Refugee Status for Child Born During Parents' Forced Flight Upheld, Pension Benefits Granted
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice (Administrative and Tax Disputes Section) dismissed the appeal as unfounded, thereby upholding the lower court’s judgment that had annulled the pension authority’s decision and recognized the claimant’s refugee status for the period from 27 August 1942 to 6 March 1945, with entitlement to benefits under Government Ordinance No. 105/1999. The dispute concerned the claimant’s challenge to the pension authority’s refusal to grant refugee status based on her birth in Petrila (Hunedoara County), where her parents, ethnically persecuted, had fled in 1940 from Dezmir (Cluj County) after the cession of Northern Hungary to Hungary; the authority argued that being born on Romanian State territory meant no change of domicile or ethnic persecution had occurred. The Court held that a child born to refugee parents during the period of forced flight acquires the same refugee status from birth until the end of the refuge, and that forced displacement from one’s domicile to another locality, even within Romanian territory, constitutes a form of ethnic persecution within the meaning of the law; the legislation applicable to displaced persons does not imperatively exclude persons born in refuge, and an equitable interpretation prevents discriminatory treatment of minor refugees born during or together with their families’ flight.
Legislator headnote
AI generatedRefugee Status for Child Born During Parents' Forced Flight Upheld, Pension Benefits Granted: Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt, că reclamanta s-a născut în localitatea în care părinții săi se refugiaseră, după cedarea Ardealului de Nord și întrucât la acea dată părinții aveau statutul de refugiat, acest statut a fost dobândit și de reclamantă.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea introductivă de instanță, înregistrată cu nr. 536 din 8 ianuarie 2004, reclamanta P.V. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 12813 din 25 noiembrie 2003, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de refugiată, cu acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare.
În motivare, reclamanta a susținut că s-a născut în orașul Petrila, județul Hunedoara, unde se refugiaseră părinții săi, din satul Dezmir, județul Cluj, în anul 1940, forțați de autoritățile maghiare.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, cu motivarea că reclamanta nu și-a schimbat domiciliul și nu a suferit persecuții din motive etnice, întrucât localitatea de refugiu aparținea Statului Român.
Prin sentința civilă nr. 174 din 4 februarie 2004, instanța învestită a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta, să îi recunoască reclamantei, calitatea de refugiată pentru perioada 27 august 1942 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor prevăzute de lege.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt, că reclamanta s-a născut în localitatea în care părinții săi se refugiaseră, după cedarea Ardealului de Nord și întrucât la acea dată părinții aveau statutul de refugiat, acest statut a fost dobândit și de reclamantă.
De asemenea, în raport cu dispozițiile legale aplicabile persoanelor strămutate, care nu prevăd imperativ, înlăturarea de la beneficiul legii, a persoanelor născute în refugiu, s-a mai reținut că, pentru motive de echitate, ar fi nejustificată aplicarea unui regim discriminatoriu pentru copii minori refugiați împreună cu familiile lor sau născuți în refugiu, în condițiile în care și aceștia au avut de suferit aceleași prejudicii, ca urmare a refugierii forțate din teritoriile ocupate.
Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, susținând că reclamanta nu are statut de refugiată, întrucât fiind născută în localitatea de refugiu, înseamnă că nu și-a schimbat domiciliul și totodată, nu a suferit persecuții din motive etnice, fiind născută pe un teritoriu aparținând Statului Român.
Recursul este nefondat.
Verificându-se actele dosarului, se constată că refugiul familiei reclamantei s-a produs, din motive etnice, în urma ocupării Ardealului de Nord și că reclamanta, născută în localitatea și în perioada de refugiu a părinților săi, a dobândit același statut de refugiat, pentru intervalul de timp cuprins între data nașterii și cea a încetării refugiului.
Și cel de-al doilea motiv de recurs este neîntemeiat, având în vedere că însuși faptul refugierii forțate, din localitatea de domiciliu, într-o altă localitate, chiar și pe teritoriul Statului Român, cum este cazul în speță, constituie o modalitate de persecuție etnică, în sensul legii.
În consecință, prezentul recurs urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 174 din 4 februarie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2005.