Negative conflict of jurisdiction in divorce: territorial competence when defendant resides abroad under Article 915(1) CCP and Regulation 1111/2019

Şedinţa publică din data de 15 iunie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Luduş, în data de 12 octombrie 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta B., să dispună, desfacerea căsătoriei încheiată cu pârâta, stabilirea în sarcina sa a pensiei de întreţinere pentru minor.

În drept, reclamantul nu a indicat temeiul juridic al cererii formulate.

Prin sentinţa civilă nr. 6 din 11 ianuarie 2023, Judecătoria Luduş a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

În motivare, această instanţă a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., arătând că stabilesc o derogare de la regula de drept comun în ceea ce priveşte competenţa teritorială instituită de art. 107 C. proc. civ., fiind vorba despre o competenţă absolută, reglementată de norme de ordine publică, astfel cum rezultă din coroborarea dispoziţiilor art. 129 cu art. 126 C. proc. civ., care sunt de strictă interpretare.

Astfel, instanţa a reţinut că în materia acţiunii de divorţ este consacrată o competenţă teritorială exclusivă în favoarea judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor, norma de drept având un caracter absolut, putând fi invocată de oricare dintre părţi, de către procuror sau de către instanţă din oficiu, iar din actele dosarului rezultă că pârâta B. are domiciliul în Bucureşti, str. x, motiv pentru care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, prin sentinţa nr. 3186/2023 din 06 aprilie 2023, a admis excepţia de necompetenţă teritorială, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Luduş, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 915 alin. (1) din C. proc. civ., arătând că din înscrisurile aflate la dosar, respectiv din adresa emisă de Primăria Sectorului 5 Bucureşti şi verificările efectuate de organele de poliţie rezultă că, la momentul sesizării Judecătoriei Luduş cu cererea de divorţ, respectiv 12.10.2022, reclamantul locuia pe teritoriul României, în Oraşul Sărmaşu, iar pârâta avea reşedinţa în Germania. Totodată, din procesul-verbal întocmit de Postul de Poliţie Sărmaşu şi din susţinerile reclamantului rezultă că acesta locuieşte efectiv pe raza Oraşului Sărmaşu.

În raport cu aceste împrejurări, reţinând că locuinţa pârâtei este în străinătate, în lipsa unor alte indicii din care să rezulte că pârâta ar avea locuinţa pe raza Sectorului 5 Bucureşti, această instanţă a constatat că devine incidentă ipoteza reglementată de art. 915 alin. (1) teza finală C. proc. civ., care are în vedere împrejurarea în care soţul pârât nu are locuinţa în ţară, cum este cazul în speţă, şi instanţele române sunt competente internaţional (părţile sunt cetăţeni români, astfel că se aplică prevederile art. 3 lit. b) din Regulamentul (CE) nr. 1111/2019), competenţa de soluţionare a cererii revenind instanţei de la domiciliul reclamantului, respectiv Judecătoriei Luduş.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea reclamantului A., prin care a solicitat desfacerea căsătoriei încheiate cu pârâta B., precum şi obligarea sa la plata pensiei de întreţinere.

Se constată că ambele instanţe aflate în conflict, în stabilirea competenţei de soluţionare a litigiului, s-au raportat la dispoziţiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ., care dispun în sensul că: cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul.

Competenţa prevăzută de art. 915 C. proc. civ. nu are un caracter facultativ, ci absolut, reclamantul neavând un drept de opţiune între instanţele menţionate de textul legal, fiind obligat să depună cererea de divorţ la instanţa competentă, în funcţie de ordinea prevăzută de text.

Aşadar, în materie de divorţ, competenţa teritorială aparţine instanţei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ două condiţii, respectiv cei doi soţi să fi avut o locuinţă comună şi cel puţin unul dintre soţi să mai locuiască în circumscripţia respectivei instanţe.

În ceea ce priveşte noţiunea de "locuinţă", aceasta trebuie înţeleasă ca element de identificare a persoanei fizice, interesând adresa unde persoana locuieşte efectiv, iar nu locuinţa statornică şi principală; altfel spus, ceea ce are relevanţă în stabilirea competenţei teritoriale în această materie este locuinţa faptică, iar nu domiciliul înscris în cartea de identitate.

În speţă, astfel cum reiese din verificările efectuate de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti cu privire la domiciliul părţilor, respectiv din adresa nr. x/06.03.2023, emisă de Primăria Sectorului 5, pârâta locuieşte în Germania împreună cu minorul, care este înscris la o instituţie de învăţământ din ţara respectivă, iar în România petrec doar câteva săptâmâni în perioada vacanţelor şcolare. În ceea ce priveşte domiciliul reclamantului, potrivit cărţii de identitate a acestuia, aflată la dosarul Judecătoriei Luduş, acesta locuieşte din data de 23 august 2022 în oraşul Sărmaşu, judeţul Mureş, care se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Luduş.

De asemenea, din cuprinsul procesului-verbal nr. x din 6 aprilie 2023, emis de Poliţia Oraşului Sărmaşu, aflat la dosarul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, reiese că reclamantul locuia la data introducerii cererii de divorţ, respectiv 12 octombrie 2022, în oraşul Sărmaşu, judeţul Mureş.

În aceste condiţii, cum la data demarării litigiului, respectiv 12 octombrie 2022, reclamantul locuia în oraşul Sărmaşu, judeţul Mureş, iar pârâta locuieşte efectiv în Germania, în cauză, este incidentă ipoteza prevăzută de art. 915 alin. (1) ultima teză C. proc. civ., care are în vedere împrejurarea că, atunci când pârâtul nu are locuinţa în ţară, iar instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul.

Or, în cauză, reclamantul are domiciliul în oraşul Sărmaşu, judeţ Mureş, localitate care se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Luduş, instanţă competentă să soluţioneze cererea de divorţ dedusă judecăţii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Luduş, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Luduş.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.