Timeliness of Annulment Appeal: Expiration of 15-Day Filing Deadline Triggers Decadence

Şedinţa publică din data de 15 iunie 2023

Deliberând, asupra cauzei de faţă constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin decizia nr. 205 din 2 februarie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii A. şi B., împotriva deciziei nr. 87/A din 2 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

2. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva acestei decizii au formulat contestaţie în anulare pârâţii A. şi B., cale de atac care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în data de 03 februarie 2022, sub nr. x/2023.

3. Apărările formulate în cauză

În data de 12 iunie 2023, intimata C. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, ca inadmisibilă, respectiv ca tardiv formulată, iar în subsidiar, ca nefondată.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cu prioritate excepţia tardivităţii contestaţiei în anulare, invocată prin întâmpinare de intimata C., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 506 alin. (1) C. proc. civ. prevăd:

"Contestaţia în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă".

Din interpretarea literală şi gramaticală a prevederilor legale redate reiese că în ipoteza în care hotărârea a fost comunicată părţii, termenul pentru exercitarea contestaţiei în anulare este de 15 zile care începe să curgă de la comunicarea hotărârii.

În cauza de faţă, se constată că potrivit înscrisurilor ataşate la dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, decizia civilă nr. 205 din 2 februarie 2022, pronunţată de instanţa supremă în recurs, care face obiectul prezentei căi de atac, a fost comunicată pârâţilor A. şi B., în data de 04 aprilie 2022, moment de la care, în aplicarea prevederilor anterior arătate începe să curgă termenul de 15 zile pentru exercitarea contestaţiei în anulare.

Conform dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.:

"Termenele, în afară de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după cum urmează: (…) 2. când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte;"

În aplicarea dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., termenul pentru declararea contestaţiei în anulare s-a împlinit la data de 20 aprilie 2022.

Or, contestatorii au promovat această cale extraordinară de atac împotriva deciziei contestate la data de 03 februarie 2023 (aşa cum rezultă din ştampila aplicată pe cerere odată cu înregistrarea acesteia la instanţă - dosarul nr. x/2023 al ÎCCJ).

Aşadar, în speţă, contestaţia în anulare a fost formulată peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 506 alin. (1) C. proc. civ., calculat potrivit art. 181 C. proc. civ.

Termenul de un an prevăzut de art. 506 C. proc. civ. este un termen limită obiectiv, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii şi nu dă posibilitatea părţilor să opteze în a formula contestaţia în anulare în 15 zile de la comunicare sau într-un an de la data rămânerii definitive, fiind un termen aplicabil în situaţia în care nu s-a efectuat actul procedural al comunicării hotărârii atacate.

Potrivit art. 185 C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel, iar actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 506 şi art. 508 C. proc. civ. raportat la art. 185 din cod, va respinge, ca tardivă, contestaţia în anulare formulată de contestatorii A. şi B., împotriva deciziei nr. 205 din 02 februarie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Totodată, se reţine că instanţa nu poate da curs solicitării intimatei C. de acordare a cheltuielilor de judecată, întrucât, deşi aceasta a depus la dosar factura fiscală seria x nr. x din 15.06.2023, în valoare de 950 RON, reprezentând închiriere autoturism, la dosar nu se regăsesc documente justificative din care să rezulte că plata facturii a fost efectiv efectuată. Înalta Curte reţine că factura fiscală depusă în recurs de intimată în justificarea cheltuielilor de judecată solicitate nu face dovada plăţii respectivei sume de către intimată, constituindu-se, în fapt, într-un înscris care statuează naşterea unui drept de creanţă şi nu a plăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, contestaţia în anulare formulată de contestatorii A. şi B., împotriva deciziei nr. 205 din 02 februarie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 iunie 2023.