Subrogation appeal assigned to Section I Civil after failure to timely raise material jurisdiction defect.

Şedinţa publică din data de 8 iunie 2023

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea introductivă înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub dosarul nr. x/2021, la data de 26 martie 2021, reclamanta Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.), în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. (fostă B. S.R.L.), a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.621.288,75 RON şi a dobânzii legale penalizatoare, calculate de la data efectuării plăţii despăgubirilor şi până la achitarea integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 189 din 3 noiembrie 2021, Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a acestei secţii şi a declinat cauza spre competentă soluţionare secţiei I civile a Tribunalului Vrancea.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a avut în vedere împrejurarea că secţia I civilă judecă toate raporturile juridice de drept civil deduse judecăţii, cu excepţia celor privind raporturilor juridice contractuale în care părţi sunt profesioniştii care sunt de competenţa secţiei a II-a. Faptul că o parte din proces este o persoană juridică nu atrage automat competenţa secţiei a II-a, deoarece profesioniştii sunt părţi şi în litigiile de muncă şi în litigiile civile care nu au la bază răspunderea civilă contractuală sau întemeiată pe legile speciale de drept comercial, precum şi în litigiile privind relaţiile cu autorităţile publice, raporturi care sunt de competenţa secţiei I Civile sau a secţiei de contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, secţia I civilă, la 8 noiembrie 2021, sub dosarul nr. x/2021.

Prin sentinţa civilă nr. 138/2022 din 7 aprilie 2022, Tribunalul Vrancea, secţia I civilă a respins, ca neîntemeiată, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a admis cererea reclamantului.

Astfel, prima instanţă a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei totale de 1.621.288,75 RON. A fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta a promovat apel, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă, sub dosarul nr. x/2021, prin care a solicitat anularea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin procesul-verbal emis în data de 9 iunie 2022 de preşedintele secţiei I Civile a Curţii de Apel Galaţi, s-a dispus înaintarea dosarului pentru o nouă repartizare aleatorie secţiei competente după materie, conform dispoziţiilor art. 111 alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, astfel cum a fost aprobat prin H.C.S.M. nr. 1375/2015.

Apelul a fost înregistrat pe rolul secţiei a II-a Civilă din cadrul Curţii de Apel Galaţi, sub dosarul nr. x/2021, fiind stabilit primul termen de judecată la data de 22 iunie 2022.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin decizia civilă nr. 235/A din 22 iunie 2022, secţia a II-a civilă a Curţii de Apel Galaţi a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I Civile a Curţii de Apel Galaţi.

În considerente, s-a reţinut, în esenţă, că cererea de chemare în judecată a fost soluţionată în primă instanţă de Tribunalul Vrancea, secţia I civilă, iar organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 şi art. 94 - art. 97 C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă.

S-a mai reţinut că, potrivit statuărilor constante ale Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, în căile de atac, se păstrează în mod corespunzător competenţa materială procesuală a instanţei care a judecat litigiul în fond (Decizia nr. 18/2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii; Decizia nr. 40/2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept; Decizia nr. 5161 din 28 octombrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018).

Astfel, dosarul fiind judecat în fond de secţia I Civilă a Tribunalului Vrancea, calea de atac declarată împotriva sentinţei civile nr. 138 din 7 aprilie 2022 trebuie să fie judecată de secţia I Civilă a Curţii de Apel Galaţi.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul secţiei I Civile a Curţii de Apel Galaţi la data de 12 iulie 2022, sub nr. x/2021

2.2. Prin încheierea pronunţată la 21 septembrie 2022, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a declinat competenţa de soluţionare a apelului în favoarea secţiei a II-a Civilă a Curţii de Apel Galaţi. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a reţinut că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă, astfel cum rezultă din sentinţa civilă apelată, recuperarea, pe calea unei acţiuni în regres, a sumelor achitate de asigurător, cu titlu de despăgubiri, pentru prejudiciul produs printr-un accident rutier în care a fost implicat vehiculul pârâtei, acţiune întemeiată pe Legea nr. 132/2017.

Prin Hotărârea colegiului de conducere nr. 4/2021 a Curţii de Apel Galaţi s-a stabilit că, începând cu data de 1 februarie 2021, intră în competenţa secţiei a II-a Civile cauzele reglementate de Legea nr. 132/2017, privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie, inclusiv acţiunile privind plata despăgubirilor provenite din accidente de circulaţie, derivate din Legea nr. 136/1995, abrogată de Legea nr. 132/2017.

Având în vedere că obiectul cauzei de faţă are o natură comercială şi se circumscrie Legii nr. 132/2017, iar la nivelul instanţei, prin hotărâre de colegiu, s-a stabilit competenţa materială procesuală de soluţionare a acestor litigii de către secţia specializată, s-a stabilit că soluţionarea apelului revine secţiei a II-a Civile a Curţii de Apel Galaţi.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 20 februarie 2023.

Prin încheierea numărul 802 pronunţată la data de 4 aprilie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a declinat soluţionarea conflictului de competenţă în favoarea secţiei I Civile. Pentru a pronunţa această soluţie, secţia a II-a a Înaltei Curţi a reţinut faptul că potrivit art. 135 alin. (1) C. proc. civ., "Conflictul de competenţă ivit între două instanţe judecătoreşti se soluţionează de instanţa imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict", iar, în conformitate cu dispoziţiile art. 136 alin. (2) C. proc. civ., "Conflictul se va soluţiona de secţia instanţei stabilite potrivit art. 135 corespunzătoare secţiei înainte căreia s-a ivit conflictul". În cauză, secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este secţia corespunzătoare secţiei I Civile a Curţii de Apel Galaţi înaintea căreia s-a ivit conflictul de competenţă, astfel că s-a dispus declinarea competenţei soluţionării conflictului negativ de competenţă în favoarea acestei secţii.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul secţiei I Civile la data de 27.04.2023, sub numărul de dosar x/2021

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Instanţa supremă este sesizată cu un conflict negativ de competenţă materială procesuală, în ipoteza prevăzută de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., anume a declinărilor reciproce între secţia a II-a Civilă a Curţii de Apel Galaţi şi secţia I Civilă a Curţii de Apel Galaţi.

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie cererea formulată de reclamanta Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.), în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. (fostă B. S.R.L.), prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.621.288,75 RON şi a dobânzii legale penalizatoare, calculate de la data efectuării plăţii despăgubirilor şi până la achitarea integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată.

Cauza a fost soluţionată, în fond, prin sentinţa civilă 138 din 7 aprilie 2022 pronunţată de către Tribunalul Vrancea, secţia I civilă. Această secţie a fost învestită cu soluţionarea cauzei ca urmare a declinării competenţei de soluţionare de către secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Vrancea, dispusă prin sentinţa civilă nr. 189 din 3 noiembrie 2021.

Împotriva sentinţei nr. 138 din 7 aprilie 2022 a declarat apel pârâta A. S.R.L. (fostă B. S.R.L.).

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că "există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente".

Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. civ. "dispoziţiile prezentei secţiuni privitoare la excepţia de necompetenţă şi la conflictul de competenţă se aplică prin asemănare şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti, care se pronunţă prin încheiere".

În speţă, condiţiile prevăzute de textul de lege anterior menţionat sunt îndeplinite având în vedere că dezînvestirea reciprocă a operat între două secţii ale Curţii de Apel Galaţi, respectiv între secţia a II-a Civilă şi secţia I Civilă, aceasta din urmă fiind secţia în faţa căreia s-a ivit conflictul de competenţă.

Este vorba, aşadar, de competenţa materială procesuală (specializată), astfel cum în mod consecvent instanţa supremă - în cadrul mecanismelor de unificare jurisprudenţială (cu titlu de exemplu, deciziile RIL nr. 18/2016 şi 17/2018) - a statuat asupra distincţiei între competenţa materială funcţională, stabilită după felul atribuţiilor jurisdicţionale ce revin fiecărei categorii de instanţe, şi competenţa materială procesuală, care se stabileşte în raport cu obiectul, natura sau valoarea litigiului dedus judecăţii şi căreia i se subsumează şi competenţa specializată.

Prin decizia nr. 18/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, s-a statuat în sensul în care:

"Competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu completările şi modificările ulterioare."

La paragraful 164 din decizia anterior menţionată, s-a stabilit că, în căile de atac, se păstrează în mod corespunzător competenţa materială procesuală a instanţei care a judecat litigiul în fond.

Înalta Curte constată că, în primă instanţă, cererea de chemare în judecată a fost soluţionată de secţia I Civilă a Tribunalului Vrancea ca urmare a declinării competenţei în favoarea acestei secţii de către secţia a II-a civilă, fără ca în faţa acestei instanţe să fie ridicată problema competenţei materiale procesuale.

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., în forma în vigoare la data înregistrării cererii introductive, "necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii".

Pe de altă parte, conform art. 131 alin. (1) C. proc. civ., "la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu".

Regula enunţată privind invocarea necompetenţei primei instanţe operează în ceea ce priveşte competenţa materială, indiferent de criteriul de stabilire, respectiv după materie şi/sau după valoarea sau obiectul cererii.

Pe acest temei, dacă necompetenţa materială nu a fost invocată la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate, instanţa rămâne competentă să soluţioneze cauza, iar invocarea ulterioară a excepţiei necompetenţei nu mai este posibilă în calea de atac.

În acest sens sunt şi dezlegările obligatorii date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, prin decizia nr. 31/2019, în considerentele căreia s-a statuat în sensul că dacă necompetenţa nu a fost invocată la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate - ori, în condiţiile art. 131 alin. (2) din C. proc. civ., la termenul acordat în mod excepţional pentru lămurirea împrejurărilor de fapt necesare stabilirii competenţei - aceasta se acoperă definitiv şi nu mai poate fi invocată în tot cursul procesului. De asemenea, efectul neinvocării în termen a excepţiei de necompetenţă reprezintă stabilizarea competenţei în favoarea instanţei sesizate, aspect care nu poate fi ulterior ignorat. Aceeaşi soluţie se impune şi în cazul repartizării la secţii sau completuri specializate, asimilate sub aspectul regimului competenţei materiale procesuale.

Pentru că litigiul a fost soluţionat în primă instanţă de un complet de drept comun, iar acesta nu a invocat necompetenţa materială a acestei instanţe, dar şi pentru că art. 130 alin. (2) C. proc. civ. nu dă posibilitatea invocării din oficiu a necompetenţei materiale de către instanţa de control judiciar, calea de atac exercitată împotriva hotărârii primei instanţe va fi soluţionată de către secţia I Civilă, întrucât aceasta este instanţa superioară primei instanţe ce s-a pronunţat pe fondul cauzei. Aceasta nu mai poate pune în discuţie, în calea de atac, competenţa funcţională a secţiei sub aceleaşi aspecte.

Faţă de toate aceste argumente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 iunie 2023.