Copyright royalties collection: Appeal dismissed for expiry of 30-day filing deadline

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Obiectul cererii deduse judecăţii:

Prin cererea înregistrată la data de 19 noiembrie 2022 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, sub nr. x/2020, reclamanta Asociaţia Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., obligarea pârâtei la plata sumei de 1.664 RON la care se adaugă TVA/1.980 RON (cu TVA inclus) înmulţit cu 3 (4.992 RON/5.940,48 RON), ca urmare a încălcării dispoziţiilor pct. 3.12 din Decizia ORDA nr. 10/2016 şi Decizia ORDA nr. 120/2016, reprezentând remuneraţie datorată artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerţ/fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual începând cu data de 01.09.2017 până la data de 31.12.2018, în temeiul art. 1349 C. civ., pentru unitatea nedeclarată la CREDIDAM; la plata sumei de 1.460,68 RON înmulţit cu 3, ca urmare a încălcării dispoziţiilor pct. 3.12 din Decizia ORDA nr. 10/2016 şi Decizia ORDA nr. 120/2016, reprezentând penalităţi de întârziere aferente sumelor solicitate pe capătul 1, calculate la remuneraţia fără TVA; să încheie autorizaţii/licenţe neexclusive cu CREDIDAM pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerţ/fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual pentru spaţiul administrat - Hotel "B.", situat în municipiul Roman, str. x, jud. Neamţ; la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 453 C. proc. civ.

I.2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în primă instanţă:

Prin sentinţa civilă nr. 1414 din 05 octombrie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Asociaţia Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi-CREDIDAM, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L.; a obligat pârâta la plata către reclamanta a sumei de 19.713,54 RON cu TVA inclus, reprezentând repararea prejudiciului cauzat artiştilorinterpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ/publicate în scop comercial/fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice în domeniul audiovizual, reprezentând triplul remuneraţilor datorate în perioada 01.06.2018 - 31.03.2020 şi 01.12.2020 - 31.03.2021, precum şi să încheie cu reclamanta autorizaţii/licenţe neexclusive pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerţ/fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în spatiile administrate; a respins în rest acţiunea, ca neîntemeiată; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 320 RON, cheltuieli de judecată.

I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în apel:

Prin decizia nr. 844A din 30 mai 2022,Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-pârâtă A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1414 din 05 octombrie 2021, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă; a obligat apelanta la plata către intimată a sumei de 850 RON cheltuieli de judecată în apel.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei nr. 844A din 30 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declarat recurs pârâta S.C. A. S.R.L.

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 16 decembrie 2022, sub nr. x/2020, fiind repartizată computerizat aleatoriu, spre soluţionare, completului filtru nr. 2, care, prin rezoluţia de primire a dosarului din 04 ianuarie 2023, a constatat că cererea de recurs îndeplineşte cerinţele impuse de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) C. proc. civ., iar în temeiul dispoziţiilor art. 24 alin. (2) raportat la art. 13 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, recurenta-pârâtă datorează pentru soluţionarea recursului declarat o taxă judiciară de timbru în cuantum 100 RON.

La data de 20 ianuarie 2023, prin poştă electronică, recurenta-pârâtă a depus chitanţa nr. x din 16 ianuarie 2023, eliberată de municipiul Roman, Direcţia de Impozite şi Taxe Locale Roman, judeţul Neamţ, reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON .

II.1. Motivele de recurs:

Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei, cu consecinţa admiterii apelului şi a admiterii în parte a acţiunii formulate de reclamantă, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În expunerea de motive, invocând incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a arătat că hotărârea atacată este netemeinică şi nelegală, având în vedere că suma la care a fost obligată nu s-a raportat la intervalul de timp şi unităţile pentru care o datorează.

În această privinţă, a menţionat că în hotelul B., situat în b-dul x, judeţul Neamţ, în prezent, se află doar sediul firmei, întrucât acesta nu mai funcţionează din 13 decembrie 2018, conform înscrisurilor de la dosar, iar anterior acestui moment unitatea a funcţionat în regim hotelier, fără muzică ambientală.

A precizat că pe fondul pandemiei a fost închisă activitatea barurilor situate în Roman, judeţul Neamt, în Piatra Neamţ, str. x, în incinta Agenţiei de Voiaj CFR, în Roman, b-dul x, în Piatra Neamţ, b-ul Republicii, nr. 17, bl. Al, judeţul Neamţ, iar barul situat în Roman, b-dul x, nu mai funcţionează din data de 31 martie 2020, iar cel situat în Focşani, b-dul x, nr. 10, judeţul Vrancea, nu mai funcţionează din luna august 2016.

În atare împrejurări, a solicitat ca, la calculul sumei pe care o datorează, să se aibă în vedere modul concret în care foloseşte fonogramele, intervalul real de timp în care activitatea a fost efectivă la punctele înscrise în cererea de chemare în judecată precizată.

În ce priveşte obligarea recurentei de a încheia autorizaţii/licenţe neexclusive pentru spaţiile administrate, a susţinut că cererea trebuie admisă doar pentru punctele în care se desfăşoară activitate.

II.3. Apărările formulate în cauză:

La data de 02 februarie 2023, prin poştă, în termen legal, intimata-reclamantă Asociaţia Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi-CREDIDAM a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, respingerea recursului, ca fiind nul, iar în subsidiar, ca fiind neîntemeiat, cu consecinţa menţinerii ca temeinică şi legală a deciziei atacate şi obligarea recurentei la achitarea cheltuielilor de judecată.

Cu privire la excepţia nulităţii recursului, a precizat că cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă, în motivarea căii de atac, recurenta nu a arătat în ce modalitate hotărârea instanţei de apel nu este conformă legii sau care sunt normele de drept încălcate, ci a reiterat apărările din apel referitoare la precizarea cuantumului sumei pe care societatea o datorează raportat la intervalul de timp şi unităţile pentru care ar datora această sumă, însă acestea şi-au găsit deja o dezlegare jurisdicţională prin decizia recurată.

Aşadar, nu se poate considera că simplele afirmaţii ale acesteia reprezintă o motivare a căii de atac exercitate în sensul exigenţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă de apel în legătură cu aceste dispoziţii legale.

În consecinţă, având în vedere că această cale extraordinară de atac poate fi exercitată doar în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de C. proc. civ., în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., fără a premite o devoluare a fondului cauzei, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., a solicitat respingerea cererii de recurs, ca fiind nulă, pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pe fondul recursului, a arătat că afirmaţiile recurentei, potrivit cărora instanţele nu au ţinut cont de faptul că o parte dintre unităţile pentru care a solicitat despăgubiri nu mai funcţionează, iar altele nu au funcţionat pe perioada pandemiei, au fost fost luate în calcul, în limita dovezilor depuse la dosar, atât de CREDIDAM, la fondul cauzei, atunci când şi-a precizat acţiunea în sensul că a eliminat anumite perioade, cât şi de instanţele de fond şi apel.

În contextul celor relevate, a solicitat respingerea recursul, ca neîntemeiat, cu consecinţa menţinerii, ca temeinică şi legală, a deciziei atacate şi obligarea recurentei la achitarea cheltuielilor de judecată ocazionate de demersul judiciar.

Recurenta-pârâta S.C. A. S.R.L. nu a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimata-reclamantă Asociaţia Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi-CREDIDAM.

II.4. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 24 C. proc. civ., potrivit cărora "Dispoziţiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", se constată că recursul nu a parcurs procedura de filtrare, prevăzută de art. 493 C. proc. civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 19 noiembrie 2020, ulterior datei de 21 decembrie 2018, când a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, prin care a fost abrogat art. 493 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din data de 07 martie 2023, în temeiul art. 490 coroborat cu art. 4711 alin. (5) C. proc. civ., completul de filtru nr. 2, a stabilit termen de judecată la data de 06 iunie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în vederea soluţionării recursului declarat în cauză.

II.5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Analizând recursul, prin prsima actelor şi lucrărilor dosarului, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., în condiţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit căruia în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu preliminar, se reţine că în vederea optimizării timpului dedicat procesului civil, alin. (1) al art. 248 C. proc. civ. impune instanţei de judecată să se pronunţe mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond, care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. Acest imperativ reprezintă în fapt o obligaţie cu cea pusă în sarcina părţilor, prin art. 247 alin. (3) C. proc. civ., de a invoca toate mijloacele de apărare şi toate excepţiile procesuale de îndată ce le sunt cunoscute.

Pentru ca instanţa învestită cu soluţionarea recursului să verifice îndeplinirea în cauză a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. referitoare la motivele de nelegalitate a unei hotărâri judecătoreşti şi să stabilească, astfel, dacă criticile deduse judecăţii recursului se încadrează în textul de lege menţionat, se impune logic şi în concordanţă cu dispoziţiile legale ca, din punct de vedere procedural, instanţa să fie legal învestită de parte.

Or, în cauză, Înalta Curte nu poate examina cerinţa dacă argumentele ce susţin nelegalitatea deciziei date în apel se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a cărui incidenţă a fost invocată de recurenta-pârâtă, sau este întemeiată excepţia nulităţii, ridicată de intimata-reclamantă în cuprinsul întâmpinării, câtă vreme sesizarea instanţei cu examinarea acestui drept s-a făcut cu nerespectarea dispoziţiilor art. 485 alin. (1) teza I C. proc. civ. referitoare la termenul de declarare a recursului, de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.

De observat este că normele care reglementează căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt imperative, de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte reţine că data comunicării hotărârii recurate, respectiv a deciziei nr. 844A din 30 mai 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, este 10 noiembrie 2022, astfel cum rezultă din dovada de înmânare aflată la dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

În ceea ce priveşte data declarării şi motivării căii de atac, se constată că recursul a fost depus la oficiul poştal, la data de 13 decembrie 2022, conform menţiunii ştampilei aplicate pe plicul aflat la dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, fiind înregistrat la data de 16 decembrie 2022 la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, conform menţiunii ştampilei de înregistrare aplicate pe cererea de recurs aflate la dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Or, calculând termenul de 30 de zile de la data comunicării deciziei recurate, respectiv 10 noiembrie 2022, în care pârâta S.C. A. S.R.L. avea, potrivit legii, posibilitatea de a declara recurs, se constată acesta s-a împlinit la data de 11 decembrie 2022, însă cum această dată a fost într-o zi de duminică, zi nelucrătoare, termenul calculat pe zile libere, conform art. 181 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2) C. proc. civ., s-a împlinit la data de 12 decembrie 2022, într-o zi de luni, aceasta fiind ultima zi în care recurenta-pârâtă mai putea depune recursul său împotriva deciziei nr. 844A din 30 mai 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Cum recurenta-pârâtă a declarat recurs la data de 13 decembrie 2022, se reţine incidenţa în cauză a prevederilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrag decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei, ipoteze ce nu se verifică în speţă.

Pe cale de consecinţă, pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 485 alin. (1) teza I cu referire la art. 181 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2) C. proc. civ., va respinge, ca tardiv, recursul declarat împotriva deciziei nr. 844A din 30 mai 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, context în care analiza excepţiei nulităţii căii de atac ori a aspectelor invocate de recurenta-pârâtă prin motivele de recurs este de prisos, în condiţiile art. 499 C. proc. civ. şi a nelegalei sesizări a instanţei de recurs cu această cale de atac, declarată peste termenul prevăzut de lege.

În ceea ce priveşte solicitarea cheltuielilor de judecată de către intimata-reclamantă, Înalta Curte reţinând, în conformitate cu art. 453 alin. (1) C. proc. civ., culpa procesuală a recurentei-pârâte în promovarea recursului, ca parte căzută în pretenţii, aceasta poate fi obligată la cheltuieli, în măsura dovedirii acestora de intimata-reclamantă.

Or, conform extrasului bancar nr. x din 17 februarie 2023, eliberat de C. depus la dosar ce atestă plata onorariul de avocat, cheltuielile solicitate, în cuantum de 1.100 RON, au fost efectuate în scopul asigurării asistenţei juridice în dosarul în cauză, în faţa instanţei de recurs, astfel încât Înalta Curte va admite cererea de obligare a recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, astfel cum a fost formulată de intimata-reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de pârâta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 844A din 30 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Obligă pe recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L. la plata către intimata-reclamantă Asociaţia Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.100 RON.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 iunie 2023.