Inadmissibility of cassation appeal in insurance dispute due to statutory exclusion from extraordinary remedies under Law 310/2018.

Şedinţa publică din data de 15 iunie 2023

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în data de 04 iulie 2019, sub nr. x/2019, reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G., au chemat în judecată pe pârâtul Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România (BAAR), solicitând obligarea pârâtului la plata, cu titlu de daune morale, a sumei de câte un milion euro pentru fiecare dintre reclamanţii A., B. şi C. şi a sumei de câte 500.000 euro pentru fiecare dintre reclamanţii D., E., F. şi G..

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1391 alin. (2) teza ultimă C. civ., art. 2226 C. civ., art. 2 alin. (4), art. 11 alin. (2) lit. a) şi art. 23 din Legea nr. 132/2017.

2. Hotărârea Tribunalului Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 99 din 04 februarie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis în parte cererea, a obligat pe pârâtul la plata către reclamanţi a sumei totale de 500.000 RON, cu titlu de daune morale, respectiv către reclamantul A. suma de 150.000 RON, către reclamanta B. suma de 150.000 RON, către reclamanta C. 80.000 RON, către reclamanţii D. şi E. câte 30.000 RON fiecare, către reclamanţii F. şi G. câte 30.000 RON fiecare, şi a respins în rest cererea, ca neîntemeiată.

3. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti

Prin decizia nr. 383A din 8 martie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a apelantelor H., I., J. şi K..

A respins apelul formulat de apelantele H., I., J. şi K., împotriva sentinţei civile nr. 99/04.02.2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ca fiind formulat de persoane fără calitate procesuală activă.

A respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-pârât Biroul Asigurărilor de Autovehicule din România, împotriva sentinţei civile nr. 99/04.02.2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu apelanţii-reclamanţi D., E., G., A., F., C. şi B..

A admis apelul principal formulat de apelanţii-reclamanţi D., E. şi B. şi apelul incident, împotriva aceleiaşi sentinţe.

A schimbat în parte sentinţa civilă apelată în sensul că a obligat pârâtul la plata către reclamanţi a următoarelor sume cu titlul de daune morale, după cum urmează:

- către reclamantul A. - suma de 50.000 euro, echivalent în RON la data plăţii;

- către reclamanta B. - suma de 50.000 euro, echivalent în RON la data plăţii;

- către reclamanta C. - suma de 30.000 euro, echivalent în RON la data plăţii;

- către fiecare dintre reclamanţii D., E., F. şi G. - suma de 15.000 euro, echivalent în RON la data plăţii;

A menţinut în rest dispoziţiile sentinţei.

4. Calea de atac exercită în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România.

Prin motivele de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurentul a susţinut, în esenţă, că decizia curţii de apel nu este motivată în fapt şi în drept în ceea ce priveşte cuantificarea daunelor acordate reclamanţilor.

Totodată, a susţinut că prin hotărârea atacată, s-a făcut o aplicare greşită a principiului echităţii şi a prevederilor art. 22 alin. (4) şi (6) din Legea nr. 132/2017.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă în termenul legal, intimaţii-reclamanţi au invocat excepţia inadmisibilităţii recursului prin raportare la dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, precum şi excepţia nulităţii recursului pentru lipsa criticilor de nelegalitate; pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

6. Înregistrarea cererii de recurs pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 04 octombrie 2022, fiind repartizată aleatoriu, spre soluţionare, Completului nr. 10.

La termenul de judecată din 15 iunie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii recursului (invocată de intimaţii-reclamanţi, prin întâmpinare), în raport cu dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., modificate prin Legea nr. 310/2018 şi cu data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţei de fond, 4 iulie 2019, precum şi excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare.

7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Examinând recursul din perspectiva excepţiei inadmisibilităţii acestuia, invocată de intimaţii-reclamanţi, a cărei analiză se impune cu prioritate conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în data de 04 iulie 2019, sub nr. x/2019, reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G. au chemat în judecată pe pârâtul Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România (BAAR), solicitând obligarea pârâtului la plata, cu titlu de daune morale, a sumei de câte un milion euro pentru fiecare dintre reclamanţii A., B. şi C. şi a sumei de câte 500.000 euro pentru fiecare dintre reclamanţii D., E., F. şi G..

Capetele de cerere ale acţiunii civile deduse judecăţii reprezintă pretenţiile pecuniare ale reclamanţilor, care, în calitate de succesori ai victimei unui accident de circulaţie, au înţeles să solicite instanţei de judecată obligarea pârâtului Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (BAAR) la plata despăgubirilor pentru prejudiciul suferit în urma producerii unui eveniment rutier.

Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1391 alin. (2) teza ultimă C. civ., art. 2226 C. civ., art. 2 alin. (4), art. 11 alin. (2) lit. a) şi art. 23 din Legea nr. 132/2017.

Raportat la cele reliefate, se constată că prezenta cauză se circumscrie materiei asigurărilor, obligaţiile pârâtului izvorând din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie.

Potrivit art. 483 alin. (2) Cod procedură, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 1074/2018, în forma în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţei de fond, respectiv 4 iulie 2019, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Conform dispoziţiilor legale enunţate, hotărârile judecătoreşti pronunţate în materia asigurărilor nu sunt supuse recursului, urmare modificării legislative introduse prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018.

Începând cu această dată, în materiile prevăzute expres la alin. (2) al art. 483, inclusiv în litigiile din materia asigurărilor, calea de atac a recursului a fost eliminată, noile reguli de procedură aplicându-se cererilor de chemare în judecată introduse ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018.

Înalta Curte notează că, potrivit art. 24 C. proc. civ.:

"Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", iar procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi (art. 25 din acelaşi cod).

În cauza de faţă, cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 04 iulie 2019, litigiul a fost soluţionat în primă instanţă, de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă prin sentinţa civilă nr. 99 din 4 februarie 2020, iar apelul declarat împotriva acestei hotărâri a fost respins prin decizia civilă nr. 383A din 08 martie2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, ce face obiectul recursului pendinte.

Drept urmare, având în vedere că data depunerii cererii de chemare în judecată este 04 iulie 2019 şi că prezentul litigiu este unul născut în materia asigurărilor, hotărârea pronunţată în apel de Curtea de Apel Bucureşti este definitivă.

Se mai reţine că, în raport cu dispoziţiile art. 457 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cu care "Menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege", menţiunea în cuprinsul deciziei atacate a faptului că părţile au deschisă calea de atac a recursului nu are niciun efect asupra admisibilităţii căii de atac, potrivit celor mai sus arătate.

Prin urmare, menţiunea greşită din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac ce poate fi exercitată de către părţi nu poate crea acestora un drept nerecunoscut de lege.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale, în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

În concluzie, constatând că hotărârea pronunţată în apel nu putea fi atacată cu recurs deoarece legiuitorul a suprimat expres această cale de atac în privinţa litigiilor în materia asigurărilor, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România împotriva deciziei civile nr. 383 A din 08 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În ceea ce priveşte solicitarea intimaţilor-reclamanţi de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune obligarea recurentului la plata sumei de 5000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimaţii-reclamanţi A., B., C., D., E., F. şi G., reprezentând onorariu de avocat, acesta fiind dovedit cu chitanţele aflate în dosarul de recurs, onorariu avocaţial fiind redus conform dispoziţiilor art. 451 alin. (2) din cod, apreciindu-se că valoarea onorariului pretins, în cuantum de 10.000 RON, nu se justifică faţă de complexitatea cauzei şi munca efectiv îndeplinită de avocat în cadrul procedurii derulate în etapa recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România împotriva deciziei civile nr. 383 A din 08 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurentul-pârât la plata către intimaţii-reclamanţi A., B., C., D., E., F. şi G. a sumei de 5000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.