Scope of res judicata for pre-litigation good faith in tort claims for property lost use

Şedinţa publică din data de 13 iunie 2023

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 04 decembrie 2018 sub nr. x/2018 pe rolul Tribunalului Cluj, reclamanta A. S.A. Cluj-Napoca a solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Turda, B. S.R.L. şi C. S.R.L să se pronunţe o hotărâre prin care să se dispună obligarea pârâţilor, în solidar, la plata următoarelor sume:

- 205.000 RON reprezentând daune-interese pentru lipsa de folosinţă a imobilelor teren şi construcţii situate în loc. Turda, str. x f.n., jud. Cluj, pentru perioada 5 decembrie 2015 - 5 decembrie 2018;

- dobândă legală penalizatoare aferentă sumei de la pct. (1), calculată începând cu data introducerii prezentei cereri şi până la data plăţii efective;

- 55.131,85 RON reprezentând dobândă legală penalizatoare aferentă sumei de 185.535 RON reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a imobilelor, pentru perioada 4 decembrie 2015 - 4 decembrie 2018, precum şi în continuare până la data plăţii efective;

- cheltuieli de judecată.

În drept, a invocat art. 99 alin. (2), art. 194 C. proc. civ., art. 494 şi urm. din C. civ. de la 1864, art. 550 alin. (1), art. 555, art. 565, art. 948, art. 1349 alin. (2), art. 1357, art. 1382 C. civ., art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 506/2021 din 21 iulie 2021, Tribunalul Cluj, secţia civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâtele B. S.R.L. şi C. S.R.L., a admis acţiunea formulată şi precizată de reclamanta A. S.A. împotriva pârâţilor Primarul Municipiului Turda, B. S.R.L. şi C. S.R.L., pe care i-a obligat în solidar să plătească reclamantei suma de 123.043 RON, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă pe perioada 05.12.2015-05.12.2018, precum şi dobânda legală penalizatoare aferentă sumei de 123.043 RON, începând cu data introducerii acţiunii până la data plăţii efective.

A obligat pârâtul Primarul Municipiului Turda să plătească reclamantei suma de 55.131,85 RON, dobânda legală aferentă sumei de 185.535 RON, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă pentru perioada 04.12.2015-04.12.2018.

A obligat pârâţii, în solidar, să plătească reclamantei suma de 10.351 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale, respingând alte pretenţii.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia civilă nr. 69/A/2022 din data de 17 februarie 2022, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesule active a Primarului Municipiului Turda şi, în consecinţă, a respins apelul declarat de Primarul Municipiului Turda împotriva sentinţei civile nr. 506 din 27.07.2021 a Tribunalului Cluj, pronunţată în dosarul nr. x/2018, ca fiind introdus de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

A admis în parte apelul incident declarat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 506 din 27.07.2021 a Tribunalului Cluj, pronunţată în dosarul nr. x/2018 pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a obligat pârâţii, în solidar, să plătească reclamantei şi suma de 13.311,29 RON reprezentând onorariu avocaţial.

A păstrat restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

A respins apelul declarat de pârâtele B. S.R.L. şi C. S.R.L., precum şi apelul declarat de pârâtul Municipiul Turda împotriva sentinţei civile nr. 506 din 27.07.2021 a Tribunalului Cluj, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

A obligat apelanţii B. S.R.L., C. S.R.L. şi Municipiul Turda, în solidar, să plătească intimatei A. S.A. suma de 8.535,93 RON cheltuieli de judecată parţiale în apel.

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs pârâtele B. S.R.L. şi C. S.R.L. şi respectiv pârâtul Municipiul Turda, căi cu a căror soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în prezenta cauză.

Prin cererea de recurs, recurentele-pârâte B. S.R.L. şi C. S.R.L. au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare şi obligarea intimaţilor la plata contravalorii cheltuielilor de judecată.

Printr-un prim motiv de recurs, recurenţii au arătat că, referitor la incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., decizia nr. 69/A/2022 a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, în sensul în care instanţa de apel nu a respectat rigorile dreptului la un proces echitabil, statuate de art. 6 C. proc. civ., fiind subiectivă în raţionamentele emise cu ocazia soluţionării cauzei.

De asemenea, instanţa a nesocotit principiul egalităţii, prevăzut de art. 8 C. proc. civ. şi rolul judecătorului în aflarea adevărului, consacrat de art. 22 C. proc. civ.. În concret, instanţa de apel, prin încălcarea dispoziţiilor procedurale menţionate anterior, a reţinut trunchiat şi părtinitor starea de fapt şi de drept, ceea ce a condus la pronunţarea unei soluţii vădit eronate.

În prezentul litigiu, instanţa de apel a omis în mod deliberat decizia civilă nr. 165/11.09.2019 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în dosarul nr. x/2015, care precizează expres că situaţia juridică a terenului a fost clarificată prin soluţionarea în primă instanţă a litigiului, consecinţa fiind că până la acel moment nu se putea admite că folosinţa exercitată de către subscrisele ar fi de rea-credinţă şi astfel nici nu s-ar putea pune problema unei eventuale fapte ilicite săvârşite de către subscrisele.

Din decizia nr. 2147/2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2015, instanţa de apel din prezentul litigiu a reţinut (paginile 26-27 din decizia nr. 69/2022) doar un singur paragraf: "în considerarea situaţiei de fapt pe care se grefează controlul de legalitate ce poate fi exercitat în recurs, înalta Curte constată, contrar argumentelor expuse de recurenta reclamantă, că deducţia juridică conform căreia buna-credinţă a apelantelor pârâte a încetat la momentul formulării cererii de chemare în judecată rezultă din interpretarea coroborată a dispoziţiilor legale incidente în materia răspunderii civile delictuale cu cele ale art. 14 şi art. 948 alin. (1), (2) şi (4) C. civ.."

Opinează că, în mod intenţionat, instanţa de apel nu a prezentat întreaga argumentaţie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care stabileşte că pentru a clarifica situaţia terenului şi a construcţiilor nu era suficientă simpla introducere a cererii introductive a reclamantei A. S.A., ci se impunea administrarea unui probatoriu complex pe care să se poată fundamenta hotărârile instanţelor care soluţionează litigiul. Aceste omisiuni intenţionate şi vădite ale instanţei de apel, care a făcut referire în considerentele deciziei nr. 69/2022 strict la aspectele din hotărârile pronunţate în dosarul nr. x/2015 care favorizează poziţia exprimată de reclamanta intimată A. S.A., reprezintă expresia incontestabilă a încălcării principiilor dreptului la un proces echitabil şi a egalităţii părţilor. Este regretabilă opţiunea instanţei de apel de a se concentra pe prezentarea şi analizarea aspectelor deduse judecăţii într-o manieră care să faciliteze câştigarea litigiului de către reclamanta intimată A. S.A., dublată de împiedicarea oricăror încercări ale recurentelor de a-şi dovedi temeinic susţinerile.

Apreciază că nu era necesar ca instanţa de apel să realizeze propria interpretare a hotărârilor pronunţate în dosarul nr. x/2015, fiind suficient să fi aplicat puterea de lucru judecat cu privire la chestiunea litigioasă. În soluţionarea prezentului litigiu, atât în faţa primei instanţe, cât şi în faţa instanţei de apel, recurentele au invocat expres puterea de lucru judecat, însă acest aspect a fost nesocotit de către instanţe, fiind astfel trecută cu vederea aplicarea temeinică şi în acord cu rigorile legale a prevederilor cuprinse în art. 430 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. şi art. 431 alin. (2) C. proc. civ.

În cuprinsul deciziei nr. 69/2022 (pagina 24), instanţa de apel a menţionat, pe de o parte, faptul că recurentele nu ar fi formulat cerere de apel împotriva încheierii din data de 17.12.2020, prin care instanţa de fond a dispus unirea cu fondul cauzei a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocate de recurente. Pe de altă parte, în cuprinsul deciziei nr. 69/2022, instanţa de apel menţionează că, prin cererea de apel declarată de acestea, recurentele au arătat că au fost încălcate dispoziţiile art. 248 alin. (1) şi (4) C. proc. civ. prin unirea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive ce a fost invocată prin întâmpinare cu fondul, prin încheierea din 17.12.2020.

Susţin recurentele-pârâte că instanţa de apel se contrazice în aprecierile sale. Din moment ce recurentele au făcut referire expresă, în cuprinsul cererii de apel, la încheierea instanţei de fond din data de 17.12.2020, este evident că au vizat inclusiv atacarea încheierii prin apel.

Prin al doilea motiv de recurs, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a susţinut că decizia nr. 69/A/2022 a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

Astfel, instanţa de apel, cu aplicarea greşită a legii, anume a art. 14 din C. civ., privind prezumţia bunei-credinţe şi a art. 1349 C. civ., a apreciat că în situaţia dedusă judecăţii este incidenţă răspunderea civilă delictuală a recurentelor, reaua-credinţă existând, potrivit instanţei, de la data introducerii cererii de chemare în judecată de către intimata A. S.A. în dosarul nr. x/2015.

În mod profund eronat, instanţa de apel a apreciat (pagina 28 din decizia nr. 69/2022) că, după data de 04.12.2015, când A. S.A. a introdus cererea de chemare în judecată care a făcut obiectul dosarului nr. x/2015, recurentele ar fi fost de rea-credinţă prin încălcarea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilelor.

Acest raţionament promovat de instanţa de fond şi preluat întocmai de către instanţa de apel determină un dezechilibru masiv al mecanismelor inerente justiţiei. În concret, ceea ce se afirmă este că simpla promovare a unei acţiuni care pune la îndoială dreptul de proprietate generează automat concluzia că pârâtul este de rea-credinţă, adică certitudinea admiterii acţiunii, fără a interesa parcursul litigiului şi soluţiile instanţelor.

Recurentele, în niciun moment, nu s-au făcut vinovate de afectarea drepturilor intimatei reclamante A. S.A., această faptă ilicită aparţinând exclusiv Municipiului Turda, astfel cum au constatat instanţele judecătoreşti care au soluţionat dosarul nr. x/2015. Mai mult decât atât, reclamantele, în acord cu prevederile legale, şi-au exercitat cu bună-credinţă dreptul de folosinţă valabil asupra terenului, obţinând şi documente legale pentru construcţii; au respectat inclusiv dispoziţiile instanţelor din dosarul nr. x/2015. Conchid recurentele că sub nicio formă nu se poate admite că s-ar întruni condiţiile de existenţă a răspunderii civile delictuale în sarcina lor, cum greşit a reţinut instanţa de apel cu ocazia pronunţării deciziei nr. 69/A/2022 din prezentul litigiu.

În drept, au invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Prin cererea sa de recurs, recurentul-pârât Municipiul Turda a solicitat admiterea excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive şi respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; admiterea recursului formulat, casarea în tot a deciziei atacate cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată ca nefondată.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului Turda, arată că, atât prin cererea de chemare în judecată, cât şi prin apărările celorlalţi pârâţi nu rezultă în niciun moment culpa Municipiului Turda, respectiv motivul pentru care acesta ar trebui să răspundă în cauză.

În niciun moment nu s-au analizat apărările recurentului conform cărora acesta a deţinut în mod legal imobilul teren si construcţie, dar societăţile care au profitat, respectiv au construit pe imobilul UAT Municipiul Turda sunt B. S.R.L. si C. S.R.L., aşadar în niciun moment instanţa de apel nu analizat în mod efectiv înscrisurile respective şi argumentele susţinute prin apărările din apel.

Faţă de această situaţie, recurentul nu poate sa răspundă pentru prejudiciile cauzate reclamantei A. S.A., singurele persoane juridice care au avut beneficii materiale de pe urma imobilului Municipiului Turda fiind B. S.R.L. şi C. S.R.L., fiind şi cele care trebuie să stea în judecată, respectiv să răspundă în prezenta cauză.

A. S.A. nu a putut să dovedească îndeplinirea celor patru condiţii necesare pentru angajarea răspunderii recurentului.

Spre deosebire de răspunderea civilă contractuală, care presupune încălcarea unei obligaţii contractuale, răspunderea delictuala se naşte de regulă ca urmare a nesocotirii unei obligaţii legale.

Decizia civilă nr. 69/A/2022 este nelegală, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, ipoteză de casare circumscrisă dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În prezenta cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale în sarcina Municipiului Turda. În ceea ce priveşte fapta ilicită, în această speţă nu se poate reţine, deoarece recurentul a fost de bună-credinţă.

Instanţa de apel arată că fapta ilicită cauzatoare de prejudicii a constat în exercitarea unei detenţii fără drept asupra terenului aflat în proprietatea reclamantei şi, respectiv, dispunerea fără drept de acest teren predat pârâtei B. S.R.L prin contracte de concesiune, împreună cu acordul ca această societate să construiască pe teren. Solicită să se observe că Municipiul Turda a fost proprietar de bună-credinţă, imobilele ce fac obiectul prezentei cauze fiind conform datelor de carte funciară în proprietatea Turda şi, conform evidenţelor Primăriei Turda, în domeniul privat al Municipiului Turda, recurentul neexercitând o detenţie fără drept şi nedispunând de acest teren prin contracte de concesiune în mod nelegal.

Chiar instanţa de apel subliniază că hotărârile anterioare pronunţate cu privire la situaţia dedusă judecăţii sunt favorabile recurentei, arătând că recurenta este de bună-credinţă în conformitate cu cele statuate în dosarul nr. x/2015.

Nu se poate reţine în sarcina Municipiului Turda existenţa unui comportament ilicit, având în vedere că toate actele care au emanat de la acesta (hotărâri de consiliu, procedura de licitaţie, contracte de concesiune) au fost publice, s-au respectat toate regulile de publicitate, s-au emis autorizaţii de construire, în plus, niciunul dintre actele administrative emise nu au fost atacate în instanţă, fiind valabile în toată această perioadă.

În ceea ce priveşte vinovăţia reţinută de instanţa de apel, arară că aceasta nu poate fi în niciun moment demonstrată, atâta timp cât UAT Turda a fost proprietar tabular, terenul figurând în domeniul privat al municipiului Turda până la soluţionarea în mod definitiv si irevocabil a dosarului din 2015.

Acţiunea în pretenţii, respectiv anterior acţiunea în revendicare formulată de S.C. A. S.A. asupra unui imobil aflat în domeniul privat al UAT Turda, întabulat în favoarea UAT Turda, fără a exista o decizie definitivă a unei instanţe de judecată care să constate o altă stare de fapt şi de drept, nu poate duce la concluzia că recurenta a acţionat cu vinovăţie sau nu a respectat dreptul de proprietate al altei persoane.

Arată că nu se poate reţine în sarcina sa faptul că a prevăzut această situaţie, că a dorit producerea ei sau că a acceptat producerea ei.

Arată că hotărârea recurată este nelegală, cuprinzând motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.). De asemenea, indică lipsa motivării deciziei recurate.

Arată că, în cadrul deciziei recurate, Curtea de Apel Cluj a preluat în mare măsura motivarea hotărârii din cadrul dosarului nr. x/2015, decizia civilă nr. 69/A/2022 apărând în această situaţie ca fiind nemotivată.

Instanţa nu respectă dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. în cadrul motivării, instanţa de judecată nu a abordat nici motivele care au format convingerea instanţei conform cărora cererile de obligare a recurentei la plata prejudiciilor sunt întemeiate, precum nici cele pentru care argumentele recurentei au fost înlăturare.

Instanţa de apel nu s-a pronunţat în niciun fel asupra argumentelor recurentei cu privire la capătul de cerere prin care se solicită doar obligarea Municipiului Turda la întoarcerea prejudiciilor cauzate reclamantei, despre buna-credinţă a Municipiului Turda, astfel cum a fost consemnată şi în dosarul nr. x/2015, despre existenţa unor titluri valabile de proprietate atât în registrele de carte funciară, cât şi în documentele de proprietate care atestă domeniul privat al Municipiului. Totodată, nu s-au analizat argumentele conform cărora atât reclamanta, cât şi pârâtele deţin un titlu de proprietate valabil prin consemnarea dreptului înscris în cartea funciară şi faptul că, la momentul soluţionării definitive a dosarului de către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Municipiul Turda ar putea deveni de rea-credinţă, lucru care nu se întâmplă, amplasamentul fiind deja predat la acel moment.

În drept, recurentul a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

5. Apărările formulate în cauză

La data de 31 mai 2022, recurentele B. S.R.L. şi C. S.R.L. au formulat întâmpinare la recursul Municipiului Turda, solicitând respingerea acestuia, ca nefondat.

La data de 02 iunie 2022, recurentul Municipiul Turda a formulat întâmpinare la recursul recurentelor B. S.R.L. şi C. S.R.L., reiterând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a sa şi solicitând respingerea acestuia, ca nefondat.

Arată că recurentele-pârâte aduc în discuţie parcursul dosarului nr. x/2015, deşi la acel moment apelul Municipiului Turda a fost respins ca tardiv introdus, precum şi buna-credinţă a acestora, deşi trebuie observată şi buna-credinţă a Municipiului Turda. Reiterează apărările din propriul recurs.

La data de 02 iunie 2022, intimatul A. S.A. a formulat întâmpinare la recursul recurentului Municipiul Turda, solicitând respingerea acestuia, ca nefondat. Arată că aspectele expuse de Municipiul Turda nu se circumscriu unor veritabile critici ale hotărârii recurate, ci reprezintă mai degrabă o preluare a aspectelor expuse anterior în cuprinsul apelului. Menţionează că instanţa de apel a reţinut în mod legal că în cauză sunt îndeplinite condiţiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a Municipiului Turda, validând astfel în mod fundamentat soluţia pronunţată de prima instanţă. Curtea de Apel Cluj a validat în mod corespunzător efectele hotărârilor judecătoreşti pronunţate anterior în dosarul nr. x/2015, mai exact puterea de lucru judecat şi caracterul obligatoriu al acestor hotărâri pentru părţile litigante. Instanţa a reţinut în mod pertinent că pretenţiile formulate în prezenta cauză nu reprezintă decât o solicitare în continuare a despăgubirilor ce li se cuvin pentru lipsa de folosinţă a imobilelor, dat fiind faptul că pârâţii au deţinut imobilele, acestea fiindu-le predate doar în octombrie 2019.

La data de 02 iunie 2022, intimatul A. S.A. a formulat întâmpinare la recursul recurentelor B. S.R.L. şi C. S.R.L., solicitând respingerea acestuia, ca nefondat. A relevat că instanţa de apel a dat dovadă de imparţialitate la momentul judecării cauzei, a respectat întru totul principiul egalităţii părţilor consacrat de art. 8 C. proc. civ. la cele două termene de judecată. Dacă ar fi considerat diferit, recurentele ar fi putut uza de pârghiile prevăzute de art. 44 C. proc. civ., însă nu au făcut-o, ceea ce le confirmă susţinerile în sensul că instanţa a oferit suficiente garanţii privind respectarea principiului dreptului la un proces echitabil, sub toate aspectele sale. Criticile pe care le aduc recurentele se traduc, de fapt, într-o nemulţumire a acestora cu privire la soluţia pronunţată în cauză, care nu este altceva decât rezultatul aprecierii libere a argumentelor părţilor şi a probatoriului administrat, care au fundamentat convingerea instanţei în pronunţarea soluţiei.

La data de 21 iunie 2022, recurentul Municipiul Turda a formulat răspuns la întâmpinarea A. S.A. reiterând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a sa şi solicitând respingerea recursului acestora, ca nefondat.

La data de 20 iunie 2022, recurentul Municipiul Turda a formulat răspuns la întâmpinarea recurentelor B. S.R.L. şi C. S.R.L. solicitând respingerea recursului acestora, ca nefondat.

La data de 27 iunie 2022, recurentele B. S.R.L. şi C. S.R.L. au formulat răspuns la întâmpinarea depusă de A. S.A. .

6. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 14 februarie 2023, completul de filtru a admis în principiu recursurile declarate de pârâtele B. S.R.L. şi C. S.R.L. şi de pârâtul Municipiul Turda împotriva deciziei nr. 69/A din 17 februarie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă şi a fixat termen de judecată la data de 13 iunie 2023, ora 9:00, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile declarate sunt fondate pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Criticile formulate de recurentele pârâte societăţi în sensul încălcării de către instanţa de apel a principiilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil, egalitatea părţilor şi rolul activ al judecătorului sunt nefondate din perspectiva argumentelor pe care acestea se întemeiază, deoarece instanţa de recurs nu identifică în considerentele deciziei recurate indicii în sensul lipsei de imparţialitate, ale vreunei măsuri care să constituie prin ea însăşi o limitare a echităţii procedurii sau a unor idei preconcepute.

De asemenea, nu poate fi primită în cadrul acestui motiv de recurs susţinerea referitoare la încălcarea prevederilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ. prin modul de soluţionare a motivului de apel ce privea absenţa unei căi de atac formulate împotriva încheierii din 17.12.2020.

Astfel, eventuala apreciere nelegală în privinţa limitelor exercitării căii de atac de către cele două pârâte nu poate îmbrăca forma încălcării obligaţiilor cuprinse în norma procedurală evocată prin recurs, ci eventual a greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 466 alin. (4) C. proc. civ.

Din această perspectivă, Înalta Curte observă că, într-adevăr, în cererea lor de apel (prin care au indicat expres obiectul apelului ca fiind exclusiv sentinţa primei instanţe), pârâtele au reproşat Tribunalului greşita unire cu fondul a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, cu referire la condiţiile cuprinse în acest sens în art. 248 alin. (4) C. proc. civ.

Prevederile art. 466 alin. (4) C. proc. civ. au primit în doctrină două interpretări diferite, în sensul că s-a considerat, într-o abordare restrictivă, că norma impune, pentru ca devoluţiunea să privească şi măsurile luate prin încheieri premergătoare, ca acestea să fie indicate în mod expres în petitul apelului, în caz contrar legalitatea şi temeinicia acestor încheieri neputând face obiectul judecăţii în apel (interpretare bazată şi pe argumentul rezultat din modificarea de către legiuitor a normei corespunzătoare din vechiul C. proc. civ., când alin. (3) al art. 282, care prevedea că apelul declarat împotriva sentinţei se consideră ca fiind declarat şi împotriva încheierilor premergătoare, a fost abrogat prin Legea nr. 219/2005).

Cealaltă abordare doctrinară, mai flexibilă, a apreciat, chiar în absenţa indicării exprese a încheierii în partea cererii de apel care indică obiectul acesteia, că, atunci când din cuprinsul cererii (şi aici se include şi partea dezvoltării motivelor căii de atac) rezultă cu claritate şi lipsit de echivoc că partea se plânge şi de măsuri luate prin încheieri premergătoare, pe care le critică de manieră explicită, se impune a considera apelul ca fiind declarat şi împotriva acestora, pentru raţiuni care au în vedere necesitatea evitării formalismului excesiv şi a valorificării voinţei reale a părţii.

Adoptând această ultim punct de vedere, instanţa de recurs observă că în cauză cererea de apel cuprindea, într-adevăr, indicarea exclusiv a sentinţei primei instanţe, dar dezvolta motive care criticau măsura unirii cu fondul a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, ce a fost ulterior respinsă de tribunal, astfel încât reţine ca întemeiat acest motiv de recurs, încadrat în cazul de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., pentru argumentele ce preced.

Dezvoltarea motivelor recursului în ceea ce priveşte greşita apreciere a efectelor hotărârilor judecătoreşti pronunţate anterior între părţi poate fi circumscrisă, în aplicarea prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. cu referire la dispoziţiile procedurale ce reglementează autoritatea de lucru judecat, respectiv art. 430 şi art. 431 din cod.

Examinând aceste critici dezvoltate de pârâtele societăţi referitor la greşita apreciere a efectelor lucrului judecat de care se bucură hotărârile pronunţate în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte reţine următoarele:

Litigiul anterior soluţionat a avut ca obiect cererea reclamantei din cauza de faţă privind revendicarea de la aceleaşi trei pârâte chemate şi acum în judecată a imobilelor asupra cărora reclamanta pretindea dreptul de proprietate, precum şi solicitarea de despăgubire a reclamantei pentru lipsirea sa de folosinţa asupra acestor imobile în perioada de trei ani anterioară cererii de chemare în judecată, respectiv între 4.12.2012 şi 4.12.2015.

Instanţele învestite cu acea cerere au admis cererea de revendicare, au admis cererea de despăgubire formulată în contradictoriu cu Municipiul Turda şi au respins cu caracter definitiv cererea de despăgubire îndreptată împotriva pârâtelor societăţi comerciale, cerere întemeiată pe acelaşi fundament al răspunderii pentru fapta ilicită ca şi în cauza pendinte, cu argumentul că împrejurările concrete ale pricinii relevă că anterior sesizării instanţei cu cererea de chemare în judecată pârâtelor societăţi nu li se putea reproşa nici încălcarea dreptului de proprietate al reclamantei şi nici reaua credinţă, faţă de înscrierea drepturilor proprii ale acestora şi al municipalităţii în Cartea Funciară şi faţă de deplina aparenţă de legalitate a exerciţiului acestor drepturi.

Sentinţa primei instanţe prin care Municipiul Turda fusese obligat la despăgubire a devenit definitivă prin respingerea ca tardiv formulat a apelului acestei părţi, astfel încât instanţa de apel care a schimbat soluţia Tribunalului referitor la obligarea celor două pârâte societăţi la despăgubiri nu a analizat pe fond susţinerile din apelul municipalităţii.

Din considerentele deciziilor pronunţate de curtea de apel si de instanţa supremă în recurs în litigiul anterior rezultă cu claritate că instanţele au analizat conduita pârâtelor societăţi anterior sesizării instanţei la 4.12.2015, pentru că aceasta era data limită până la care se solicita despăgubirea reclamantei.

Aceste considerente trebuie privite însă în ansamblul lor şi nu scoase din context, iar tranşarea cu putere de lucru judecat a chestiunilor relevante în acea cauză nu implică a contrario că ulterior datei de 4.12.2015 pârâtele societăţi au devenit de rea credinţă sau conduita lor a devenit ilicită.

Eventuale aprecieri explicite sau implicite ale instanţelor ce au soluţionat cauza anterioară şi care privesc perioada de după 4.12.2015 (ce face obiectul cauzei de faţă) nu pot intra sub efectul pozitiv de lucru judecat pentru că faptele imputate pârâtelor ulterior acestui moment nu făceau obiectul învestirii acelei instanţe.

Or, potrivit art. 430 alin. (2) C. proc. civ., "Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă".

Prin urmare, recunoscând autoritatea de lucru judecat şi chestiunilor litigioase dezlegate prin considerente, legiuitorul a subsumat un atare efect cerinţei ca acele considerente să sprijine dispozitivul, iar dacă dispozitivul hotărârii a privit exclusiv perioada anterioară datei sesizării instanţei - cum s-a arătat mai sus _ argumentele care ar putea să facă referire la conduita subiectivă ulterioară a pârâţilor nu pot interesa cererea de despăgubiri pentru o perioadă diferită şi, de aceea, nu îndeplinesc condiţia prevăzută de art. 430 alin. (2) C. proc. civ.

De aceea, aceste considerente, denumite în doctrină "supraabundente", nu se pot bucura de efectul autorităţii de lucru judecat.

Argumentarea Curţii de apel în cuprinsul deciziei recurate relevă că analiza întrunirii cerinţelor substanţiale ale răspunderii delictuale care se referă la existenţa faptei ilicite şi a vinovăţiei au fost subsumate exclusiv dezlegărilor cuprinse în deciziile instanţelor din litigiul anterior, cu singura excepţie a înlăturării apărării pârâtelor societăţi în sensul că reclamanta ar fi devenit proprietarul imobilelor abia la momentul rămânerii definitive a hotărârii din revendicare, în privinţa căreia Curtea de apel a observat că recunoaşterea dreptului de proprietate a produs efecte retroactive, iar această constatare nu este contestată prin prezentul recurs.

În schimb, contrar celor reţinute de prezenta instanţă de recurs, Curtea de apel a apreciat în mod nelegal că, deşi limitele învestirii instanţei în litigiul anterior priveau exclusiv perioada anterioară datei de 4.12.2015, aprecierea că buna-credinţă a putut exista numai până la data sesizării acelei instanţe se impune cu putere de lucru judecat.

Un atare raţionament contrazice însă tocmai esenţa dispoziţiilor art. 430 C. proc. civ., din care rezultă că autoritatea de lucru judecat priveşte exclusiv problemele de drept şi de fapt dezlegate, tranşate, astfel că, dacă se reţine că limitele acelei judecăţi se opreau la data de 4.12.2015, orice apreciere cu privire la perioada următoare depăşeşte aceste limite şi nu intră în autoritatea lucrului judecat.

Din perspectiva celor mai sus expuse, decizia recurată conţine o aplicare greşită a normelor ce reglementează autoritatea de lucru judecat şi de aceea este fondat cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care impune, potrivit art. 497 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei pentru reluarea judecăţii la instanţa de apel.

Nu vor fi analizate susţinerile dezvoltate în cadrul motivului de recurs întemeiat de recurentele pârâte pe punctul 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. pentru că aspectele acolo invocate nu au făcut obiectul dezbaterii la instanţa de apel, unde s-a tranşat existenţa bunei sau relei credinţe a celor două pârâte exclusiv din perspectiva chestiunilor apreciate a fi fost tranşate în litigiul anterior.

De aceea, argumentele dezvoltate de recurente în cadrul acestui motiv de recurs urmează a fi avute în vedere de instanţa de rejudecare.

Recursul declarat de pârâtul Municipiul Turda valorifică într-o primă critică susţineri referitoare la greşita soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, iar aceste susţineri sunt nefondate.

Cum în mod corect au reţinut instanţele de fond, în acţiunea ce urmăreşte angajarea răspunderii pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, legitimarea procesuală pasivă revine celui ce a săvârşit faptele imputate de reclamant, iar calificarea acestora ca având caracter ilicit ori constatarea că au fost săvârşite cu vinovăţie reprezintă chestiuni care ţin de fondul cauzei, de temeinicia acţiunii.

În speţă, se poate observa că toate argumentele pentru care recurentul pârât susţine lipsa calităţii sale pasive se circumscriu de fapt absenţei unor cerinţe substanţiale necesare pentru angajarea răspunderii sale, astfel încât ele nu pot fundamenta admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive.

Nu este întemeiată nici critica bazată pe art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin care se susţine nemotivarea hotărârii atacate, examinarea considerentelor acesteia relevând că ea cuprinde clar şi explicit argumentele pentru care a fost pronunţată soluţia din dispozitiv, iar absenţa unor dezlegări cu privire la anumite apărări ale pârâtului Municipiul Turda nu se constituie într-o nemotivare, cât timp argumentul considerat determinant de Curtea de Apel, referitor la autoritatea de lucru judecat, era de natură a face inutilă analiza pe fond a întrunirii cerinţelor răspunderii pentru care s-a considerat că operează menţionata autoritate.

Va fi admis însă şi recursul declarat de Municipiul Turda, întrucât, deşi faţă de acesta acţiunea a fost admisă în litigiul anterior, din perspectiva efectelor lucrului judecat situaţia acestui pârât nu este diferită faţă de cea a pârâtelor societăţi, efectele hotărârilor pronunţate anterior întinzându-se, în mod similar, tot asupra intervalului temporal de referinţă în acea cauză.

De aceea, se impune reluarea judecăţii la instanţa de apel şi cu privire la susţinerile pârâtului Municipiul Turda ce susţin absenţa unei conduite ilicite şi a vinovăţiei în persoana sa pentru perioada dedusă judecăţii în cauza de faţă.

Pentru toate aceste considerente, urmează a admite recursurile şi a casa decizia atacată, cu consecinţa trimiterii cauzei la instanţa de apel pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de recurentele-pârâte B. S.R.L. şi C. S.R.L. şi de recurentul-pârât Municipiul Turda împotriva deciziei nr. 69/A din 17 februarie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. S.A..

Casează decizia şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 iunie 2023.