Jurisdiction over lifting final criminal seizure rests with Sibiu Court of First Instance; payment of civil debt deemed sufficient guarantee.

Şedinţa publică din data de 8 iunie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 23 februarie 2023, pe rolul Judecătoriei Sibiu, sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu DIICOT - Serviciul Teritorial Alba şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor, ridicarea sechestrului asigurător instituit în dosarul penal nr. x/2011 al DIICOT asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale reclamantului şi radierea ipotecii imobiliare.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1697 din 26.04.2023 Judecătoria Sibiu, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sibiu invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei către Curtea de Apel Alba Iulia.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin raportare la obiectul acţiunii cu care a fost învestită instanţa, respectiv o acţiune civilă de ridicare a sechestrului asigurator instituit prin hotărâre penală ce a rămas definitivă, competenţa de soluţionare revine instanţei civile, potrivit art. 957 alin. (1) C. proc. civ.

Din interpretarea acestui text de lege, precum şi din aplicarea principiului simetriei juridice, rezultă că ridicarea măsurii sechestrului asigurător revine aceleiaşi instanţe care a dispus instituirea sa, în ipoteza particulară din cauza de faţă, Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, procesul penal fiind deja finalizat.

Pentru aceste considerente, reţinând incidenţa art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., în conformitate cu care necompetenţa este de ordine publică atunci când pricina este de competenţa unei instanţe de alt grad, în temeiul art. 132 alin. (3) C. proc. civ., a admis excepţia supusă analizei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 17/2023 din 19 mai 2023 a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei către Judecătoria Sibiu.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că odată cu dezînvestirea instanţei penale, procedura de urmat pentru soluţionarea cererilor de ridicare a sechestrului asigurator este cea reglementată de C. proc. civ., potrivit art. 2 alin. (2) C. proc. civ., în acord cu care dispoziţiile C. proc. civ. se aplică şi în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu conţin dispoziţii contrare.

Determinarea competenţei de soluţionare se face prin raportare art. 94 pct. 1 lit. k), care atribuie judecătoriei competenţa de soluţionare a cererilor evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Caracterul evaluabil în bani al cererii de ridicare a sechestrului asigurator este neîndoielnic, având în vedere, pe de o parte, scopul pentru care a fost instituită şi apoi menţinută această măsură asiguratorie, şi anume de garantare a reparării pagubelor produse prin infracţiune, iar pe de altă parte, faptul că reclamantul urmăreşte un folos patrimonial, acela de a se constata stinse obligaţiile civile decurgând din hotărârea penală şi de a înceta măsura indisponibilizării propriilor bunuri.

Dispoziţiile art. 954 din C. proc. civ. stabilesc că cererea de sechestru asigurator, şi aici circumscriindu-se atât cererea de instituire, cât şi cea de ridicare a sechestrului, se adresează instanţei care este competentă să judece procesul în primă instanţă.

Însă prin proces, în sensul acestor dispoziţii legale, se înţelege acţiunea în realizarea creanţei a cărei satisfacere s-a urmărit prin luarea măsurilor asigurătorii, respectiv acţiunea în constatarea inexistenţei creanţei, ca urmare a stingerii prin plată.

Măsurile asigurătorii au fost dispuse în considerarea acţiunilor civile alăturate acţiunii penale, iar în favoarea curţii de apel, secţia penală a operat o prorogare de competenţă ca urmare a exercitării acţiunilor civile în cadrul procesului penal. În prezent, această prorogare nu mai subzistă, procesul penal fiind finalizat.

Prin urmare, instanţa civilă competentă este instanţa căreia i-ar fi revenit competenţa să soluţioneze acţiunile civile dacă nu ar fi operat prorogarea competenţei în favoarea instanţei penale, iar prin raportare la valoarea despăgubirilor civile stabilite în sarcina reclamantului prin hotărârea penală ca urmare a admiterii acţiunilor civile şi a cheltuielilor judiciare, a constatat că judecătoriei îi revine competenţa după materie şi valoare să soluţioneze cauza.

Totodată, Curtea nu împărtăşeşte interpretarea în sensul aplicării particularizate a principiului simetriei juridice, în sensul că ridicarea sechestrului ar reveni Curţii de Apel Alba Iulia ca şi instanţă civilă corespunzătoare în grad instanţei penale care a pronunţat sentinţa penală nr. 93/2017, întrucât, pe de o parte, măsura asiguratorie nu a fost dispusă de instanţă, ci de procuror prin ordonanţă, iar pe de altă parte, o atare interpretare ar echivala cu instituirea pe cale judiciară a unor norme noi atributive de competenţă. Or, potrivit art. 96 pct. 4 din C. proc. civ., curţile de apel judecă orice alte cereri date de lege în competenţa lor.

II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., cu majoritate, urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, în considerarea argumentelor ce succed:

Prin sentinţa penală nr. 93/04.10.2017 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 89/A/02.05.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus, pe latură civilă, obligarea inculpatului A. la plata de daune morale în cuantum de 15.000 RON către partea civilă B. şi de 5.000 RON către părţile civile C. şi D., precum şi a cheltuieli judiciare de 2.386,63 RON la fond şi de 1.000 RON în apel. Totodată, a fost menţinută măsura asiguratorie a sechestrului instituit asupra bunurilor mobile şi imobile deţinute de reclamant.

Prin cererea formulată de reclamant se cere ridicarea sechestrului asigurator, respectiv radierea ipotecii imobiliare înscrise în cartea funciară, ca urmare a stingerii prin plată a tuturor obligaţiilor stabilite în sarcina sa prin hotărârea penală.

Raportat la datele speţei, Înalta Curte reţine că sub aspectul determinării competenţei materiale, aceasta revine, în mod evident, instanţei civile, având în vedere că instanţa penală s-a dezînvestit, în mod definitiv, prin pronunţarea hotărârii penale. Prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 957 alin. (1) raportat la art. 954 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 954 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de sechestru asigurător se adresează instanţei care este competentă să judece procesul în primă instanţă.

Dispoziţiile C. proc. civ., nu conţin menţiuni exprese cu privire la posibilitatea ridicării măsurii sechestrului asigurător pentru ipoteza în care a fost îndeplinită obligaţia civilă de achitare a creanţei în considerarea căreia s-a instituit măsura sechestrului asigurător, astfel că, potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (3) din C. proc. civ., în cazul în care o pricină nu poate fi soluţionată nici în baza legii, nici a uzanţelor, iar în lipsa acestora din urmă, nici în baza dispoziţiilor legale privitoare la situaţii asemănătoare, ea va trebui judecată în baza principiilor generale ale dreptului, având în vedere toate circumstanţele acesteia şi ţinând seama de cerinţele echităţii.

Potrivit dispoziţiilor art. 957 alin. (1) C. proc. civ., dacă debitorul va da, în toate cazurile o garanţie îndestulătoare, instanţa va putea ridica, la cererea debitorului, sechestrul asigurător, iar la alin. (2) se prevede că în cazul în care cererea principală, în temeiul căreia a fost înfiinţată măsura asigurătorie, a fost anulată, respinsă sau perimată prin hotărâre definitivă ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la judecarea acesteia, debitorul poate cere ridicarea măsurii de către instanţa care a încuviinţat-o.

În acest context al analizei, cererea reclamantului de ridicare a sechestrului asigurător instituit de către procuror asupra bunurilor imobile ce îi aparţin, măsură asiguratorie menţinută de instanţa penală prin hotărâre definitivă, poate fi soluţionată în baza dispoziţiilor legale asemănătoare, şi anume dispoziţiile privind ridicarea sechestrului asigurător prevăzute la art. 957 alin. (1) din C. proc. civ., nefiind incidentă dispoziţia de la alin. (2). Înalta Curte reţine că interpretarea extensivă a sintagmei garanţii îndestulătoare, este acoperită de ipoteza în care plata creanţei în considerarea căreia s-a instituit măsura sechestrului asigurător, s-a efectuat.

Aceste considerente sunt concordante cu cele reţinute de către Curtea Constituţională a României prin Deciziile nr. 20 din 19 ianuarie 2016, nr. 28 din 20 ianuarie 2016 şi nr. 761 din 13 decembrie 2016, prin care s-a statuat că normele procesual penale în materia măsurilor asigurătorii înfiinţate de organele penale - cu privire la cazul particular al desfiinţării (ridicării/încetării) măsurilor asigurătorii - se completează cu dispoziţiile procesual civile, în temeiul art. 2 alin. (2) din C. proc. civ., dispoziţiile procesual civile constituind izvor de drept procesual penal în măsura în care C. proc. pen. nu cuprinde dispoziţii contrare.

Totodată, în considerentele deciziilor antecitate s-a reţinut că normele procesual civile, spre deosebire de normele procesual penale în materia măsurilor asigurătorii, reglementează atât desfiinţarea de drept a sechestrului asigurător […], cât şi instituţia ridicării sechestrului asigurător art. 957 alin. (1) din C. proc. civ.

Cum procedura de ridicare a sechestrului asigurător ce a fost instituit în procesul penal este o acţiune civilă de drept comun, evaluabilă în bani, având în vedere că, în primă instanţă, curţile de apel judecă numai cererile ce le sunt anume atribuite prin lege, astfel încât nefiind în situaţia unei competenţe materiale speciale (alte cereri date prin lege în competenţa curţii de apel), determinarea competenţei de soluţionare se face prin raportare la dispoziţiile art. 94 pct. 1 lit. k), care atribuie judecătoriei competenţa de soluţionare a cererilor evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Pentru considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) şi art. 957 alin. (1) raportat la art. 954 alin. (1) C. proc. civ., cu majoritate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de executare, respectiv a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate:

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 iunie 2023.

OPINIE SEPARATĂ

Apreciez că se impune stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, pentru următoarele considerente:

Este de necontestat că prorogarea de competenţă în favoarea instanţei penale cu privire la soluţionarea acţiunii civile, alăturate acţiunii penale, este una limitată, operând numai atâta timp cât instanţa este învestită cu latura penală (exceptând situaţia de disjungere şi judecare separată a laturii civile), sau atunci când instanţa penală este ţinută de anumite norme de procedură penală care limitează măsurile concrete pe cale le poate lua pe latură civilă.

Conform prevederilor art. 954 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de sechestru asigurător se adresează instanţei care este competentă să judece procesul în prima instanţă.

Reiese, aşadar, că, regula în materie civilă este că instituirea sechestrului asigurator revine instanţei competente să analizeze, în primă instanţă, cererea prin care se tinde la obţinerea titlului executor.

De asemenea, dispoziţiile art. 956-957 C. proc. civ. prevăd că instanţa competentă a dispune instituirea este competentă a constata şi desfiinţarea de drept, respectiv, a dispune ridicarea sechestrului asigurator.

Cum în speţă, instanţa competentă material şi teritorial să judece, în primă instanţă procesul a fost Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, care a pronunţat sentinţa penală nr. 93/04.10.2017, soluţionând acţiunea civilă alăturată acţiunii penale şi menţinând măsura asiguratorie a sechestrului instituit asupra bunurilor mobile şi imobile deţinute de reclamant, în aplicarea prevederilor legale mai sus evocate, reiese că secţia civilă a Curţii de Apel Alba Iulia este competentă material, teritorial şi procesual să soluţioneze cauza pendinte, întrucât cererea este una într-o materie specifică - a măsurilor asigurătorii, competenţa în ridicarea măsurii aparţinând, pe principiul simetriei formelor şi pe raţiuni de identitate (mutatis mutandis), instanţei care a instituit măsura respectivă de indisponibilizare a bunurilor.

Prin urmare, în aplicarea prevederilor legale ale art. 954 alin. (1) din C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 956-958 din acelaşi cod, competentă material şi teritorial să soluţioneze cererea formulată de A. a solicitat, în contradictoriu cu DIICOT - Serviciul Teritorial Alba şi Statul Român,prin Ministerul Finanţelor, ridicarea sechestrului asigurător instituit în dosarul penal nr. x/2011 al DIICOT asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale reclamantului şi radierea ipotecii imobiliare, este Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă.