Expropriation compensation dispute barred by statutory exclusion of cassation appeal

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Obiectul cererii deduse judecăţii:

Prin cererea înregistrată la data de 02 decembrie 2021 pe rolul Tribunalului Gorj, secţia I civilă, sub nr. x/2021, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Transporturilor, prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., au solicitat instanţei de judecată pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună:

- anularea cuantumului despăgubirilor de la poziţia nr. 328 din anexa 2 a H.G. nr. 689/19.08.2014 pentru terenul curţi construcţii în suprafaţă de 887mp. şi a imobilului construcţie situat pe acesta, ambele aflate în coproprietatea acestora situat în Tg-Jiu, strada x în T8 P28,29,30, judeţul Gorj şi stabilirea acestor despăgubiri la valoarea reală rezultată în urma efectuării expertizei de specialitate, în conformitate cu deciziei ICCJ nr. 78/15.11.2021;

- plata către reclamanţi a despăgubirilor astfel calculate reprezentând contravaloarea imobilelor ce formează obiectul exproprierii realizate de către pârâtă, la cursul euro/leu de la data plăţii.

- plata către reclamanţi a dobânzii legale calculate de la data rămânerii definitive a sentinţei judecătoreşti, până la momentul achitării sumelor stabilite cu titlul de despăgubire de către instanţa de judecată

- plata cheltuielilor de judecată.

I.2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Gorj, în primă instanţă:

Prin sentinţa nr. 160 din 24 iunie 2022, Tribunalul Gorj, secţia I civilă a admis acţiunea formulată de către reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Transporturilor, prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., având ca obiect expropriere; a obligat pârâtul să plătească reclamanţilor suma de 1.7740 euro la cursul B.N.R. la data plăţii, reprezentând despăgubiri pentru suprafaţa de teren expropriată şi la plata sumei de 3.533,37 euro la cursul B.N.R. la data plăţii, reprezentând contravaloarea construcţiei C1; a obligat pârâtul la plata către reclamanţi a dobânzii legale aferente începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la data plăţii efective; a obligat pârâtul să plătească reclamanţilor suma de 6.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în apel:

Prin decizia nr. 354 din 26 octombrie 2022, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins, ca nefondate, apelurile declarate de către apelanţii-reclamanţi A. şi B. şi de apelantul-pârât Statul Român, prin Ministerul Transporturilor, prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Craiova; a respins, ca neîntemeiată, cererea apelanţilor de acordare a cheltuielilor de judecată în apel.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei nr. 354 din 26 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţiaI civilă au declarat recurs reclamanţii A. şi B..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 11 ianuarie 2023, sub nr. x/2021, fiind repartizat computerizat aleatoriu, spre soluţionare, completului filtru nr. 2, care, prin rezoluţia din 13 ianuarie 2023, a dispus efectuarea procedurilor de comunicare, astfel cum acestea sunt reglementate de dispoziţiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ., stabilind în cadrul verificărilor privind îndeplinirea cerinţelor de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) - e) C. proc. civ. că cererea de recurs cuprinde menţiunile privind numele şi prenumele, domiciliul recurenţilor, indicarea hotărârii care se atacă, semnătura; recurenţii-reclamanţi au procedat la încadrarea criticilor formulate în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, potrivit art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru coroborat cu art. 23 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţeanşi local.

II.1. Motivele de recurs:

Recurenţii-reclamanţi au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În expunerea de motive, reclamanţii au arătat că instanţa de apel a soluţionat cauza cu aplicarea greşită a dispoziţiilor Legii nr. 33/1994, precum şi a dispoziţiilor art. 1531 C. civ., apreciind în mod greşit asupra prejudiciului suferit de recurenţii-reclamanţi.

Raportându-se la conţinutul art. 26 din Legea nr. 33/1994, au susţinut că exproprierea fiind o vânzare-cumpărare forţată nu se rezumă doar la valoarea reală a imobilului expropriat la momentul apariţiei actului de expropriere, ci înseamnă şi prejudiciul adus în urma exproprierii, ca urmare a constrângerii proprietarului de a înstrăina ceva ce nu dorea să înstrăineze. Este vorba de o vânzare în care consimţământul vânzătorului nu este cerut de lege, în considerarea efectelor general benefice a utilităţii publice căreia îi va fi afectat imobilul, fiind firesc ca despăgubirea pentru bunul expropriat să cuprindă nu doar un preţ echivalent cu preţul la care s-ar fi vândut, în mod normal bunul, în cazul unei vânzări obişnuite, consimţite de ambele părţi, dar şi eventualul prejudiciu cauzat proprietarului- vânzător, reprezentat inclusiv de eventualul beneficiu de care a fost lipsit ca urmare a unei exproprieri intempestive.

Aceste aspecte nu contravin deciziei Curţii Constituţionale nr. 380/2015, care impun ca finalitate stabilirea valorii bunului expropriat de la momentul contemporan realizării transferului de proprietate. Având în vedere dispoziţiile art. 44 din Constituţie, cât şi aceea că despăgubirea este dreaptă, atunci când este de natură să acopere întreaga pierdere cauzată persoanelor afectate de măsura exproprierii şi este prealabilă, întrucât constituie o garanţie acordată persoanelor îndreptăţite, în ceea ce priveşte păstrarea aceleiaşi valori a obiectului patrimonial, plata echivalentului în RON a sumei stabilite în euro trebuie să aibă loc prin raportare la cursul valutar de la data plăţii efective.

Cu referire la soluţia pronunţată de instanţa de fond, au precizat că, în cauză, s-a dispus efectuarea expertizei de specialitate care să evalueze bunurile imobile expropriate,respectiv teren şiconstrucţie, fiind formulate propuneri de obiective de către recurenţii-reclamanţiîn sensul de a stabili valoarea reală de despăgubire în raport de valoarea cucare se vând în mod obişnuit la data emiterii decretului de expropriere terenurile similare celui care a făcut obiectul exproprierii conform poziţiei nr. 328 din anexa 2 la H.G. nr. 689/19.08.2014, respectiv a terenului curţi construcţii în suprafaţă de 887mp şi a imobilului construcţie situat pe acesta, în Tg-Jiu, str. x în T8 P28,29,30 judeţul Gorj.

Au susţinut că, faţă de concluziile raportului de expertiză, valoarea rezultată a contructiei nu poate fi o valoare reală, experţii luând în calcul o limită inferioară a preţuluiîn zonă atâta timp cât este vorba de o contructie din zidărie de cărămidă, acoperită cu ţiglă, sens în care au formulat obiectiuni la raportul de expertiză prin care au arătat, pe de o parte, referitor la valoarea de 17.740 euro reprezentând 78.120 RON a terenului în cuprinsul raportului de expertiză, că nu se regăsesc identificate plantaţiile de pomi fructiferi şi viţă de vie existente pe teren şi în aceste condiţii nu au fost avute în vedere la stabilirea valorii terenului expropriat, iar pe de altă parte, în ceea ce priveşte valoarea imobilului casă de locuit, se observă că este subevaluată având în vedere că suma rezultată de 15.560 RON nu poate reprezenta o valoare corectă raportat la preţurile de piaţă la vânzare, cât şi de reconstrucţie.

Au arătat că se poate identifica o valoare cu mult peste cea stabilită având în vedere valoarea actuală a lemnului necesar edificării doar a acoperişului, fără a discuta de manopere şi alte materiale de construcţie, însă în mod greşit instanţa de apel a respins solicitările recurenţilor concretizate sub forma obiecţiunilor formulate, fără a avea posibilitatea astfel ca experţii evaluatori să precizeze şi să detalieze în concret modul de stabilire a valorii contructiei şi limitele minime şi maxime avute în vedere, context în care au solicitat, în raport de dispoziţiile art. 476-479 C. proc. civ., să se încuviinţeze obiecţiunile formulate, precum şi emiterea unei adrese către experţi, iar în raport de răspunsul acestora să se completeze raportul de expertiză.

II.3. Apărările formulate în cauză:

La data de 02 martie 2023, prin poştă, în termen legal, intimata-pârâtă Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Craiova, a depus întâmpinare, prin care a invocat, în principal, pe cale de excepţie, inadmisibilitatea şi nulitatea recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea căii de atac, ca nefondată.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii recursului, în raport de prevederile art. 634 alin. (4) C. proc. civ., a arătat că decizia atacată este definitivă.

Cu privire la excepţia nulităţii recursului, invocând incidenţa art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., a susţinut că motivele de recurs formulate de recurenţi nu se încadrează în cele prevăzute în mod limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. câtă vreme prin intermediul acestora au fost reiterate motivele şi temeiurile expuse în faţa instanţei de apel, recurenţii exprimându-şi doar nemulţumirea cu privire la soluţia pronunţată în apel.

Or, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor in motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea unei hotărâri.

Faţă de cele arătate, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II.4. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 24 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dispoziţiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", se constată că recursul nu a parcurs procedura de filtrare, prevăzută de art. 493 din C. proc. civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 02 decembrie 2021, ulterior datei de 21 decembrie 2018, când a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, prin care a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 28 februarie 2023, în temeiul art. 490 coroborat cu art. 4711 alin. (6) C. proc. civ., completul filtru a stabilit termen de judecată la 06 iunie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în vederea soluţionării recursului declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 354 din 26 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021.

II.5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând recursul prin prisma excepţiei inadmisibilităţii invocată prin întâmpinare, a cărei analiză este prioritară în considerarea dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., reţinând şi prevederile art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Litigiul de faţă are ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B., prin care au solicitat, în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Transporturilor, prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., anularea cuantumului despăgubirilor de la poziţia nr. 328 din anexa 2 a H.G. nr. 689/19.08.2014 pentru terenul curţi construcţii în suprafaţă de 887mp. şi a imobilului construcţie situat pe acesta, ambele aflate în coproprietatea acestora, situate în Tg-Jiu, str. x în T8 P28,29,30, judeţul Gorj, şi stabilirea acestor despăgubiri la valoarea reală rezultată în urma efectuării expertizei de specialitate, în conformitate cu decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 78/15.11.2021; plata către reclamanţi a despăgubirilor astfel calculate reprezentând contravaloarea imobilelor ce formează obiectul exproprierii realizate de către pârâtă, la cursul euro/leu de la data plăţii; plata către reclamanţi a dobânzii legale calculate de la data rămânerii definitive a sentinţei judecătoreşti, până la momentul achitării sumelor stabilite cu titlul de despăgubire de către instanţa de judecată.

Demersul judiciar a fost iniţiat ca urmare a procedurii de expropriere a imobilelor proprietate privată, declanşată prin H.G. nr. 689/19.08.2014, care constituie coridorul de expropriere a lucrării de utilitate public de interes naţional "Varianta de ocolire Tg-Jiu" dispusă, în temeiul art. 2 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 255/2010, prin decizia nr. 1038 din 13 octombrie 2014 emisă de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A., şi a faptului că reclamanţii contestă cuantumul despăgubirilor stabilite de expropriator cuvenite în calitate de proprietari ai terenului respectiv.

Înalta Curte, în raport de obiectul acţiunii civile, de pretenţiile formulate de părţi prin intermediul acesteia şi de dispoziţiile legale invocate, respectiv dispoziţiile art. 22 şi urm. din Legea nr. 255/2010 şi ale art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, constată că cererea dedusă judecăţii se circumscrie instituţiei exproprierii pentru cauză de utilitate publică, din perspectiva căreia a fost soluţionată în etapele procesuale anterioare (fond şi apel).

Tot din perspectiva Legii nr. 33/1994, Înalta Curte reţine că, la art. 23, acest act normativ prevede că hotărârile pronunţate urmare soluţionării cererilor de expropriere sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.

Potrivit art. 34 din Legea nr. 255/2010, dispoziţiile acestui act normativ se completează, corespunzător, cu prevederile Legii nr. 33/1994, precum şi cu cele ale C. civ. şi ale C. proc. civ., în măsura în care nu contravin prevederilor acestei legi.

Dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. prevăd că:

"Sunt hotărâri definitive: (…) 4. Hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs".

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j)3, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Aşadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată deduse judecăţii - 02 decembrie 2021, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce priveşte anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc şi cele în materia exproprierii.

Prin urmare, decizia pronunţată în soluţionarea unui litigiu de expropriere, în apel, este una definitivă de la pronunţare în accepţiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Înalta Curte reţine, de asemenea, că unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal. Principiul enunţat este consacrat în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

Aşadar, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu pot folosite alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 354 din 26 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 354 din 26 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 iunie 2023.