Recognition of foreign divorce judgment: jurisdiction assigned to court of the refusing authority’s location

Şedinţa publică din data de 8 iunie 2023

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 27 august 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A., cu domiciliul în judeţul Suceava, în contradictoriu cu pârâtul B., cu domiciliul în Germania, a solicitat instanţei recunoaşterea faţă de autorităţile Statului Român a hotărârii de divorţ pronunţată la data de 29.10.2020 în dosarul nr. x F 48/20 de Judecătoria Landau, Germania.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1201/14.09.2022, Tribunalul Suceava a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Suceava a reţinut că recunoaşterea pe teritoriul României a unei hotărâri străine este reglementată prin dispoziţiile art. 1095-1102 din C. proc. civ.. În acest demers procesual are calitate procesuală activă pentru recunoaşterea hotărârii străine partea care se prevalează de respectiva hotărâre, iar calitate procesuală pasivă partea în contradictoriu cu care a fost pronunţată hotărârea a cărei recunoaştere în România se solicită, scopul pentru care se solicită recunoaşterea fiind acela prevăzut în cuprinsul art. 1096 din C. proc. civ., respectiv spre a beneficia de autoritate de lucru judecat.

Prin urmare, având în vedere şi dispoziţiile art. 431 alin. (2) din C. proc. civ. (din interpretarea cărora rezultă că autoritatea de lucru judecat interesează părţile dintr-o anumită cauză şi nu se stabileşte în raport de o terţă persoană, căreia hotărârea îi este numai opozabilă), Tribunalul Suceava a apreciat că nu se poate pune problema recunoaşterii unei hotărâri în raport de o terţă persoană, părţi ale acestei proceduri fiind exclusiv părţile din hotărârea a cărei recunoaştere se solicită.

În cauza dedusă judecăţii, calitatea de parte care refuză, prin ipoteză, recunoaşterea Hotărârii pronunţate de Judecătoria Landau, Germania, ar aparţine celeilalte persoane care a figurat ca parte în cadrul dosarului menţionat, respectiv numitul B., cu domiciliul în Germania.

Prin urmare, Tribunalul Suceava a apreciat că devin incidente dispoziţiile art. 1099 alin. (2) din C. proc. civ. care reglementează competenţa Tribunalului Bucureşti pentru acele situaţii (cum este cea din prezenta cauză) în care competenţa nu se poate determina potrivit alin. (1) al aceluiaşi articol.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 127 din 8 februarie 2023, Treibunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a reţinut că cererea de recunoaştere a hotărârii străine poate fi opusă deopotrivă oricărei persoane sau autorităţi care refuză să facă în mod direct aplicarea dispoziţiilor art. 1094 C. proc. civ., ce prevăd recunoaşterea de plin drept a hotărârilor privind statutul civil al cetăţenilor statului unde au fost pronunţate, condiţionând, spre exemplu, fie efectuarea în evidenţele, registrele proprii a cuvenitelor menţiuni pe baza hotărârii străine, fie eliberarea unor acte necesare solicitantului, de prezentarea de către acesta a unei hotărâri judecătoreşti de recunoaştere.

În cauza de faţă, reclamanta a precizat în mod expres că Serviciul de Evidenţă a Populaţiei Rădăuţi (de la domiciliul reclamantei) i-a refuzat eliberarea cărţii de identitate mai înainte de a fi recunoscută hotărârea străină prin care s-a dispus divorţul (F 36).

În aceste condiţii, Tribunalul Bucureşti a apreciat că, în această situaţie, competenţa teritorială a instanţei se determină prin raportare la sediul autorităţii care a refuzat recunoaşterea hotărârii străine în condiţiile art. 1098 alin. (1) C. proc. civ., şi care, în speţă, se află în circumscripţia teritorială a Tribunalului Suceava.

Pentru aceste considerente, excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti a fost admisă şi declinată soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 27 august 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A., cu domiciliul în judeţul Suceava, în contradictoriu cu pârâtul B., cu domiciliul în Germania, a solicitat instanţei recunoaşterea faţă de autorităţile Statului Român a hotărârii de divorţ pronunţată la data de 29.10.2020 în dosarul nr. x F 48/20 de Judecătoria Landau, Germania.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin sentinţa de divorţ pronunţată la data de 29.10.2020, în dosarul nr. x, de Judecătoria Landau, Germania, a fost desfăcută căsătoria încheiată la data de 17.06.2005 la Oficiul de stare civilă Wallersdorf şi înregistrată sub nr. x/2005. A mai precizat că instanţa din Germania nu s-a pronunţat cu privire la nume, iar prin toate demersurile făcute conform legislaţiei din România, nu poate să obţină acte de identitate cu numele dobândit în timpul căsătoriei.

Conflictul negativ de competenţă a fost generat de modul de interpretare a dispoziţiilor art. 1099 alin. (1) C. proc. civ., în sensul în care Tribunalul Suceava a apreciat că instanţa competentă să soluţioneze cererea dedusă judecăţii este Tribunalul Bucureşti, pe când Tribunalul Bucureşti a reţinut competenţa instanţei de la sediul instituţiei care a refuzat recunoaşterea hotărârii.

Potrivit art. 21 alin. (3) din Regulamentul nr. 2201/2003, "Fără a aduce atingere secţiunii 4 din prezentul capitol, orice parte interesată poate solicita, în conformitate cu procedurile prevăzute de secţiunea 2 din prezentul capitol, pronunţarea unei hotărâri de recunoaştere sau de refuz al recunoaşterii hotărârii. Competenţa teritorială a instanţei judecătoreşti indicată în lista comunicată Comisiei de fiecare stat membru în conformitate cu articolul 68 este stabilită prin dreptul intern al statului membru în care se depune cererea de recunoaştere sau de refuz al recunoaşterii."

Dispoziţiile art. 1 din O.U.G. nr. 119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană stipulează că:

"Cererile pentru recunoaşterea, precum şi cele pentru încuviinţarea executării silite pe teritoriul României a hotărârilor în materie civilă şi comercială, pronunţate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, în condiţiile prevederilor Regulamentului nr. 44/2001, sunt de competenţa tribunalului."

Cum dispoziţiile legale enunţate prevăd doar competenţa materială a tribunalului, competenţa teritorială a instanţei învestite cu o cerere de recunoaştere a unei hotărâri străine, în materia reglementată de Regulamentul nr. 2201/2003, urmează a se stabili conform dreptului intern.

Cu referire la dreptul intern, cererea de recunoaştere a hotărârii străine se rezolvă, potrivit art. 1099 C. proc. civ., pe cale principală de tribunalul în circumscripţia căruia îşi are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoaşterea hotărârii străine, iar în cazul imposibilităţii de determinare a tribunalului, competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti.

În cauza dedusă judecăţii, potrivit susţinerilor reclamantei exprimate în notele de şedinţă depuse pe rolul Tribunalului Bucureşti pentru termenul din 8 februarie 2023, sentinţa de divorţ nu este recunoscută de către Direcţia Locală de Evidenţă a Persoanelor din Municipiul Rădăuţi, pentru a elibera cartea de identitate a reclamantei cu numele dobândit în timpul căsătoriei, astfel că, în raport de prevederile art. 1099 alin. (1) C. proc. civ., aceasta este instituţia care "refuză" recunoaşterea.

Pentru considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 1099 alin. (1) din C. proc. civ. şi cele ale art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 iunie 2023.