmare, natura juridică a litigiului este una civilă, nefiind vorba despre un litigiu de contencios administrativ care să atragă competenţa specializată a unei astfel de instanţe. Art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, defineşte autoritatea publică ca fiind orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public, fiind asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică, iar art. 2 alin. (1) lit. c) din acelaşi act normativ defineşte actul administrativ ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice

Din analiza cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost completată, se reţine că reclamanta nu urmăreşte anularea unui act administrativ, care să atragă competenţa specializată a instanţei de contencios administrativ, ci scopul urmărit de reclamantă îl constituie obţinerea daunelor morale în temeiul răspunderii civile delictuale.

Având în vedere cele anterior relatate, se constată că, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, este incidentă norma înscrisă în art. 107 C. proc. civ., potrivit cu care:

"Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel", precum şi cea cuprinsă în dispoziţiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ., care stipulează că cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia.

În raport cu prevederile art. 129 alin. (1) şi alin. (2) pct. (3) C. proc. civ., rezultă că, numai în cazurile prevăzute la art. 117 - 121 C. proc. civ., competenţa teritorială este exclusivă, per a contrario, în alte cazuri, competenţa teritorială fiind de ordine privată.

Cum, în speţă, este dedusă judecăţii o acţiune în răspundere civilă delictuală, ce nu se circumscrie cazurilor expres prevăzute de dispoziţiile art. 117 - 121 C. proc. civ., ci dispoziţiilor art. 107 şi 112 C. proc. civ., norma de competenţă teritorială aplicabilă litigiului de faţă este de ordine privată.

Fiind vorba despre o normă de competenţă teritorială de ordine privată, nesocotirea ei putea fi invocată, pe calea excepţiei de necompetenţă, numai de către pârâţi, în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., respectiv doar prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată, la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

În cauză, excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bacău, secţia I civilă nu a fost invocată de către pârâţii chemaţi iniţial în judecată, ci a fost invocată, prin notele de şedinţă, de reclamantă.

În aceste condiţii, cum pârâţii chemaţi iniţial în judecată nu au invocat, prin întâmpinările depuse, excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bacău, iar modificarea cadrului procesual nu determină modificarea competenţei instanţei, astfel cum reiese din prevederile art. 123 C. proc. civ., rezultă că o eventuală necompetenţă teritorială s-a acoperit, competenţa de soluţionare a cauzei rămânând câştigată Tribunalului Bacău, secţia I civilă.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secţia I civilă, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.