Inadmissibility of cassation appeal against final decision in child protection placement measures

Şedinţa publică din data de 8 iunie 2023

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Cererea înregistrată sub nr. x/2.09.2021 la Tribunalul Vâlcea, formulată de petenta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Vâlcea în contradictoriu cu intimaţii A. şi B., precum şi asistentul maternal profesionist C., are ca obiect înlocuirea măsurii de plasament în regim de urgenţă a minorei D. şi decăderea totală a părinţilor din exerciţiul drepturilor părinteşti şi delegarea exerciţiului drepturilor şi obligaţiilor părinteşti faţa de copil în favoarea Directorului Executiv al D.G.A.S.P.C. Vâlcea, pe toată durata menţinerii măsurii de protecţie specială, până la dobândirea capacităţii depline de exerciţiu de către minoră.

Prin sentinţa civilă nr. 133/MIF din 21.01.2022, Tribunalul Vâlcea a admis în parte cererea şi a dispus înlocuirea măsurii de plasament în regim de urgenţă a minorei, respingând capătul de cerere privind decăderea totală a părinţilor din exerciţiul drepturilor părinteşti.

Prin decizia civilă nr. 4418 din 02 noiembrie 2022, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de pârâţii A. şi B., decizia instanţei de apel fiind definitivă.

Împotriva deciziei civile nr. 4418/2022 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă a declarat recurs pârâta B., care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în 19 decembrie 2022, fiind repartizat aleatoriu spre soluţionare completului de filtru nr. 5.

Asupra excepţiei inadmisibilităţii căii de atac a recursului, invocată din oficiu de către instanţă la termenul din 8 iunie 2023, Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul cererii de chemare în judecată ce s-a constitut în dosarul nr. x/2021 îl reprezintă măsuri privind ocrotirea persoanei fizice, respectiv plasamentul în regim de urgenţă al minorei şi decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti, atât instituţia plasamentului în regim de urgenţă, cât şi cea a decăderii din drepturile părinteşti fiind reglementate de art. 68-70 şi respectiv art. 100 alin. (4) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului

Potrivit art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, cauzele prevăzute de prezenta lege privind stabilirea măsurilor de protecţie specială sunt de competenţa tribunalului […]. De asemenea, potrivit art. 136 alin. (1) din acelaşi act normativ, hotărârea instanţei de fond este executorie şi definitivă, iar potrivit art. 137, termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii. Art. 138 prevede că dispoziţiile prezentei legi referitoare la procedura de soluţionare a cauzelor privind stabilirea măsurilor de protecţie specială se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ.

Art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. statuează în sensul în care dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că o hotărâre judecătorească de primă instanţa este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi suspusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară.

Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs", ori, după caz, legea specială foloseşte altă expresie similară.

Drept urmare, litigiile vizând ocrotirea persoanei fizice nu sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

În conformitate cu prevederile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi în termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

În cuprinsul deciziei civile nr. 4418 din 02 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă prin care a fost soluţionat apelul declarat de pârâţii A. şi B., se menţionează că decizia instanţei de apel este definitivă.

Drept urmare, cum în speţă calea de atac a recursului este exercitată împotriva unei decizii definitive, prezenta cale de atac apare ca fiind inadmisibilă.

Înalta Curte reţine că revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă şi de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit şi a căilor de atac. Totodată, Înalta Curte reţine că menţiunea din dispozitivul încheierii recurate, definitivă, nu este de natură a induce părţii reprezentarea eronată cu privire la existenţa unei căi legale.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei nr. 4418 din 02 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2023.